agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 883 .



ma vreau fara "ca sunt"
personale [ ]
text-jurnal

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [EADRIAN ]

2016-03-24  |     | 



Mă vreau fără “că sunt”
Făcând abstracție de sufletul din piept spun SUNT gândindu-mă numai la două locuri: în un plan vertical, în afara mea, ca în spatele minții și SUNT în mintea trupului.
A vrea este înainte de vreau. este galben, pe cerul orizontal, în stânga.
A vrea din mine iese alb.
Amintirea lungită gândirea, rezulta gestul “a vrea”.
Mă duc înainte prin calea “a vrea”.
Când protestez împotriva lui “a vrea” văd că a vrea este un cer gros fumuriu și că are putere. 28.02.16
Este. eul în este. vreau.
Este slab. “că este” este tare.
Gândul străin al conștiinței: “că’ este” din de două ori este (“că este” e o înțelegere oarbă.), urmat de gândul “sunt”.
Nu știu cum a vrea din mine se schimbă în vreau.
“Este” tine o secundă. Vreau.
A vrea mă lipește de ce este?
Vreau lipește de pământ, în față, apasa pe cuvânt.27.12.15
Ps 72, 28: Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu
Fără păcat nu mă lipesc de Dumnezeu.
Vreau. "că vreau” la nici o secundă. 07.03.16 (Când sunt cer: “că vreau”. 06.03.16)
că sunt = că vreau? plus sunt?
Mama este disperată de iubirea mea și de tată care pune accentul pe bani.
Este disperată unde “știe”.
Tot ea a spus un adevăr: ne contrazicem până la oase. 13.03.16
Nu aveam ochi pentru celălalt când îl desconsideram?
Zic part credinței în locul oval? cerc? al credinței. Fata care privea în suflet spunea “ete fâs”. Apoi spunea part, part, part.
m-am surprins spunând spre dreapta ca eu nu sunt pe nici o urmă. 13.03.16
În 2012 am avut un dialog cu fata care privește în suflet și care nu poate să meargă decât dacă ia pastile:
cine se mai bucura de nimic pe lumea aceasta mergând la pas în haine albe a vremurilor vechi spre cosmosul pleiada. 
am avut și primele zâmbete nemernice. 
spune-mi că nu îți fac rău. 
decizie de care mi-a părut și rău. 
răscoliri. 
mila 
vorba 
pornire spre "noua ea" 
plafon
continuă-ți drumul spre iubirea desăvârșită,spre dragostea ce trebuie să o primești și trăiești în toată plinătatea și frumusețea ei,bucură-te!
piticul a plecat aseară bucuros că a fost la mine. era un bătrânel de talie mijlocie destul de gras cu barbă gri și de un cot și ciupilica avea pe cap 
primește-l cum se cuvine de câte ori vrea să poposească în casa bucuriei și a fericirii mele tu.
îți mulțumesc pentru icoane ,foarte frumoase îmi încarca sufletul de bucurie,mai ales acum când sunt într-un hău al vieții ,foarte abrupt din care nu pot să ies,este foarte colțuros abisul și oricât aș urca ,alunec 
îți mulțumesc mult pentru darul minunat ce l-am primit 
nico.
nu am cum decât să fiu cu tine :) probabil ieri noapte ți-am văzut sufletul tău bucurându-se de mine înainte să adorm. momente importante pentru mine: 

- plecarea piticului care e tocmai bun ca să vină de moș niculae și de moș crăciun. 
- mi-am intrat pe poarta alb. 
- sunt pentru tine feciorul cu glasul izvorului alb. 
- comoara muntelui fără izvorul alb și suferința feciorului. 
- sufletul alb mi-a săltat în piept te-a pupat. 
Avea dreptate nico despre icoana. Iată ce am scris despre icoana când am avut prima revelație a Lui Dumnezeu: aveam în jur de 13 ani (1989?). Odată, demult, ca și cum chemat dintru a lucrurilor vraja, luminile cerului de moment al meu nu au mai fost lumini și am conștientizat atunci că o perdea misterioasă a căzut instantaneu în jurul trupului, pentru care am zis după aceea: pentru că focul etern al adevărului să inunde larg conștiința mea, mistuind ceea ce neagă valoarea sa și conturând în icoane clare un sacru sens. Am rămas doar eu în sinea mea atunci. Realitatea aceasta sta ca o punte care leagă trecutul și prezentul de viitor.

Eram lipit de vorbă și s-a pus ca eu am zis. 13.03.16
Când eram și în mine și în un fel puțin în vorbă? în cercul? celuilalt, parcă ca o vrabie ce dădea din aripi, nu s-a pus ca eu am zis.
Când am venit ca un cer celuilalt? aburind cu vorba, nu s-a pus ca eu am zis. (= expresia “nu mă aburi”)
Când sunt “nu vreau” în cercul mama nu se pune de rău vorba mea.
Celălalt. Rău. mă duc în celălalt care este rău și vin în mine euraul nu celalaltraul.
Un creștin de pe un site, cu numele Polenul Cuvintelor Duhovnicești, îmi zice că nu înțelege “Doamne pe măsură ce cred și Te iubesc” și mă întreabă în ce context le-am găsit. Culmea este că aceste cuvinte sunt la profilul lui, la rubrica “stare”.
Tata: m-ai tâmpit, ce înțelegi de la calculator stând toată ziua. 13.03.16
Cătălin: Biserica dă cu lingurița.
Pe Trinitas tv, o femeie a Duhului Sfânt spune: totul trebuie privit în lumina Unului, cel care ni-l dă pe a fi. Prezentatorul citează pe Maria Rilcle?: Dumnezeu tine căderea noastră desăvârșit? de blând. Apoi înțeleg de la femeie ca eu îl caut pe Iisus.
Zic: “că sunt”, unde mai întâi vreau să zic.
Cred credința când îngân credința.
M-am surprins vorbind de rău pe unul în gând, spre stânga, câteva secunde și mi-am zis că am făcut păcat. Am legat acest fapt și de o amintire din vis. Însă a apărut râsul mamei, a intrat în mine și am râs. Realitatea aceasta m-a scos din starea de păcătos.
Imit credința în gând?
Imitând dau înapoi.
Îmi vine să spun: inima preceptelor.
Concluzia din vis: gândesc unde vreau?. Îmi vine să o corectez: gândesc unde ajung să vreau, căci a vrea este înainte de vreau. Și îmi vine să teoretizez ca femeile fac teoria lui “a vrea”, pentru că parcă nu știu decât să vrea (mi-am notat o dată ca și a vrea vorbește. Un alt argument ar fi tendința de a oferi o floare unei femei. A vrea=femeie=floare? și vor soare și zâmbet. În Fardul, când l-am desenat pe Dumnezeu pe “rotundul galben din față”, am văzut apoi ca acel Dumnezeu era un icon= era galben și îmi zâmbea. Interesant este că pe a vrea l-am văzut galben pe cerul orizontal. Când nu am mai fost una cu mama, între mine și mama era o floare deschisă albă?. Față de o față am văzut cum mă duceam spre particulele-ea în o imagine verticală a cosmosului? A urmat o reflectare perpendiculară, însă în o nouă imagine: ea îmbrăcată în rochie roșie aplecându-se duios către un teren de flori, care erau fostele particule. O dată am văzut cum ideea iese din imagine verticală? ca o deschidere de petala. În un alt context cred că mintea mea său gândul era ca o floare ce se deschidea și ieșeau în sus imagini și euri albe. Am înțeles de la fata care face teoria “aici nu stă nimeni”, că vrea flori vesele. Tot o fată mi-a tradus “aici nu stă nimeni” în sensul că aici se trăiește nu se sta.), iar bărbații fac teoria lui “vreau”. 14.03.16
Când mă fac cerul lui cutare: eu sunt cutare.
Când apare a vrea în afara mea, în stânga, fac răul? în ceva alb.
Cum vine/intra ideea în cap?
“că vreau” face să intre ideea.
Din lucruri: “că este”. vreau. 14.03.16
(subiectivism în vorbă nu de la mine.) Subiectivismul deformează propoziția, răul, ideea (exemplu: a morții), nu vreau, negația?, deformează informația. Și păcatul da să lucreze în mine.
Zic și gândesc altceva din cauza credinței de pe emisfera stângă.
“că vreau” este o traducere greșită.
Credința mă face să gândesc în un fel deformat. Eu văd că gândesc că vreau dar nu văd lucrarea credinței.
Credința mă determina să gândesc și să fac.
Ideea crează logica, nu eul crează logică.
m-am trezit deseori din vis intelegang ca: vreau, vreau, vreau, … și am visat că în casă, în locul meu era Flori și că la ea a venit un străin care tot eu eram. M-am recunoscut după picioarele străinului: avea picioare de lemn, crăpate și peste avea ciorapi tip plasa negri. 15.03.16
continui să teoretizez despre feminin: femeia este a vrea. Da să se bage în mine, când merge cu mine. Dacă ne oprim să facem o poză = ea ca eu vine lângă mine și se bagă în mine ce îi sunt gând, în ceea ce este cunoaștere = oo . Sexul ei îmi spune despre ea că locuiește într-o prăpastie= abis, abisul Lui Dumnezeu. Din negru abis dumnezeesc din emisfera stângă m-am dus pe val de argint spre propria planeta= sentimentul de sine. Când am pătruns-o prima dată fizic, ea= a vrea s-a zbătut, apoi cu timpul intra mereu într-o răvășire?. De ce? Dacă nu mă înșel era o fată care tot întreba așa: de ce, de ce.
Pictorița Akiane Kramarik, fata care are viziuni cu raiul, a scris când avea 7 ani: Deschid o mică cochilie, înăuntru descopăr ceva mic ca o perlă. Și aud spiritele zicând: "fiecare pană este un dar de la Mine. Singurul motiv pentru care zborul dintre tine și Mine e drept este pentru că Eu te las și pentru că tu poți zbura." Răspunsurile curg din adevărul meu dens, împietrind numai gurile întrebătoare. Irosesc numai anii celui arogant. Înăuntrul micii cochilii, eu găsesc. Eu sunt.
Akiane spune că Dumnezeu ia vorbit fața către fata la început. Acum cu “sounds, shapes, animals.” Parcă toate tablourile ei exprima dragostea.

Valerian Liviu, un masculin care mai demult fiind în comă a auzit strigătele oamenilor din iad, îngrozindu-se, a spus de curând: Atunci când mi-e greu...Atunci când nu-mi pot reține lacrima...când vreau să zâmbesc,dar n-am putere...Și atunci când eu nu-s eu...Păi...mă gândesc la tine.Și îndată răsare soarele-n sufletul meu...și eu sunt altfel...sunt EU! Minunea sufletului tău...mă salvează iar și iar...Mă bucur că EXIȘTI...!
A vrea=tăcere. Și a vrea=femininul zice: pentru că știu că în tăcere, smerenie și ascultarea interioară vine și Lumina . Andreea R. Hosu
George Pasă a scris Un timp netrăit devine iubire:
… Zidu-i curat, în prag te așteaptă,
luminoasă, o Ană;
tot acel timp netrăit devine iubire,
iar iubirea trece în mit.
Daniela Moga spune: Acea oră dintre noi nu a avut hotare. Despre anotimpul toamna spune: "Eu ți-am cerut să rămâi doar până mâine" (Pină la asfințit.) Tu mi-ai dat cât nu pot să cuprind,
Un întreg anotimp. În alta poezie spune că un anotimp este o nuntă.

Suflet + ea + eu = comportament 2012
Eu + ea = eu ea = suflet al naturii 2012
A vrea se schimbă în vreau datorită ascultării. Călugării pun accent pe ascultare.
În vis, în balonul minții parcă a sărit nu vreau din vreau. 17.03.16
Am un virus. Constat injecție de cuvinte în imagine? în spațiul finit al minții. 17.03.16
În vis m-a cutremurat existențialismul meu masculin. 18.03.16
Sunt în gând?
Pe a fi îl traduce tu zici? 18.03.16
Cum apare potrivirea?
Tu zici, unde cred, unde înseamnă.
Confuzie.
Virusul morții omoară ca eu să cred că omor. Omoară până mă omor ca să mă gândesc mort.
Eu mă fac nimicul din confuzie. (nimicul-sfera în aer între simboluri?) 18.03.16
Am ochi senini.
Virusul morții coboară în trup. De acolo îmi vine în minte.
A vrea ia diferite forme până la om? 18.03.16
Încep să îmi surprind eul că înjura, chiar dacă înjurătură era din înainte înaintea eului? meu, sau lungindu-se cu gândul (poate fără să vrea), etc. și nu mă mai pot apăra.
Mama îmi spune să nu spun răului pe nume ci: să te ia Domnul din sufletul meu. Datorită virusului cuvintele mamei ce le repet nu își fac efect. 19.03.16
Virusul-gand din minte mă împinge. Și am zis cuvintele poetului Ioan Alexandru: ce îmi puteți face dacă vă iubesc. Astfel m-am întors și am stat față în față cu virusul.
Descopăr o notație: din “ca sunt” trec la ceea ce este?
Vorba ce zice preia eul meu, deși adevăratul eu alb rămâne pe loc ca observator?
Nu eul meu, ci al conștiinței face răul, păcatul.
Prima rațiune pentru care nu pot da dracului este: ca eu sunt tu. 19.03.16
Am fost credul după cum spunea și Ioan Mircea Popovici, atunci când am înjurat?
Probabil părerea proastă despre m-a influențat să îi greșesc.
Ajung în amintire. Cuvântul: “raul” = este. gândul zice?: vreau. 19.03.16
Logica vorbei mă face să mă duc să fac.
Ultima poză și înțelegere are legătură cu: “mă vreau”.
Dau dracului pe celălalt când se interpune imaginea negativă a altuia. 19.03.16
Când zic rugăciunea Tatăl nostru, la “și ne iartă nouă gresealele noastre” mă gândesc la toate eurile din mine.
Mă trezesc din vis și din reflex refuz să dau raului de câteva ori, însă din impresia de păcat s-a făcut un claun. 20.03.16
Mă surprind făcând păcat omorând cu duhul unei moarte ce apăruse pe degetul arătător, apoi cu duhul unei femei malefice și tip la impresia locului. Mama vine în un suflet speriată. Îi explic că sunt sincer, dar se pune că fac păcat.
Sunt în biserică. Un preot începe să spovedească. Pentru faptul acesta mi-a venit să plâng ducându-mă până în emisfera stângă.
Văd femeile Lui Dumnezeu, adică două tinere, cu batic și îmi vine să plâng.
Îmi vine să plâng când biserica cântă: mărire Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt. Binecuvântează suflete al meu pe Domnul.
Îmi sare în ochi dveră neagră de la icoana Maicii Domnului cu Pruncul.
Văd că orbirea neagră după plâns se duce până în străfundul ființei (minții) parcă spre dincolo de lume unde SUNT (cel din afara mea în plan vertical).
Văd maleficul ca șoarecele ce înțelege lucrurile în timp ce mesteca semințe în obraji. 20.03.16
Ce poate să spună în noapte șoarecele când ronțăie?: “nu sunt căruța la plug”. 2011?
La taina spovedaniei, duhovnicul îmi spune: împărăția Lui Dumnezeu este tensiunea între deja și nu încă. Însă nu vreau să îmi explice acum. 20.03.16

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!