agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5269 .



Belle de Nuit și fața ascunsă a Bucureștiului
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2007-03-19  |     | 



Jurnalul reușește întotdeauna să îl atragă pe cititor, pentru că oferă mostre de realitate, prezintă situații în care acesta se regăsește. Viața se dezvăluie în deplinătatea paletei ontologice, experiențele se succed cu repeziciune, ațâțându-l pe cititor, care se implică, face legături, încearcă să descopere similitudini între viața lui și carte. Belle de Nuit, chiar dacă se ascunde în spatele unui pseudonim, chiar dacă refuză să ofere nume reale și acoperă totul cu un văl senzual, își povestește viața, iar întâmplările sunt veridice, conving.
Sexualitatea este pentru majoritatea oamenilor un subiect tabu. În ciuda exploziei erotismului, indivizii rămân reticenți atunci când vine vorba de propriile fantezii. De foarte puține ori avem curajul să ne recunoaștem dorințele cele mai ascunse și să încercăm să le înțelegem. În “Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene”, aceste dorințe sunt asumate, explicate, de multe ori chiar exacerbate. Este un itinerar al plăcerii carnale, o viziune pur materialistă, lipsită de snobism: “Când, în cele din urmă, am lăsat-o mai moale cu ceaiurile nesfârșite la Cărturești și proiecțiile de film de la Institutul Francez, trecând de la sporturile minții la atletismul sexual, banii ăștia mi s-au părut o glumă proastă. Am renunțat la Patapievici și Liiceanu în favoarea lui Dolce și Gabanna, niște intelectuali la fel de fini, dar, parcă, nu chiar așa de snobi.”
Cartea este scrisă într-un stil lejer. Vocabularul este specific arhetipului social bucureștean. Apar obsesiile tinerelor generații, apare elementul citadin care sufocă, apare tumultul care astăzi ne determină sui generis existența. Belle de Nuit vorbește despre viață, despre cotidianul pe care încearcă prin diferite mijloace să îl oculteze. Sensurile ascunse apar însă firesc, nimic nu este forțat. Nu există elemente de prețiozitate, stilul este natural. Autorul nu încearcă să se joace cu expresiile, nu mizează pe textualizare, ci încearcă să ofere idei. Miza romanului nu este construcția, ci mesajul. Belle de Nuit vrea să ofere o altă variantă, vrea să ridice vălul pudibond care distorsionează percepția sexualității și să îi facă pe oameni să înțeleagă că plăcerea nu trebuie niciodată refuzată. Doar afundându-te în abisurile ființei tale îți vei regăsi cu adevărat umanitatea.
Personaj central al cărții, autorul narator Belle de Nuit oferă o viziune ideatică compactă. Nu există derapaje, nu există repoziționări ideologice masive. Patetismul este refuzat, preferându-i-se cinismul existențial specific capitalismului. Nu avem de ce să ne temem de propriul corp, nu avem de ce să ne demonizăm dorințele. Totul este firesc, suntem liberi să acționăm, putem alege să urmăm drumul nostru, fără să ținem cont de părerea celorlalți. Până la urmă, nu se poate întâmpla nimic mai rău decât moartea: “Dacă nu ies la aer curat, mă tâmpesc de tot! Mâine voi începe să ies din casă, nu-mi pasă ce și cât risc. O voi face, indiferent ce mi se va întâmpla. Între a mă aliena progresiv și a mă plimba de năucă pe străzile pline de mâzgă, dar mirosind a forfotă umană, aleg neîndoios a doua variantă. Fie ce-o fi!”
Cartea este înțesată de pasaje descriptive rafinate, care insistă pe erotism, de multe ori depășind limitele și oferind adevărate regale sexuale. Cititorul este purtat printr-un labirint pe care este nevoit să îl accepte. Limbajul este natural, fluent, iar cuvintele licențioase nu fac decât să îl condimenteze plăcut, să sublinieze anumite trăiri. Belle de Nuit nu încearcă să se ascundă, nu încearcă să se amăgească. Sexualitatea este până la urmă fundamentul umanității iar a o ignora înseamnă a îți nega însăși ființa. Nu ai de ce să fugi, nu trebuie să fii de acord cu principiile care stau la baza filosofiei carnale, însă te poți delecta cu imaginile care se succed cu repeziciune, adesea brutal, dar care îți arată o față ascunsă, ademenitoare, a realității...
Stârnind controverse, Belle de Nuit se încăpățânează să își păstreze identitatea secretă. Iar textul în sine oferă prea puține indicii. Elementele emționale sunt construite cu migală, însă pe alocuri apar exagerări, neconcordanțe. Cu toate acestea, ritmul nu este afectat, iar faptele apar veridice. Diversele trimiteri aduc acțiunea în prezent, o contextualizează, nereușind totuși să răpească misterul. Cititorul este sedus de naturalețea expunerii, vrea să afle mai mult, vrea să meargă mai departe. Cartea reușește să nu fie îndeajuns de explicită pentru a plictisi, iar episoadele omise nu fac decât să mărească tensiunea, întreg textul gravitând în jurul sexualității ca punct central al ființei umane. Schimbările decorului, elementele exotice, pasajele memoriale, toate transformă cartea într-o veritabilă saga modernă, un veritabil ritual de inițiere: “Am considerat că, explorând lumea sexului, nu mi-o trag pur și simplu, ci mă educ.”
Numeroasele simboluri sexuale regăsite în roman scot în evidență obsesia carnală. Oamenii își reprimă dorințele, care se acumulează și duc în cele din urmă la o răbufnire prost direcționată. Belle de Nuit ne îndeamnă să nu ne refuzăm niciodată plăcerea, să învățăm să intregrăm sexualitatea în viața noastră, să învățăm să privim fără prejudecăți. Numai noi avem de câștigat: “Tocmai am venit de la o masă îmbelșugată: dacă aș avea cu cine, mi-aș pune-o imediat, și încă de mai multe ori! Ar fi desertul – plăcinta cu brânză cu greu poate fi numită așa, mie mi s-a părut un fel de mâncare în sine. Aș șterge câteva dintre aceste comandamente, adăugând doar ceea ce zicea Yeats (încă un reflex de seminaristă tocilară, care vrea să demonstreze că nu a făcut Filologia degeaba): “Tragedia sexului este perpetua virginitate a sufletului”!”
Perspectiva narativă este incitantă, pentru că absolutizează subiectivitatea. Vedem lumea prin ochii celei ce povestește, regăsim întreaga paletă ființativă transpusă într-un microunivers. Jurnalul oferă alternative, tinde adesea să idealizeze, cosmetizează realitatea. Poate de aceea el fascinează, poate de aceea el atrage. Avem nevoie de idealizare, avem nevoie de fantezie. Există exagerări, există prejudecăți chiar și în cazul lui Belle de Nuit, însă ele par firești, nu deranjează.
“Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene” abordează viața din perspectiva căutătorului de plăcere. Existența noastră este prea scurtă, nu trebuie să ne împiedicăm ne maxime, de teorii sterile. Să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima, să învățăm să ne bucurăm de fiecare senzație pe care ființa noastră o poate experimenta. Belle de Nuit ne invită să pătrundem în lumea ei. Nu trebuie să ne temem, această lume există deja în fiecare dintre noi…




Bibliografie

Belle de Nuit – Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene – Trei – 2007



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!