agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2633 .



Jurnal fara loc
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [secunda ]

2002-06-09  |     | 



Sa iubesti cu desavarsire cat de usor ti se pare! Sa te darui intreg celuilalt fara sa-ti pese de culoarea cearceafului , a pamantului rece sau a orei ce se incheie cu grele catarame de fier…Sa te supui vointei celuilalt neingaduind nici macar gandului sa protesteze in dreptatea sa, in judecata singuratatii sale…Sa fii loial celuilalt fara a-ti permite firava amagire a unui sarut strain….
Dar n-a iubit cine crede ca e usor sa iti contopesti in dragoste fiinta, propria-ti fiinta.
Putini sunt cei ce se lasa sa fie insemnati prin ardere cu pecetea dragostei…
Un astfel de om il recunosti dupa felul de a merge prin parc, pasul lui atinge cu grija iarba si se opreste din cand in cand ca si cum ar avea ceva de soptit firului ascutit , apoi usor leganat continua plimbarea ; dupa felul lui de a gesticula in aerul zilei curbe simple, lungi, adanci fiecare exprimand o chemare, o aplecare spre traire; il mai recunosti dupa glas, da, glasul sau… e ca o apa de munte,, porneste hotarat croindu-si carare fara frica, indraznind acolo unde nimeni nu a mai avut curaj sa patrunda, pentru ca spre varsarea in mare sa fie tot mai lin, mai deplin, mai convingator de desavarsirea contopirii.
Sa iubesti- indemn ce sta la baza oricarei vinovatii, o scuza invocata fara valoare adeseori, o ascunzatoare fata de tradare si razboi, o justificare la indemana oricui pentru cadere…
Sa iubesti…oare de ce acceptam sa ne mintim?
Sau poate doar eu…
Mi-e sufletul greu… abia de mai poate plange … Isi cauta iertare printre cuvinte, printre randurile uscate ale cartilor sfinte ce nu le-a citit niciodata, ce nici macar nu le-a atins, nu le-a simtit mirosul de imbalsamare…
Mi-e sufletul greu , am pangarit iubirea… Paradoxal, pierzandu-o, am gasit-o…
Sunet ciudat imi umple urechea si caderea devine scapare…
Cata tacere ascunde aceasta amiaza! Dar stiu ca se canta, funebru …
Veniti, prieteni sau straini, veniti sa-mi ascultati simfonia….!
Si-n ultim ceas sa-mi cautati printre hartii, iubirea…
Nu se poate sa fi disparut…nu se poate…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!