agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1506 .



Povestea provincială a unei iubiri capitale
poezie [ ]
Irealitate

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sorinucu ]

2013-06-24  |     | 



Erau odată așa, nu prea demult,
Într-un oraș mărunt, deloc prosper,
Un tânăr minunat și foarte cult
Și-o tipică pipiță de cartier.

El nu dorea să se îndrăgostească,
Ea îl iubea în fiecare zi pe altul,
Habar n-având c-or să se întâlnească
Să facă împreună-n viață saltul.

Se tot vedeau de când erau copii,
Cum e normal într-un oraș pitic,
Dar n-avea chef niciunul de prostii,
Considerându-se unul pe altul un nimic.

S-au cunoscut serios în prag de noapte,
Ciocnindu-se în barul de la gară,
El se ducea să dea la facultate
Iar ea să dea pe gât a mia oară.

S-au remarcat pe cât ai zice pește,
Cerându-și scuze fiecare după stil,
Băiatul cult îngenunchiând cavalerește,
Pipița țuguindu-și buzele de-un kil.

Ce gleznă delicată ai, don'șoară,
Iar tu, băi tipule, ce ochelari de marcă,
Ah, eu mă simt ca săgetat întâia oară,
Iar eu să mor de nu mă simt vrăjită, parcă.

O admiră-ndelung, ca pe-o lumină,
Iar ea-l privi adânc în ochii mari,
Unul se aplecă să pupe glezna fină
Iar celălalt se repezi la ochelari.

Se-ndrăgostiră prin detalii mici,
Așa cum le stă bine marilor nebuni,
Ce n-au nevoie să le mai explici
Că dragostea nu-i doar pentru cei buni.

Tânărul cult nu-nțelegea iubirea
Născută brusc pentru o fată ștearsă,
Dar îi plăcu să-și piardă cu ea firea
După ce-o duse repede acasă.

Nici pițipoanca nu înțelegea
Ce tot era cu ea, așa deodată,
Însă-i plăcea că-n fine se simțea
Tratată ca o doamnă adevărată.

Se stabiliră-n toamnă-n capitală,
Muncind din greu, cum e de presupus,
Ea transpirând pe web în pielea goală
Iar el tot studiind s-ajungă sus.

Degeaba tot vuia vorbind de ei
Orașul lor mărunt, deloc prosper,
Eroii noștri-și fabricară cuminței
O dragoste uriașă pân' la cer.

Trecură anii, se schimbară vremuri,
Iar în iubirea lor neînțeleasă
Opriră două minunate trenuri,
Unul cu-n ginere iar altul c-o mireasă.

Și se urcară-n ambele-mpreună,
Grăbiți să zămislească un pasager,
Unul micuț dorit din dragostea nebună
Ce-i tot plimba de la pământ la cer.

Acum băiatul cult e ștab la minister,
Și râde des, în hohote, de gura lumii
Văzând că șleampăta pipiță de cartier
Nu-i chiar așa de ștearsă cum cred unii.

E bună,caldă,dulce...e divină,
O doamnă tâmpă dar încântătoare
Ce știe extraordinar să-și țină
Fantastica familie-n picioare.

Trăiesc și azi ferice o viață plină,
De-acum în trei, cu bucurii și planuri mari,
El încă o iubește pentru glezna fină
Iar ea... e-nnebunită după ochelari.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!