poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-18 | |
Trecem pe lângă minuni, precum popândăii prin livada cu pruni. Un Adevăr mic este acesta: “a fi ubercool nu e la îndemâna oricui”. Mic este și acesta:
Ai aici un vin din via ce-a crescut pe dealul tău din butașii de pe țărmul ce-i păzit de un dulău și un foșnet, dintr-o taină, a luat o cană mare și-a turnat, cât de-o ulcică, cu aroma cea mai tare de-a umplut și trup și suflet cu curajul nebunesc ca străjerul la hotare, dintr-o lume ce-o iubesc spune tu, acum, și gata, se-mplinește visul tău dacă ții într-o dorință Candela lui Dumnezeu să mai zic? Las de-o tăcere să auzi în ea cum cântă zbuciumul dintr-o durere-n rugăciunea cea mai sfântă Doamne, vezi tu via vieții, să rodească Infinire din Lumina fără margini, picătură de Iubire. Acum, cu ceasul la firul ierbii, să dăm cărțile pe față. Fata de la oraș, Tresăriri, Culori de recunoaștere, Fragment de joc, despre care voi vorbi după ce se vor vindeca rănile. Fiind la ceas aniversar, 27 de ani de existența UMC-ului, marchez “două accente de Istorie”, deocamdată. Două cărți, izvoare de documentație pentru tinerii istorici, masteranzi și doctoranzi: “Revoluție și Destine” și “Însemnările unui procuror”. Destinul celei de-a doua cărți este în plină desfășurare: „Volumul aparține literaturii memorialistice și are o însemnătate cu totul aparte. Este un document al activității de procuror al Republicii Populare Romane, scris de o persoană de meserie, care a lucrat aproape trei decenii în cadrul «instanțelor judecătorești și Procuraturii» sau «organelor Procuraturii» (pentru a relua formularea Constituțiilor din 1952 și 1965). În felul său, documentul este unic, până în prezent. Indatorirea principală – mai ales ca prim-loctiitor al procurorului general – era să asigure legalitatea, corecta aplicare a legii «prin constatarea și înlăturarea oricăror încălcări ale legii săvârșite de către organele, instituțiile, intreprinderile economice și organizațiile de stat, de către organizațiile cooperatiste sau obștesti, de către funcționari și cetățeni.» încălcările erau numeroase, fie din incompetență, fie prin presiunea factorului politic, fie chiar prin intervenția aparatului judiciar.“ - Dinu C. Giurescu Am venit de la Constanța între evenimente, cu speranțe vii vreau să știu ce scrii Constanța, 18 februarie, 2017 Cu volumul "Ochiul lui Orfeu", al Poetului Nicolae Motoc, în 6 februarie 2006, am marcat Aniversarea a 16 ani de UMC. Liga studenților, cu efervescența tinerilor, a organizat totul. Imaginile de la eveniment se lasă așteptate. Până atunci să deschidem Jurnalul Echipajului Speranța. Nu de altceva, dar sunt în Voiaj și merită prima bucurie. Merită bucurie și Maria din Satul Iepei (nu este metaforă. Caută satul acesta pe hartă si-l vei găsi) mi-a dat o colecție de strigături, merită și Maria din Montreal care mi-a dat o selecție din poezia lui Octavian Paler. Bucurie merită toată lumea... Din Jurnalul unui Student Masterand "Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei; uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge. Voltaire Mă numesc Coman Laurențiu și în vara anului 1989, îmbrăcați frumos în uniforme școlare și cu un zâmbet inocent ne pregăteam pentru ultima poză de grup a clasei a 12-a F. De acum se deschideau noi orizonturi, ne aștepta marea cu imensitatea ei, cu fumusețea ei dar și cu greutățile ce aveau sa urmeze. Nu peste mult timp m-am trezit în mijlocul unui peisaj albastru nemărginit în care singura pată nealbastră era soarele arzător . În zgomotul leneș al motorului mă îndreptam spre o țară despre care citisem că este superbă, o țară în care oamenii erau liberi așa cum mă simțeam eu, o țară cu oameni patrioți și ospitalieri. După treizeci de zile de marș am văzut un drapel înălțat în bătaia vântului, era drapelul Statelor Unite ale Americii și pe măsură ce ce ne apropiam au apărut tot mai multe, fiecare familie avea un astfel de steag în curtea casei. Mă aflam la Corpus Cristi și eram impresionat. După mulți ani de communism întunecat în care eram obligat să învăț la lumina lumânării, să trăiesc în niște camera aglomerate de o mobilă sărăcăcioasă, se deschidea în fața mea un oraș în care totul era mare: casele, străzile, mașinile, chiar și oamenii. Eram uimit și plăcut impresionat. După câteva zile părăseam aceste locuri lăsând în urmă același steag fluturând în vânt..." Marți, 21 februarie, 2017 (din camera hărților) Zicea George Vasilievici: sunt prieten cu tine pentru că vreau să cunosc viața din Universitatea de Marină. Așa s-a născut ideea unui Cenaclu literar în UMC cu participarea Poeților la două din marile evenimentele ale Universității: Aniversările UMC, de pe 6 februarie a fiecărui an și Regata UMC, pe 1 iulie, la Baza Nautică, acolo unde Grădina Echipajelor găzduiește-n paralel cu Sporturile Nautice, Laboratoarele de Electronică și Motoare, Evenimente Științifice Internaționale... Din matricea cărților de pe portativ, desfășor o selecție. Pentru Tresăriri și Fragmente de joc, cu un pic de noroc, voi face acordul în octavă cu postarea din aceeași perioadă din 2014, când UMC-ul împlinea 24 de ani. Cu Gabriela Schuster și cu Lumința Ciobanu, s-a întâmplat să ne întâlnim cu parola: “vreau să știu ce scrii” și-au ieșit cu ajutorul Domnului Radical http://en.calameo.com/read/0010737870b33bc57eef5 Să nu ne grăbim. "Fata de la oraș" s-a îmbrăcat în "Culori de recunoaștere"... pentru recital http://en.calameo.com/read/0010737878b30c99b271a Miercuri, 22 februarie, 2017 (în așteptare, la Baza Nautică) deslușiri cu Ochiul lui Orfeu de la Farul lui Cătălin Mocanu din Echipajul lui Eliade și-a lui Aleku Rădulescu "Culori de recunoastere" este volumul de debut al Luminiței Ciobanu. Conține o poezie scrisă cu dragoste, din dragoste, cu dedicație si cu vocație. “în pământuri de memorie, Cu darul uitării la căpătâi, azi, desfaci clipele... și râzi și plângi cu bucuria întragă, ești tot tu, cea de ieri cu sărutul timpului în ceafă”. Volumul este prefațat de Dan Șalapa și inspirat ilustrat de Luminița Ciobanu. Felicitari Editurii Singur a lui Doru Dăncuș și pentru acest volum de poezie așa cum este frumos să fie ilustrat și pentru originalul roman “Povești pentru Gabriela” la loc de cinste pe Raftul lui Picasso ####### din fărâme de Infinit Fragmente de joc cu Poezie de dragoste si cu Albastru pentru că zice Irina Lazăr “ceea ce este esential e albastru” despre romanul Tresăriri din urma matricii diagonala fricii din dudul bunicii o ramură cu Tresăriri https://lisabeth1.wordpress.com/ într-o mie și una de iubiri ####### Stau trei coțofene în vârf de tei la scara gemenilor Filip și Iustin își înmoaie cioculețul într-o damigeană cu vin bat aerul cu cozile lungi facând cercuri colorate pe care puțin mai jos se așează la cântat o turturică și-o codobatură pe versurile lui Ion Pop “Am devenit aproape necuviincios de sentimental. ................................ mii de noduri se dezleagă parcă sub soare, slobozite în marele fuior. Simt că sclipesc și eu, și-un dor mă-ncearcă, încurajat, o clipă, de libertatea lor.” Gabriela Schuster O Poetă reflexivă cu un vers duios și blând o neliniște marină naște-n fiecare gând "Pe 11 septembrie 2015, lua ființă un cenaclu virtual de poezie intitulat qPOEM, fondat de poetul Călin Vlasie și susținut și promovat de „Editura Paralela 45″." Până în prezent sunt publicate 13 cărți, una din ele fiind "fata de la oraș", din care selectez: " cititorul Citesc gânduri de la o vreme nu știu mereu ale cui sunt dar le citesc pe toate eu fata de la oraș eu fata de la oraș cu unghiile bine tăiate și obiceiul de a mânca iaurt la micul dejun m-am pomenit cu cerul de stele căzându-mi pe piept mirosea a regina nopții într-o lume prea mare într-o viață prea mică tandem lui ioan-mircea p. Mircea, pentru felicitări este mereu loc pe banca ta ............................. ți-aș fi prietenă nedespărțită dacă mi-ai trimite în gușă de pelican semințe din cartea de vise surprinse în zbor să mă bucur și să iau aminte pleacă cu vântul dinspre pupa spre muzele-înspumate se vor lovi tiptil de fruntea ta îți vor uita gânduri sonore să tânguie între coperți tangente 87 de zile mă voi cufunda în voiajul acoperit de mătăsuri îmi voi spăla nopțile nedormite în tandemul cuvintelor apoi te voi aștepta în casă de chirpici unde poezia a închis ferestrele a tras perdelele și a rămas singură ................................. apassionata .................................. mă ascund sub abis mă liniștesc și fluier apassionata lumina ta nu se descompune catedrală careia nu-i poți lua coloanele să rămână goală și să umpli cu spațiul ei o coală velină IMP-udice „eu am bucuria celor implicați pentru că așa am decis să ne auzim măcar să ne implicăm în lumina vieții și să scurtăm umbrele... (ymp)” IMP-udice ghetele de joi n-au pingele ................................... o petală de vânt flutură peste pădure piticii fug de-a valma în scorburi și umerii rămân la orizont așteaptă eclipsele totul în lume este calculat destinele traiectoriile iubirile războaiele YANNELIS și-a răscumpărat ghidonul încearcă frenetic să treacă prin lume săpând urme în timpul fără timpan mie „pentru Gabi Schuster o glumă bună despre ce mi s-a întâmplat în biserică stăteam și se cântau laudele și eram așa de liniștit și fericit și o doamnă de lângă mine scoate un pachet de țigări și își aprinde o țigară surprins foarte mai să-mi cadă berea din mână asta mi s-a întâmplat dragă Gabi asta o crezi? (ymp)” te cred, Ymp-ule într-o vineri după joi eram în biserică și a intrat calul negru cu copite de aur îmbrăcate în fier avea o coamă-mpletită și o pătură cu ciucuri de mătase am sărit pe spatele lui pentru că trebuia să arunc oglinda nu mă mai puteam vedea în ochi ................" "mai târziu ai scris și pe batista decorativă din buzunarul de la piept parfumată cu iasomie de vară o sămânță a dat rod și în cumințenia ierbii tympul s-a așezat la taclale am crezut ca nu mai pleacă .......................................... Maria și Iosif aveau viziuni le schimbau între ei și nu le venea să creadă că în sfârșit timpul se dăduse peste cap căzuse în șpagat și se oprise pentru câteva mii de ani – când va porni iarăși vor îmbătrâni și vor muri ca toți oamenii" ####### de aici conexiuni și inflexiuni cu cele 17 poeme ale lui Octavian Paler și încă 77 ale Nașului meu literar Nicolae Motoc Ochiul lui Orfeu din Pontica Evrika! (Aniversare UMC, 6 februarie 2006, Imagine de la lansarea cărții Ochiul lui Orfeu. În imagine, de la stânga spre dreapta, YMP, actorul Vasile Cojocaru, redactor Tomis Raluca Șerban, Ovidiu Dunăreanu și autorul, Nicolae Motoc, cu invitația: să intrăm în joc... Fotografie de D-na Stela Motoc) (Vineri, 24 februarie, 2017, la Cheile Dobrogei arcade pontice-n via de pe deal) "Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil". Nu mică mi-a fost supriza să ajung la I Corinteni 13,11 cu Calendaru și Darul pe terasa lui Herimon privesc din Balcon de la decembrie 1989 până la 7 ani de la revolutie unde semănasem întrebarea: pune cineva baraj Adevărului? (martori sunt Frații Petreuș și Grupul 11 Plus) http://en.calameo.com/read/004881895cc9ff68376d6 Între Duminicile mele Chiar de pe primele pagini de calendar Duminica de Atunci Când totul era la început Cuvânt pentru suflet Pe Insula cu stuf La Biserica din lemn http://en.calameo.com/read/004881895045976eeb65d Și dăca am intrat în partea aceasta din camera hărților, să trecem pe la Eclesiast, să ne aducă aminte cum sunt toate deșertăciune și cum fiecare lucru își are ceasul lui, ceasul de la firul ierbii are și el lucrurile lui. Unele se văd, cele mai multe nu. De aceea zic: Din cele 12 trepte ale Scării Eclesiastului, urcă și tu primele trei trepte: Eclesiast 1, Eclesiast 2 și Eclesiast 3. Stai un pic acolo. Apoi coboară-le. Spune-mi, pe treapta cu inima, ce-ai simțit? (Din Capul Scării Eclesiastului, 28 februarie, 2017) ####### Medalion de mărtișor (Triptic cu feștilă) I. Folosind metoda ștefatei echipajelor doresc ca acest medalion să ajungă întreg la Florin Iaru și la prietenii lui zilele astea-s zilele în care toate gândurile albastre ajung pe la Marea cea Mare Soarele și Luna-s logodiți pentru totdeauna de aceea zic ia pelerina pe tine și aleargă pe plajă un pic o barcă și-un mărțișor te așteaptă să te ducă-n dezbatere II. De la Dan-Tudor Vuza citire: 1. George Pavel Vuza este ocolit in mod sistematic de actiunea de readucere in memoria publica a unor figuri din trecutul magistraturii romane. Exista voci conform carora locul lui Vuza este la coada celor uitati de istorie fiindca ar fi activat intr-un "organ de represiune", respectiv Procuratura Generala a R. P. R. Acest argument nu este aplicat nici lui Vasile Papadopol (al carui nume se afla pe usa unei sali a Palatului Tribunalului), nici "reputatului avocat" Gh. Diaconescu, cu toate ca amandoi au ocupat functii de raspundere in organe considerate "de represiune", respectiv Tribunalul Suprem si Procuratura Capitalei in perioada comunista. 2. "In vremuri de minciuna universala, a spune adevarul este un act revolutionar" (George Orwell). G. P. Vuza a avut curajul de a spune adevarul intr-o astfel de epoca a minciunii universale. Raportul semnat de Vuza despre abuzurile din penitenciarele ministerului de interne ar fi trebuit sa fie mentionat in raportul Tismaneanu. N-a fost mentionat pentru ca nici un istoric nu s-a deranjat sa-l caute in arhive. In schimb in raport au fost trecute nume ale unor colegi de servici ai lui Vuza (respectiv Voitinovici, Bucsan). Oare cu ce au fost aceia mai indreptatiti decat Vuza sa ramana in memoria publica si a istoricilor? 3. Extras din rezumatul tezei lui Cracana, dusmanul cel mai inversunat al numelui Vuza. Între anii 1955-1958, consecinta a unor hotarâri ale Biroului Politic, s-a conturat un curent la nivelul Tribunalului Suprem si al Procuraturii generale de a stopa abuzurile si de instaurare a unui sistem juridic bazat pe legalitatea formala care în cele din urma a dat nastere unor aspecte legate de ordinea juridica asociate cu „statul de drept”. În sistemul juridic, se observa o crestere a dependentei de specialisti si, spre deosebire de anii anteriori, putem vorbi de aparitia unui ethos juridic. Deci iata ca pana si cel mai inversunat dusman recunoaste ca, exact in intervalul 1955 - 1958 cat Vuza s-a aflat in functia de conducere de la Procuratura Generala, s-a produs o schimbare de atitudine. Insa aceasta schimbare nu s-a produs prin "bunavointa" pcr-ului, cum insinueaza numitul. A fost nevoie sa existe un Vuza care sa manifeste atitudine ferma si curajul de a lupta cu potrivnicia sistemului. Ca este asa, se vede si dintr-o nota a serviciilor in care Vuza era incondeiat ca nu promoveaza elementele clasei muncitoare si îi prefera pe profesionisti. Daca aceasta orientare venea de la partid si de la stat, de Vuza mai trebuia raportat ca element negativ? 4. G. P. Vuza este organizatorul primului institut de criminalistica de pe langa Procuratura R. P. R., pe care l-a gândit ca pe un centru de cercetare științifică și de perfecționare a cadrelor, o avangardă a activității în domeniul criminalisticii. Practic se poate spune că Vuza își devansa timpul prin introducerea avant la lettre în România a conceptului de educație continuă, devenit azi familiar în diverse domenii de activitate profesională. Firesc și legitim ar fi ca numele lui Vuza sa figureze pe usa unei sali a macar unuia din institutele de criminalistica care functioneaza in prezent. 5. Cu siguranta exista multe alte documente legate de G. P. Vuza in arhivele de stat si ale procuraturii, insa pana in prezent nu s-a gasit nici un istoric cu bunavointa de a mi se alatura in vederea cercetarii lor. III. Alchemia-și ridică pălăria făcând să se vadă ceea ce nu se știe încă despre mărțișorul lui Arghezi care se poartă din poartă-n poartă http://en.calameo.com/read/00107378762ad2c0b5142 (Miercuri, 1 martie 2017, din Livada de la Năvodari, de pe Insula cu Stuf) mare bucurie mi-ai făcut vii tu cu rodul faptelor bune și-mi dovedești că "Ștafeta merge mai departe" tocmai când credeam că lumea s-a sălbăticit și-a uitat ce-i acela Locul și Omul iubit Uite că-n Cazul Vuza, în dialogurile dintre Dan-Tudor Vuza Și Daniel Lăcătuș, Dan a pus un punct important în trupul lui "i" Dan zice: "Este straniu si regretabil ca atunci cand, imediat dupa aparitia volumului memoriilor, raportul Vuza a fost scos din uitarea in care se afla in arhive, el a fost folosit nu pentru a readuce in memoria publica actul de curaj al semnatarului, ci pentru a "demasca" pretinsa-i "fanfaronada"! Toate acestea arata ca inca de la inceputul actiunii de "rescriere" a istoriei recente, numele Vuza a fost nedreptatit si privit cu o inexplicabila antipatie de catre promotorii acestei actiuni. Nu demult mai multi membri ai Academiei Romane au dat publicitatii documentul "Apelul unor academicieni români" (http://www.acad.ro/com2017/apelAR/d0208-ApelAR.pdf) in care se atrage atentia asupra unor multiple "acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român", printre acestea fiind enumerata "rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei". Intre semnatari se afla si domnul acad. Ionel Haiduc. In 2008, la vremea cand tocmai aparuse volumul memoriilor iar domnia sa ocupa functia de presedinte al academiei, odata cu volumul i-am inmanat personal si un memoriu prin care solicitam sprijinul inaltului for cultural pentru indreptarea nedreptatii care i se face lui Vuza. Este cel putin ciudat de constatat ca domnul acad. Haiduc si-a pus semnatura pe un document care protesteaza impotriva rescrierii lacunare a istoriei dar nu a intreprins absolut nimic impotriva unei rescrieri in care lacuna poarta numele George Pavel Vuza." (12 martie 2017) ce faceți voi în echipajele voastre este o dovadă vie că-n Arcadele Pontice domnește un Spirit Nobil pe care Poeții îl numesc Ovidiu (de la Terasa lui Herimon, Joi, 16 martie, 2017, în aniversarea zilei de mâine) Înclin să cred că acest caz, George Pavel Vuza, intră în spațiul unui proiect al istoricilor. Ce spune un istoric academician despre Adevărul istoric și despre importanța cunoașterii ei: "Academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a vorbit despre importanța istoriei și a cunoașterii ei, la Congresul Istoricilor Români, eveniment găzduit chiar de Instituția de învățământ ardeleană în aceste zile. În cuvântul său, cărturarul a insistat asupra faptului că ignorarea cunoașterii trecutului este un act cu consecințe catastrofale. „Noi numim printr-o convenție viața oamenilor de odinioară trecut. De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit, viață intensă prezentă. Până la urmă, toată viața oamenilor devine trecut, orice am face noi și oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă și apoi devine trecut, viitorul este mereu incert, dar ajunge și el prezent și apoi trecut, astfel încât, iremediabil și reversibil, dimensiunea cea mai lungă și mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul. Ca urmare, dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viață, iar cunoașterea trecutului este cunoașterea vieții. Aceasta nu înseamnă deloc – cum observa demult o Doamnă a spiritului universal, Marguerite Yourcenar – că trecutul este o vârstă de aur. Nu, fiind viață, trecutul poate să fie frumos și sublim, urât și rușinos sau, pur și simplu, oarecare. A-l cunoaște este o necesitate, iar a-l ignora poate deveni o catastrofă”, a spus Pop." Constanța, 22 martie, 2017 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate