agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1192 .



Retrospectiva unei zile de duminică
personale [ Gânduri ]
Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OBISMAR ]

2009-07-03  |     | 



A fost ca oricare altă duminică călduroasă de vară, dar de această dată m-am hotărât să fac împreună cu a mea IUBI, o scurtă plimbare prin parcul Herăstrău din capitală.
Am plecat de acasă pe la ora 4 și un sfert ale după amiezii, am ajuns acolo transpirat leoarcă datorită căldurii insuportabile din autobuzele de transport în comun bucureștene.
Asta în afară că am mai văzut în autobuz și niște personaje de cu totul și cu totul altă etnie care se urcaseră în autobuz la bustul gol, fără nici o jenă și sfială, de parcă am trăi pe undeva prin Africa, să le poți astfel admira tatuajele și tăieturile de pe piele, de parcă ar fi fost niște sculpturi expuse prin vreun muzeu de artă celebru.
În fine, dar acum să ne întoarcem la subiectul nostru și anume plimbarea prin așa zisul celebru parc Herăstrău. Aici am avut șansa să văd gunoaie și sticle aruncate cu nesimțire pe apă, copaci uscați sau rupți de care nimeni nu s-a sinchisit să aibă grijă pentru ai îndepărta văzului public, băieți de băieți și fete de fete, mai mult niște personaje de mahala care umblau cu telefonul la volum maxim ascultând manele sau alte melodii cu ritmuri arabe, de parcă eu am venit la plimbare prin parc să ascult astfel de aberații și nicidecum să am parte de liniștea normală care ar trebui să o regăsești într-un astfel de loc, care în mod normal se numește parc și nicidecum discotecă. Am văzut de asemenea oameni care își aruncau cățeii în apă pentru a se răcorii și la nici 5 metri de aceștia, în apa acea infectă și mizerabilă, am avut șansa să văd din nou niște puradei de cartier bălacindu-se în voie. De asemenea pe toată lungimea de parc pe care am străbătut-o în lung și în lat, nu am avut șansa să văd nici măcar un WC din acela ecologic, pentru a-mi face nevoile a trebuit sa intru într-una din terasele de pe marginea lacului și să comand ceva, terase care de altfel au împânzit ochi tot Herăstrăul, unele mai frumoase și mai cochete, altele în stil JUNGLE.
Acum nu vreau să mă exprim ca și când nu ar exista deloc acest tip de WC-uri ecologice prin parcul Herăstrău, ele poate că sunt, dar oricum nu mi-a fost mie dat să le găsesc pe traseul pe care am umblat și credeți-mă pe cuvânt că am străbătut câțiva kilometri buni in acea zi de duminica. Oricum chiar dacă ar exista astfel de toalete publice, ele oricum sunt total insuficiente pentru numărul destul de mare al oameniilor care vin zilnic să se plimbe prin acest parc, aceștia fiind probabil obligați să intre ca și mine la una din terasele de pe marginea parcului, să comande ceva doar pentru a putea folosi toaleta.
De altfel mă și întreb dacă nu există un anume tipar arhitectural obligatoriu pe care ar trebui să-l respecte asemenea construcții executate prin parcurile aflate pe domeniul public. O altă remarcă ce aș vrea să o adaug ar fi aceea că în aproximativ 3 ore și jumătate cât am pierdut eu prin parcul Herăstrău și deși l-am străbătut în lung și în lat după cum v-am mai spus, nu am obsevat nici măcar o patrulă de poliție sau un polițist care să supravegheze asupra ordinii și siguranței noastre, a cetățenilor contribuabili și care îți plătesc taxele și impozitele ce li se impun.
Apoi pe porțiunea de parc situată între Televiziunea Română și Casa Presei Libere, era o îngrămădeală și o puzderie de oameni care veniseră să se plimbe prin parc, iar toate coșurile de gunoi din această zonă erau pline în așa măsură încât deja începuseră să dea pe afară, iar astfel mizeria era aruncată direct pe jos. De asemenea pe această bucată de parc deja apăruseră așa zișii gratargii cu știuleți de porumb, cea ce sincer vorbind mă trimitea rapid cu gândul spre continentul african unde sunt la ordinea zilei și foarte întâlnite astfel de lucruri.
Iar acel părculeț de distracții din zona pavilionului H realmente arată mai mult ca un bâlci de țară și nicidecum a ceva ce se pretinde a fi civilizat și să merită să funcționeze pe teritoriul capitalei unui stat membru al Uniunii Europene.
Poate prin Africa, Asia sau America de Sud asemenea parcuri se regăsesc, dar într-o țară care se pretinde a fi europeană ar fi trebuit să ne fie rușine cu asemenea imagini de talcioc ieftin și de bâlci, care în mod normal ar fi trebuit să se regăsească mai degrabă prin zonele rurale ale satelor și nicidecum într-o locație așa de importantă din cadrul unei capitale europene și care este vizitată aproape zilnic de mii de români și uneori chiar și de turiști străini.
Apoi să nu vă mai spun cum erau parcate mașinile prin zona dinspre pavilionul H de la Herăstrău, așa alandala, fiecare cum a vrut și cum a putut, ți-a parcat mașina după bunul plac și cum îl ducea capul. Chestie care mă face din nou să mă întreb pe unde este poliția rutieră din București în zilele de sâmbătă și duminică, dar probabil sărăcuții de ei dupa atâta muncă și stres continuu cauzat în timpul unei săptămânii foarte grele de muncă, se relaxează și ei pe la vreo viluță cu piscină.
De asemenea mă întreb de fiecare dată de ce primăriile nu iau înapoi spațiile de parcare de la aceste firme tip păduche, care nu fac nimic, nu pun nici măcar o bordură în acele suprafețe, nici măcar nu delimitează locurile, sau să repare eventualele gropi apărute în acele spații destinate parcării și știu doar să încaseze numai banii și atât. Dacă acești primari ar fi niște oameni deștepți precum pretind, ar fi trebuit mai demult să le ia aceste spații înapoi și după aceea să închirieze doar serviciul administrativ unor firme și anume spațiile rămân ale primăriilor, iar de gestionarea lor se ocupă niște firme care să ia până la un maxim de 30% din profit și nimic mai mult, că doar de asfaltarea acestor locuri și punerea bordurilor nu o fac aceste fime căpușă și până la urmă tot primăriile din bugetele lor locale repară aceste lucruri sau le schimbă la anumite perioade de timp, mai lungi sau mai scurte, depinde de ordinul care vine de sus, pentru a se mai strânge bani la fondul partidului pentru diversele campanii electorale.
Dar în definitiv dupa celebra vorbă “Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”, până la urmă noi să fim și să ne păstrăm sănătoși la cap.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!