pe orizontala unui cer
istovit de liniște
mușuroaie de cîrtiță
mustesc de lapte sub
fulgere nesupravegheate
eu
întind mîinile ca și cum
aș vrea să încep să merg
să reiau totul de la început
peste acest ținut gelatinos
acoperit de ger ca o
noapte polară
cînd
peste toate se cască
o fantă de lumină precum
rînjetul unei feline
gata să muște din gîtul meu
anchilozat