Mitul chemării de prieteni


Pămîntul cu noaptea prinsă pelerină
pe umeri
sărută piciorul luminoaselor femei plecate
spre paturile lor în lumea bărbaților.
desculți veniți
la rîul acela deșertic
care-a zdrobit imaginea celor ce au fost.
acolo vă voi spune despre sărutarea
pe inimi și pe geamăt,
între voi și cuvintele mele vom lua mijlocitor
natura
sau doar urechea ei
sărutată
de buza aceea a luminii.
iar nodurile plasei cu care se prind fluturi
nu le vom desface,
ci printre flori întinse le vom așeza încet
precum intelectualii pe inimi și pe geamăt.
din tăcere în tăcere vom trece, nu vom putea vorbi,
ideea înconjurată de tot ce va fi rămas înafară
va lovi turbată în porțile de dinăuntru ale ochiului.


privindu-ne, va trebui să rîdem.