Atât de șmecheră, nu-mi semeni,
Te dai subtil după cireș,
Depănușezi sărmanii oameni
Prin crâșme, seara, când mai ieși.

De întâlnesti un tip mai moale,
ÃŽl iei mereu peste picior,
Te-mbraci, din cap și până-n poale,
Pe banii lui, zâmbind ușor.

Îți cumperi blănuri scumpe, rochii,
Și cardul îi golești, pe loc,
Apoi te vaiți, rotindu-ți ochii,
Că n-ai avut nicicând noroc.

Tu sentimente n-ai, iubire,
Doar inventezi, candid, povești,
Nu mai rânji! Mă scoți din fire
Și-o să-ți arăt ce poamă ești!

Te vinzi, lasciv, doar pentr-o noapte,
Deși promiți credință-n veci,
Mimezi tandrețea, false șoapte
Rostești cu buze vesnic reci.

Mai debitezi o cugetare,
Mai spargi un cont, cu mâini fierbinți,
Nu te gândesti la renunțare
Și-ți satisfaci orice dorinți.

Prea mulți nababi, se știe bine,
S-au perindat prin patul tău,
Tu juri că te gândești la mine
Și nu la Mercedesul meu!

Repeți, etern, că n-ai vreo vină,
Și-mi ceri, spășită, să te iert,
Însă factura de lumină
N-am s-o plătesc iar, în deșert.

Mă rog cu râvnă la icoană,
La Filoftei și la Marii,
Și am să dau chiar de pomană,
Să pleci la turci, să nu mai vii!

Poezia parodiata:

Atât de frageda
de Mihai Eminescu

Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.

Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.

Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc ...
S-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zimbi! A ta zimbire
Mi-arata cat de dulce esti.

Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai ferbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.

Te duci,s-am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Perduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.

S-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana ...
Unde te duci? Cand o sa vii?