agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3878 .



liniștit seninul
poezie [ ]
acest text nu e lung, e înalt

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2006-10-24  |     | 



sunt pregătită să te cunosc dumnezeiește
ridică aripa

îmi vâr nasul la subsuoara ta și inspir
/simt ceva mortal/
/aici/

cu pieptul spart de evadări
mă lipesc de tine dar nu ca om de om
ci ca o ploaie de pământ
sau poate și mai bine ca o lumină
de fereastră

n-avem loc nici timp și nici răbdare
ai dreptate

cu toate acestea
cu tine de mână se dilată lumea
parcul herăstrău e o planetă
lumina gălbuie în întuneric e o stemă
și noi înfrigurați hrănim

hrănim mama conectată la noi
prin cabluri hrănim șobolanii
din subsoluri de spitale
și sălbăticiunile firii

mereu rămâne ceva flămânzit
în urma cuiva

*


dacă este să urăsc ceva anume
urăsc să fiu musafir

dacă e să vreau să devin
aș vrea să ajung păstrugă

dacă mi-e frică realmente de ceva
atunci de drujbă mi-e teamă

poate sunt vie
și nu știu


*


după niște luni
azi m-a luat de mână iar
era frig și palma lui căuș
mi-a adunat degetele grămăjoară
m-am făcut că nu observ
cașicum făcusem la fel și ieri
în mâna stângă ducea o pungă cu mere
în dreapta pe mine în pumn
eu mă uitam pe furiș cum obrazul lui
se făcea tot mai frumos pe măsură
ce argumenta cum că boierismul ăsta
sună a balcanism și a manelism
și că de ce să fim antiamericani
când purtăm blugi amândoi
eu tercot da? tu tercot dar e tot aia
ți-ar plăcea să se scrie undeva că
alinalivialazăr a fost boieristă ți-ar plăcea?!

eu zâmbesc el dimpotrivă serios nu înțelege
zic despre mine se va zice că am fost o femeie
care a iubit un singur bărbat cel pe care cu regret
vă anunțăm că nu l-a întâlnit niciodată
bine și eu ce sunt
tu ești
zic cu privirea pe reclama fosforescentă
tu ești aburul pe care-l scot pe gură

semn că trăiesc


n-am cumpărat nimic am ronțăit mere
ne-am despărțit liniștiți fără urme pe margini

pașii noștri
lăsau bale pe asfalt
în care se lipeau deseori
plini de furie
patroclii altor povești

cred că de azi nouă doar îngerii ne mai prind urma
ne așază venele în atele suflă în ele curăță tot

cred că de azi se vede prin noi
ca prin două cioburi albăstrii
periculoase


*


deși în fiecare zi îmi izbesc cu putere
biciul de spate arcuindu-mi coloana
niciodată nu sunt îndeajuns de răpusă
ca să adorm

inima mea tremură într-o insomnie continuă
cu ochii ieșiți din orbite

miile de ochi ale inimii mele
nu se mai pot închide

îi văd pe toți ai mei dormind
îmi văd morții întinși în paturile lor suprapuse
dar tot nu pot

poate că mi-e teamă

poate că mi-e teamă că atunci când dorm
dracii îmi fură mințile le înnoadă la capătul patului
și-mi toarnă prin urechi niște dorințe noi

eu nu vreau decât să vreau ce sunt să se întâmple


*


de la o vreme îmi smulg pielițele de pe unghii
până dau de sânge nu gândesc smulg din mine
de la un capăt la altul jupoi și nu adaug

într-o zi o să vină spre tine un mănunchi de artere
și-ți va sări în brațe

să nu te sperii

gâfâind
carnea mă va ajunge din urmă
caraghioasă ca un banc porcos


*


o hală enormă străbătută
de o tejghea lungă și îngustă
plină de capete de porc

neoanele pâlpâie
mirosul de animal incomplet
de lamă de cuțit ușor ruginită
concurează cu umezeala

treci drept

nu privi înapoi
nu privi înainte

fii aici

șlefuind tăișul


*


sunt în leagăn și râd
picioarele mele lovesc cerul în burtică

sunt pe umerii tatei
îl țin de gât îl sugrum voioasă apoi mâinile mele
gâdilă tălpi de soare

sunt oriunde vreau să fiu
chiar în această clipă

e de ajuns o singură picătură de mercur
ca să-mi fentez destinul

derapajul prevăzut
e pe jumătate iertat

îngere


*


înfășurată în perdele
îmi caut fereastra
desfac nerăbdător conserva
sar peștii din ea se zbat și gata
le despic burțile

din ele ies dansând la o bară imaginară
toate femeile care n-am fost în stare să fiu

închid conserva repede cu furie
și uit

pe degetul meu arătător
rămâne sosul gras
ca urma vie a unei crime


*


în fond
chiar în această clipă
undeva cineva râgâie
tu sforăi iar un altul
aruncă piatra

în fond
chiar în această clipă
sângele îmi curentează creierul
cu porcărele

scoate-mă din tabloul ăsta electric

du-mă pe o pajiște unde fiecare bâzâit de insectă
e un scârțit de talpă de înger
pe umerii noștri

îngroapă-mă în căpiță umple-mi gura cu zmeură
și vede-mă


*

când o să am destui bani
doi băieți gata crescuți
și un loc tihnit
cu tine
o să-mi cumpăr un set de tobe

și-o să te învăț
cum se aude în mine
când mă privești

așa






.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!