Am adormit(habar nu am pe ce parte)
cand eram gata sa musc din vise
si sa le sarut.
am tresarit din sunetul acestei lumi
din ce in ce mai rea cu blanda mea inima
care de iubire bate speriata .

Simteam in mine o intreaga herghelie
tropaindu-mi cu vijelioase aripi.

Acum frunzele se ascund de mine
prin mormintele care imi stau sparte la picioare.
Si iarasi ma revad copilaros si singur.

Nu o sa curga nici acum sange,
astept sa ne intindem trupurile
peste cearsafurile ude, ranite in vantul unui infinit.