pe sub cearcăne, pământ
peste ele zac pleoapă grea de cuvânt la mijloc privire de verde
subțire



două culori crescute dintr-una singură tăiată de-un meridian al nimănui
răsăritul tău apusul meu - felii de viață azvîrlite în ceaiul de cireș -
ceașca din care, cu atâta eleganță, bea doamna Tristețe...


pe răni florile pe flori culorile pe mine timpul
doamnelor și domnilor, we have a winner



când și când soarele trecea de pe o zi pe alta un vis
dacă se nimerea să fiu la capăt, mă legănam copil, odată cu el
dacă se nimerea să nu-mi fiu, îmbătrîneam încă o iluzie
încă o zi



îmi rămân tăcerile umbrele drumurile
de la dreapta la stânga mereu de la dreapta mă-mprăștii
în stânga m-adun bătăi de inimă
grămada sensurilor pierdute