Privea pasărea,
Zborul scurs din aripi - cerul scurs din pene - ochii nemaifiind
În palme ținea răceală de neființă făcută grămăjoară
Dintr-un „odată-zboară”
dintr-un trecut „o să moară”

Și plângea.

A pus-o într-o cutie veche de carton.
A coborât scările și a ieșit în grădină.
(de doi ani nu mai înfloriseră trandafirii)

A făcut cimitir în fața blocului
A îngropat frântură de cer în pământ.
A.

Apoi a urcat scările.
A luat colivia și a aruncat-o în dulapul cu vechituri.
A aruncat-o acolo împreună cu frântura de cer
Denaturată de la nașterea în altă colivie,
Condamnată congenital la zbor retrogradat
Necunoscătoare a cerului

Zbor (ne)trăit și murit între gratii.
Fata cu mâini albe căreia i se stricase jucăria cântătoare
Și plângea pentru că voia alta.
Nu pentru că o voia înapoi.