trandafirul negru

toti ochii trandafirului negru
zambesc ciudat razelor soarelui
si privesc imbatandu-se grav
jocul finit de pe noptiera mancata
de carii eu nu eram din pacate
un om ci un sac de oase napadite
de viermi aruncat benevol in fotoliul
mult prea chinuit de povesti

cine imi poate spune daca eu exist astazi
si mister dus pe valuri sicriu negru de lemn nu
sunt asociate mie curiosule dar mereu umbrei reflectate
adanc in podea nu zboara nemijlocit avionul
pasare-este in adevar omul ce s-a visat zburand
atata timp…anonimi unde va sunt trupurile
sangerande de atata nedreptate
vid aer nimic si din nou nimic vid aer
pana ma inchin la crucea femeie sa vad doar
ca orbii un templu pierdut in marea uitarii
pe campul de lupta m-as naste plutind
dar nu-i nici un camp si-ntreb stins de vre-o lupta

sa ma pierd cand ticaie ceasul
si inima-nchisa duhneste-a poet
tabloul se-mparte lucid numai
culoarea imi cere viata inecata pustiu
pe tronul de aur luceferi s-aprind
iar mortul cu mine se-ascunde-n fantani

sarman individ de ce sa fii cand nu esti