agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 795 .



Toussaints
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2020-11-01  |     | 



Mama aducea constant rufe proaspete de afară. Asta, după ce tot ea le prinsese acolo sus. Găsise motivul acela să o facă. Acolo sus, pe cele două culmi ce traversau, asemenea unor meridiane, centrul curții noastre înalte, planetă în miniatură. Dar cât de mult o invidiam! Ea trecuse de mult, încă de la început, toate probele. Mică fiind, lăsase mărăcinii să-și bage ghimpii colorați în tălpile ei de lapte. O imortalizase bunica. O poză alb-negru într-o bucătărie care își schimba, la răstimpuri greu de calculat, forma, culoarea, destinația, timpul. Bunica era o dură și jumătate. Legată la ceafă. Cu ochi sfredelitori prin care, atât de novice, ai fi băgat mâna în foc, nu trecuseră lacrimile vreodată. Acolo, în inima bătăturii noastre, se pogorau iernile vajnice. Tot acolo se făptuiau cele, mai mult sau mai puțin de cuviință, ale Ignatului. Și tot acolo am văzut-o eu pentru ultima dată, într-un vis negru, pe mama. În visul ăla care avea să se adeverească. Purta roșu. O gaură adâncindu-se înăuntru. Parcă nu mă recunoștea... Am știut de atunci... orice loc fără de durere însemna atâtea alte pierderi... Tata era, după toate probabilitățile, cel mai fricos. El se speria și de puiul de ger adus în casă, la gura jăraticului. Ca o fiară anume, fără alternativă, nevoită să se domesticească... Să iasă, mai apoi, în rând cu omul, la fratele mare, de deasupra culmilor... O privise mereu pe mama ca pe eroină. Ce s-ar fi făcut fără Ea?! Ceva din fricile lui barbare se aciuaseră și în noi, ăștia mici. Nu ne încumetam să recunoaștem. ... ce ne-am fi făcut fără Ea? Petrecând 2-3 nopți năprasnice, în miezul câmpului de luptă, hainele noastre fleșcăite își făceau intrarea victorioasă... Altele! Le priveam de depaaarte în intimitate... Mai ales pe mama o priveam... Bolile noastre începeau să se vindece. Îndrăznind, le miroseam mai apoi îndelung. Identificam mâinile Ei rămase. Ne era spaimă că, într-un fel sau altul, gerul avea, odată și odată, să sfârșească.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!