poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-27 | |
Domnule Tribunal,
Io, adică subsemantul, că o să mă semnez mai jos, declar pă proprie răspundere și silit de tot felul de bălării că renunț. Da, dom’le, renunț. Adică nu renunț acuma pă moment, da’ până la sfârșitul anului renunț la România, țărișoara mea natală. De ce renunț? Pentru că ea, dânsa, a renunțat de mult la mine. Mai întâi dă toate vreau să-mi depun pașaportul ca probă la dosar. Acest pașaport nu-mi servește la nimic. E prea mare și nu-mi încape în buzunarul de la spate al blugilor. Și mai vreau să mai renunț și la limba română, dom’le. E o limbă grea, nu are farmec și, cum să mă iexplic io să mă înțelegi dumneata mai bine, e o limbă de asta care nu-ți folosește la nimic. O port cu mine prin occident și mă incomodează. Pronunț 2-3 fraze în română și mă pun străinii cu mâinile la perete și mă maltratrează anal până se plictisesc. Pașaportul e o povară. Rog să se luați în considerație că în anul 2004 pașaportul acesta roșu pe care scrie cu litere aurii ”R O M Â N I A” mi-a fost confiscat de către organele de poliție spaniole. După câte am citit eu pe la alte state din lume se poartă chestia asta cu ambsada care intervine pentru cetățenii reținuți în pușcării în afara granițelor țării. Da’ nimic, tăcere de cristal. Așa că dacă ambasada României din Spania a tăcut, eu nu vreau să tac. Asta e țară, dom’le, care-și abandoneză cetațenii proprii prin pușcăriile altor state vecine sau prietene?! Măcar să dea un telefon. Măi, cetățenilor reținuți – care ne votați din 4 în 4 ani, v-au dat și vouă o pernă la pârnaie? Nimic. Și atunci m-am enervat. M-a întrebat gardianul ce naționalitate sunt. Și i-am răspuns franc: ”Domnule gardian spaniol, până acum 2 ore eram român. Dar acum am dubii groaznice!” Până dimineața mai m-am dezis de 2 ori, ca Sfântu Petru din Biblie. Când am ieșit din celulă m-a întrebat avocatul. ”Alberto, ești bine?!” ”Nu, nu sunt bine!” ”Te doare ceva?” ”Da, mă doare că-s român.” Și acum te întreb și pe dumneata, domnule tribunal: ”De ce naiba nu m-am născut și eu la est de Mississipi? Că aia când scot pașaportul se sperie toată lumea de parcă ai zice că au scos un Nagan.” Alberto M. Popesco, fost paznic de noapte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate