agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 310 .



Octombrie
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Poupette ]

2021-10-23  |     | 



Nu am știut că o să fie așa –
că o să vină frigul brusc și ploile
or să împuțineze zilele
nu mă așteptam
ca liniștea să îmbrace ferestrele
și pereții ăștia reci
să ia forma umbrelor la înserare
nu mi-am pregătit sufletul
deci eu ce fac cu tine-acum
când nu te mai găsesc aici?

Bucureștiul e gri și m-am obișnuit cu el așa
printre ploi și nori grei
străzile sunt toate-un abur
copacii se dezbracă înfrigurați pe străzi
este o explozie de galben și roșu ud
trece și anul ăsta
îmi spun
și nu știu ce să fac cu tine-acum
când treci și tu cu el.

Dimineața-mi inspectez corpul, chipul
ochii, gura, pieptul, pântecul
îmi cântăresc frumusețea
cât mă păstrez tânără
mă adun cu totul, îmi parfumez pielea și părul
brațele albe
sunt o ascunzătoare numai bună
aș spune
aici ai o casă și-o inimă pe care să te culci
dar ce fac cu tine-acum
când nu-ți mai servesc la nimic?

Luna asta-i despre a auzi
mai mult decât despre a te face auzit
a spus un guru spiritual
și-am tăcut și-am ascultat
cum trec zilele și-n muțenia lor
timpul a căpătat dimensiuni formidabile
și te-am văzut cu spatele întors
ca o statuie rece și-am înțeles
că tot ce pot face cu tine-acum
e să creez –

pentru că totul e un dar
chiar și ce nu vrei
iar ăsta-i darul tău
singurul pe care mi l-ai dat
o fântână din care să beau
până nu mai simt sete
un foc în care să-mi ard săbii și platoșe
și lacăte de nedeschis
un gând care naște gânduri
un pământ care naște muguri
ăsta-i darul tău
pe care-l primesc cu sufletul deschis
așa cum a fost dat să mi-l dai
așa cum a fost dat să fie al meu
iar pentru asta
mulțumesc.


https://www.youtube.com/watch?v=reXbQ0fVw5Q&ab_channel=SleepToken

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!