Furnică ești. În cârcă-ți duci povara
Prin soare, asudată de dogoare,
În timp ce faci bășică la picioare
Amicul greier cântă din vioară.

La toamnă, când se va lăsa răcoare,
Pe truda ta el vrea să pună gheara,
De-aceea-ți face vizite doar seara
Și îți dezmiardă tălpile amare.

Amorezată, neglijezi vegherea,
Þi-e trupul subțiratic ca un fus
Dar steroizi nu iei, sa-ți crești puterea,

Un greier hoț, tiptil, într-un apus,
Lăsându-te, golașă, cu durerea,
Va emigra, de alt hambar sedus...

Poezia parodiata:
Printre grădini arzând îmi port povara
de Adrian Munteanu

Printre grădini arzând îmi port povara,
Ferind-o de a iederei dogoare.
Săgeți de foc se-mplântă în picioare
Din arc de greieri ce-au sfărmat vioara.

Zvârlit pe umeri, rugul de răcoare
Și-a-nfipt în carnea tăbăcită gheara.
Îmi picură pe-un colț de geană seara,
Când fructele au devenit amare.

Prin sângele de zmeură vegherea
Rotește-n tâmplă timpul ca un fus.
Mi-au smuls din piept uimirile puterea

Și m-au târât smintite-ntr-un apus.
Prelungi bejenii adâncesc durerea
Acelor vremuri ce-n etern s-au dus.