agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1757 .



Cainii si noroiul...
proză [ ]
va trebuie un pic de rusine... si o bucatica din acel prea-pretios timp pe care nu-l aveti...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2005-11-11  |     | 



" Oamenii sunt intotdeauna preocupati sa evite actiunile animalice care le reamintesc ca nu sunt "sfinti", ci doar oameni - doar o alta forma de animale, uneori mai bune, alteori mai rele, decat cele care umbla in 4 picioare; si care, din cauza "dezvoltarii spirituale si intelectuale" au ajuns cele mai crude animale dintre toate..."

Anton Szandor LaVey - "The satanic Bible"


Oamenii sunt cea mai avansata forma de viata de pe aceasta planeta. Oamenii, pe langa impulsurile specifice animalelor, detin capacitatea de a elabora rationamente avansate. Acest lucru nu poate fi pus la indoiala si el este cel care confera pozitia privilegiata pe care o are omul in raport cu natura. Intradevar, avem capacitatea sa ne controlam senzatiile, putem stabili limitele actiunilor noastre, putem fi perfect constienti de propiul nostru corp. Acestea nu sunt posibile in cazul animalelor, pentru ca ele actioneaza bazandu-se doar pe instincte, actiunile lor sunt inerente, rezulta chiar din natura lor esentiala. In cazul animalelor, nu putem vorbi despre liberul arbitru. Ele sunt constranse de insasi natura lor sa actioneze intr-un anumit fel. Aceasta este calea fireasca, iar animalele se supun acesteia.
Omul este un animal. Insa omul, a reusit, pe parcursul dezvoltarii sale sa isi invinga impulsurile. Desi cel mai puternic impuls al unui animal este autoconservarea, omul de multe ori se sacrifica pentru cei dragi. Omul nu mai este asadar prins in chingile naturii sale intrinseci, el este liber sa aleaga singur actiunile pe care le efectueaza. Spunand acestea, vom fi acompaniati de aplauze aprobative. Da, trebuie sa acceptam ca omul este cel mai avansat animal, iar gradul sau de intelegere il ridica deasupra acestora din punct de vedere filosofic. Pe o scara pur filosofica, putem observa clar cum omul are capacitatea intrinseca de a elabora rationamente. Asadar, omul "poate"... Asta insa nu asigura automat actul in sine. Posibilitatea de producere nu poate asigura niciodata calitatea actului in sine. Capacitatea omului de a genera rationamente complexe nu asigura in nici un caz calitatea acestor rationamente. Omul poate sa gandeasca, insa aceasta capacitate nu poate asigura corectitudinea gandirii sale.
De aceea, trebuie sa acceptam pozitia omului ca "ultima veriga", insa asta nu inseamna ca nu putem sa ii punem la indoiala aceste calitati. Pentru ca, trebuie sa privim cel mai simplu exemplu: lipsa intelectului la animale, lipsa vointei arbitrare duce automat la lipsa crimelor, lipsa violurilor, lipsa distrugerilor de orice fel. Trebuie, chiar daca acceptam ca omul este cel mai dezvoltat animal, chiar daca uneori acceptam poate ca el nu mai este un animal, sa ne intrebam daca aceasta stare de fapt duce cu adevarat spre ceva pozitiv. Pentru ca, in ciuda "superioritatii" omului, aceasta planeta se prabuseste in jurul nostru. Si trebuie sa intelegem ca rationamentele sofisticate care ne imping catre distrugerea speciei nu sunt neaparat un semn al evolutiei pozitive. Pentru ca, simpla existenta a evolutiei nu garanteaza justetea ei. Asadar, sa intelegem ca multe dintre "darurile" exceptionale ale omului nu fac decat sa ii aduca acestuia neajunsuri. Nu trebuie sa ne renegam natura, nu trebuie sa renuntam la capacitatile noastre uimitoare, insa trebuie sa invatam sa le folosim la adevarata lor valoare, trebuie sa invatam sa ne folosim intelectul pentru a crea, nu pentru a distruge. Si in primul rand trebuie sa intelegem ca noi suntem natura si ca nu putem trai fara natura.

Am prezentat mai sus problema naturii umane, intrucat problema pe care o voi dezbate mai jos necesita o astfel de introducere. Nu avem cum sa discutam despre o particularizare in lipsa unei cunoasteri amanuntite a fondului. Asadar, ne confruntam astazi cu probleme din ce in ce mai grave. Iar una dintre cauzele principale este actiunea salbatica a omului. Omul nu intelege ce inseamna natura din jurul sau, el isi subjuga intreaga viata unor teluri meschine, fara sa se gandeasca la consecintele actiunilor sale. De aceea, specii de animale dispar una cate una, padurile falnice se prabusesc pe rand, in timp ce cohorte de cercetatori incearca sa gaseasca solutii fanteziste pentru rezolvarea acestor probleme.
Foarte putini oameni inteleg ca natura nu trebuie ajutata, natura trebuie pur si simplu respectata. Trebuie sa respectam mediul, trebuie sa respectam fiecare fiinta vie, trebuie sa invatam sa ne pastram locul nostru in acest mare lant care este natura. Vorbim despre progresul stintific... Poate ca ar trebui sa lasam pentru o clipa calculatorul deoparte si sa cugetam asupra acestor probleme. Poate ca asa vom intelege ce inseamna viata, vom intelege cat de usor putem prin gesturile noastre necugetate sa distrugem un echilibru fragil. Si, sa nu ne mintim singuri, afectarea acestui echilibru ne va afecta automat si pe noi.
In Bucuresti o drama se petrece chiar sub ochii nostrii. Si nimeni nu pare sa se gandeasca la asta. Toti, prea preocupati de serviciul lor, prea preocupati de banii pe care nu vor avea timp sa ii cheltuiasca, uita sa priveasca adevarata frumusete, uita sa se bucure de viata.
De aceea vedem in fiecare zi oameni care nu stiu sa miroasa o floare, de aceea vedem in fiecare zi oameni care arunca cu banii in cadrul seratelor caritabile insa nu pot ajuta un animal in agonie. De aceea astazi falsitatea si grandoarea au devenit legi. De aceea toti sufera in tacere insa privesc demn pentru a impresiona.
Cainii din Bucuresti sunt in acest moment o specie amenintata direct de cei care "i-au creat". Cainele a fost creat de om, intrucat acesta din urma a imblanzit fiara salbatica. Cainele a servit mult timp omului. In trecut, cainii erau cei care realizau munci grele pe care omul in acel moment nu avea cum sa le realizeze. Odata cu progresul, omul a inlocuit toti acei "vechi prieteni" cu masini, utilaje... Acum nu mai este nevoie de acestia iar singura cale este exterminarea.
Cainii sunt tratati execrabil. Sunt chinuiti, bruscati, tinuti in conditi mizere, ucisi fara mila. Si toate astea pentru ca oamenii nu se gandesc putin mai mult...
Ne scandalizam cu totii cand un singur om este ranit. Insa moartea miilor de animale ramane un fapt banal. Noi nu vrem sa intelegem ca viata este aceeasi si in cazul nostru si in cazul unui vierme. Suntem fiinte care respira, care au nevoi si care se bucura de viata. Chiar daca animalul nu isi pune intrebari, existenta lui este la fel de intensa ca si a nostra. La fel si moartea... Stati pentru cateva minute si incercati sa va imaginati cum v-ati simti in locul gandacului pe care il striviti sau in locul cainelui pe care il ucideti lovindu-l cu o bata in cap (metoda folosita cu atata succes de serviciul bucurestean de ecarisaj). Ganditi-va la asta pentru cateva clipe. Ganditi-va ca un analfabet ajunge sa ia viata unei fiinte pure, unei fiinte care nu a gresit cu nimic. Ganditi-va cum ar fi ca acel analfabet sa va ia voua viata. Aceasta este drama. Nu exista diferente, viata este aceeasi. Ganditi-va la aceste tragedii care se petrec in fiecare zi in jurul nostru.
Nu exista decat un singur adapost pentru animale pierdute in tot Bucurestiul. De fapt, este doar o incinta aruncata undeva la marginea orasului. Angajatii de acolo nu sunt oameni de specialitate, sunt niste retardati fara cultura. Nu poti fi om daca alegi sa te comporti ca un animal. Nici macar aceasta comparatie nu este buna, pentru ca animalele nu sunt niciodata atat de crude. Am vazut oameni care ucid cu toporul puii de gaina pentru a se imbuiba, insa nu am vazut gaini care sa ucida astfel viermii doar pentru a stii ca i-au ucis... Sunt curios ce s-ar intampla daca ar izbucnii o epidemie aidoma gripei aviare, insa purtatori ar fi oamenii... Ar fi oare omorate milioane de indivizi pentru a oprii raspandirea...? Sau asta se poate doar in cazul unor animale?!
In Bucuresti, hingherii au ajuns sa fie batuti cu pietre. Insa ei se intorc, "chipurile" pentru a-si face meseria. Oare uciderea a ajuns o meserie? Ce drept au acesti oameni sa faca asta? Ce drept au ei sa ia viata? De ce ei trebuie sa traiasca, sa paraziteze aceasta societate in timp ce un biet caine care a reusit sa treaca peste toate obstacolele naturale trebuie sa moara asa? Cu ce este mai presus un analfabet fata de un caine. Cu ce este pana la urma mai presus un om fata de un animal? Poate ca suna patetic, insa acestea sunt intrebari pe care trebuie sa ni le punem daca vrem sa intelegem...
Sa incetam cu aceasta cruciada impotriva unor fiinte care vor doar sa traiasca. Daca privim istoria vom vedea ce motive, ce scuze stupide a ales omul pentru a isi motiva actiunile - religie, bani, putere. Cum putem deci avea calitatea morala necesara pentru a pune la indoiala viata! Nu ai dreptul sa iei viata unui animal doar pentru ca el exista... Nu orasele s-au inaltat primele, ci natura si-a dezvaluit minunile...
Sa invatam sa respectam aceste minuni pentru ca alfel vom plati un pret scump. Natura invinge pana la urma...
Vorbim despre progres, despre iubire. Cum poate fi catalogat dispretul afisat de marea majoritate a oamenilor?!
Tranteste un om la pamant... El va riposta violent, va blestema, va cauta vinovati... Totul pentru a arunca vina asupra altora. Insa un animal se va lupta sincer pentru viata sa, necontestand situatia, incercand doar sa se salveze, necautand vinovati. Aceasta este calea fireasca a naturii...

Inainte de a arunca cu noroi, reflectati...


Si mai ales... alegeti... Alegeti intre minciunile si falsitatea oamenilor si lacrima care se prelinge pe blanita aceea pufoasa...


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!