agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5043 .



Dac-o vrea Dumnezeu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [COSTACHE____IOANID ]

2003-05-12  |     |  Înscris în bibliotecă de albu adrian



Un sătean, într-o vreme
prins de-al banilor dor,
se porni de cu noapte
cu doi boi la obor.

Și plecând, zise : - Leano,
vezi de vaci, dă la porc,
că eu vând iute boii
și la prânz mă și-ntorc.

Ea în poartă-i răspunse,
închizând cu un resteu :
- Zi și tu, măi bărbate,
dac-o vrea Dumnezeu !

- Ei ! Vorbiși să nu taci.
Greu să prinzi un temei.
Ce să vrea Dumnezeu ?
Că doar boii-s ai mei !

- Sunt ai tăi, ai dreptate,
și să-i vinzi n-o fi greu.
Dar tu zi, măi bărbate,
dac-o vrea Dumnezeu !

- Hai ! Destul ! Am plecat.
Și, luând un cocean,
țanțoș omul porni :
- Hai, Lunei, Hai, Duman !

Iar la târg când văzu
că se strâng mușterii,
hai să țină la preț.
- Cum îi dai ? – Zece mii !

Zece mii ? Ești nătâng ?
Îi vorbiră pe șleau.
Dar i-a zis unul gras :
- Zece mii ? Zece-ți dau,

dar așteaptă, că-ntâi
vreau să cumpăr nutreț.
Și țăranul ținu
și mai tare la preț.

Se făcu de amiazi !
Toți plecară curând.
Mușteriul cel gras
să mai vie nici gând.

Și abia în amurg
i-a șoptit un coțcar :
- Boii-s buni, dar bolnavi ...
vrei pe ei un miar ?

I-a vândut speriat.
Iar prin târg, dup-un ceas,
îl zării pe coțcar
cu clientul cel gras,

povestind la un han
între alți negustori :
- L-am prostit pe țăran,
de-l trecură sudori !

„Zece mii ! Zece îți dau !”
Îl legarăm la cap.
Și i-am dat pe doi boi
Un miar, ca pe-un țap.

Bietul om, auzind,
îi săriră scântei.
- Hoții ! Tâlharii ! M-au prădat !
Puneți mâna pe ei !

Se făcu tărăboi.
Îl loviră abraș.
După toate, plătea
Și-un „cinstit adălmaș...”

Se trezi către zori
într-un șanț cu nămol,
fără boi, fără bani
și bătut ca un țol ...

Și gemând de dureri
se porni către sat.
Câte-un câine latră
la vreu gard depărtat ...

Iar când zorii urcau
prima zare de foc,
Leana-n somn auzi
la fereastră : Boc ! Boc !

Ea, din pat : - Cine e ?
El, de-afară, cu greu :
- Eu, bărbatu-tău Leano,
dac-o vrea Dumnezeu !...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!