vine un moment în care soarele
spune că i s-a tăiat de la genunchi
că fierea e plină de întuneric
și s-a ovalizat

unde calea ferată își împreunează paralelele ca un nod în gât
iar muntele nu mai are putere să se înalțe deasupra norilor
și șade îngenuncheat

un moment în care oamenii spun la revedere
lasă săniile acasă și migrează spre caldul
din alți oameni

vine un moment în care
stabilesc egalități de după gard
mestecă fier coclit și scuipă
cărări către nicăieri

vine un moment
în care sunt ai nimănui
iar hainele roase de dragostea altora
se rup

vine un moment
în care lanțul hotelier, flota de submarine, sentimentul că știu tot ce mișcă pe falca lui Dumnezeu, telefonul ca o oglindă de care nu se desprind, tupeul de femeie cu zece pisici nepovestite, militantismul portocali corect, bărbătismele cu smoc în piept, lămâia din geam
se evaporă

și spun
suntem singuri pe acest pământ
totul după chipul și asemănarea noastră