Din Limb coboara pruncul meu
nascut din vreme
pe pustie...
il strang la piept
si dorm cu el
pe pat de vesnicie.

Prind manuta din lut fierbinte
framantat de stihii vechi
incalzind usor inima
si rotile din frunte
rar vazand lumina.

Puf de vant,ochi si isprava.
Strica intunericul la chip,
bate gandul taind pustiu de sticla
si calm...
creste in oglinzi cu bratele intinse.

Nepierdut in lana valurilor
rupe apele,bea undele ce stau inainte.
Licurici pescuieste,pescuieste ingere!