deunăzi m-am lăsat în brațele nepăsării
și am uitat deliberat în camera de oaspeți
diplomatul și o parte din mine
la îndemâna unor actualități
ce tocmai tunau:
- ai întârziat să-ți lustruiești pantofii de lac!

am privit spre geamul dinspre viitor
și mi-am ascuțit auzul
în marginea unei trepte urcate în fugă
pe unghiul drept
considerat de purtător
mai mare de 90 de grade
- te-ai așezat pe pălăria mea din fetru!

privesc spre geamul dinspre prezent și-i spun:
- e prea mare pentru capul tău!
accesoriul împotriva ploii
și nu contează din ce anotimp!
- te concediez!
a fulgerat suportul de pălărie

am căzut pe gânduri
și am plecat în camera de oaspeți
unde mi-am spus cu voce tare:
„nu te mai certa niciodată cu un prost
că te aduce la experiența lui
fost prezentă și viitoare”.