mă întreb și în tot timpul întrebărilor mele fumez țigară de la țigară
oblig tastatura să simtă gustul putrezit al degetelor mele
și mai fac un pas printre răsadurile de inimi care bat
de câteva ori
înainte să cadă

dacă aș putea reclama identitatea
pușcăriile ar da pe dinafară
casele de nebuni ar deveni un fel de vacanțe pe graniță
și absolut totul ar intra într-o normalitate fără sfârșit unde
ultimul cuvânt nu este decât o prepoziție pod
peste care traversează mincinoșii
curvele de o noapte
și copilul care și-a pierdut mințile după ce a crezut
până nu a mai știut de el
în ecuația liberului arbitru

probabil bărbosului i s-a făcut foame de el însuși
a coborât dintre virgule
a deschis cutia de pantofi
și-a pus luciul în picioare și a început să calce direct prin carne
atât de adânc încât
s-au născut înjurăturile și mesele rotunde unde toți erau inegali
în afară de el
cel care umbla pe deasupra liniștii
cu pumnii strânși pe tatăl nostru ca și cum acesta
i-ar fi aparținut mai mult decât noi
cei călcați într-un pas aproape francez
de dans

mi-am mai aprins o țigară în toiul acestui întuneric
și cine știe
poate îl voi reînvăța cum să se ferească
de pașii mei