agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5655 .



A fost odata ca niciodata
eseu [ ]
Romania visului american

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OvidiuZ ]

2005-06-18  |     | 



“A fost odată ca niciodată…”. Așa începe povestea. Este vorba despre Cenușăreasa – ultimul album Goerge Baicea.
După atâția ani de căutări și scăpat de orice trafic dar totuși purtând însemnul Cenușăresei, George Baicea combină în 2005 muzica pe care o are în simțire cu filonul american – Steve Clarke.
Parafrazând titlul unui album Hendrix – Axis: Bold as Love, aș îndrăzni pentru acest nou disc Baicea, pronosticul Axis: Steve as George. Greu de închipuit, greu de realizat, surprinzător publicului, dar de ascultat. Părerile...? Pot fi un moft pentru mulți, dar o certitudine pentru cunoscători.
„Și muzica merge mai departe...”
Cristian teodosiu - Mai 2005

Pentru a arata geniul celor care au participat la acest album, va spun atat.. 15 ore in studio si a fost gata. "At firs sight" - a patra melodie de pe CD - este pura improvizatie, singura inregistrare, prima inregistrare fiind cea de pe CD.

O poveste spusă cu bucurie și sinceritate

România visului american
George Baicea featuring Steve Clarke

Citiți-i povestea și veți înțelege că nu este un titlu întâmplător.

Este fermecătoare și chiar impresionantă. O poveste muzicală, dar și o poveste de viață. Un chitarist român și un mare basist american s-au întâlnit, absolut din întâmplare, iar din această întâlnire s-a născut un album. Unul despre care se va vorbi mult.

Cu siguranță, pentru american, pătrunderea pe piața muzicală românească nu este marele succes. Nici nu a urmărit asta. A vrut, pur și simplu, să trăiască bucuria de a cânta lângă un muzician care i se pare ieșit din comun.
Privite în oglindă, lucrurile stau altfel pentru român. Se numește George Baicea și ce se poate spune despre el ar putea fi rezumat astfel: un incredibil talent, care a explodat după ce a trăit, ani de zile, exilat într-o
slujbă oarecare. Dăruire și o continuă luptă pentru perfecționare. Un neștirbit devotament pentru blues. Putere de a-și urma visele. O variantă românească a visului american.

Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă, cu doisprezece ani în urmă, n-ar fi avut curajul să-l abordeze pe Alexandru Andrieș și să-l roage să-l asculte cântând. Continuarea? Peste trei zile, urca pe scenă alături de celebrul artist. De-atunci încoace, numele său poate fi regăsit pe afișele de concert ale lui Alexandru Andrieș, dar și pe fiecare album înregistrat de acesta. Asta nu l-a împiedicat să compună și să lanseze două albume proprii, să primească o nominalizare la “Premiile industriei muzicale”, să aibă propria sa trupă.

El este Baicea. George Baicea. Sorții au decis ca anul trecut, la a treia ediție a Festivalului Internațional de Blues, la Sala Radio, George Baicea Blues Band (Nicu Georoiu – tobe, Cătalin Răsvan – bass, George Baicea – chitară, voce) să cânte în deschiderea unei trupe americane, Chris Tofield & The Bluesbanders, al cărei basist, Steve Clarke, are biografia unui star autentic. Vedeta americană a fost cucerită de chitaristul român. A vrut să-l cunoască. Își dorea ca, într-o zi bună zi, ei doi să cânte împreună și i-a spus asta.

Modestia lui George Baicea este binecunoscută. A considerat că nu poate fi vorba decât de laude și o ofertă de circumstanță. S-a limitat, așa cum dicta buna creștere, la întreținerea unei minime corespondențe cu basistul american. Doar insistența lui Steve Clake l-a convins că aici este vorba de ceva mai mult decât amabilitate.

Restul e previzibil. Steve Clarke a venit la București într-un moment în care programul îi permitea asta și, la capătul a trei zile petrecute împreună cu George Baicea, în studioul de înregistrări, albumul era gata.

“Cinderella” se lansează la Green Hours, în grădină, vineri 17 iunie. Vom asista, firește, și la un concert.

Mai multe informații, chiar de la protagoniști.


Contact
George Baicea
gb@georgebaiceabb.ro
www.georgebaiceabb.ro

Steve Clarke
sclarke@hopnboprecords.com
www.HopnBopRecords.com

albumul
George Baicea featuring Steve Clarke

Just Joy
Turning Point
Free At Last
At First Sight
Avalanche
My “Friends”
Funny Jam
Poor People Medicine
Cinderella

Performers:
Steve Clarke – bass (1,2,4,5,6, 7, 8,9)
George Baicea – guitar, vocal (1,2,3,4,5,6,7,8,9)
Nicu Georoiu – drums (1,2,4,5,6,7,8,9)
Minioneta Florescu – vocal (6,8)
Adrian Militaru – drums (3)
Cătălin Răsvan – bass (3)


Totul s-a petrecut ca și cum George Baicea și Steve Clarke ar fi crescut împreună, cu aceleași idei despre muzică și aceeași profesori. Albumul are, firește, o conotație personală dar în fiecare dintre aceste cântece se poate regăsi fiecare dintre noi.

Este, într-adevăr, o poveste de viață. Din care face parte bucuria. Acea bucurie simplă (“Just Joy”), manifestată de muzicieni din lumi diferite care ajung să cânte împreună, cu aceeași energie și aceleași trăiri. O poveste din care nu lipsesc punctele de cotitură (“Turning Point”), dezamăgirile (“My ”), necazurile care vin în avalanșă dar sfârșesc prin a te transforma în cineva mai puternic și mai înțelept urmate, la rândul lor, de mici sau mai mari distracții (“Funny Jam”) pigmentate, și ele, cu câte o “aspirină a săracului”. Toate astea te duc cu gândul, vrând-nevrând, la un basm citit într-o vreme când nu deslușeai sensuri dar înțelegeai, totuși, că Cenușăreasa are o zână bună și va cunoaște un prinț fermecat.
Ar fi păcat ca din poveste să lipsească referirile la tehnica instrumentiștilor și direcțiile lor stilistice, la pasiunea lor și capacitatea de a improviza (“At First Sight este, de pildă, 100% improvizație de studio). Numai că această parte trebuie spusă de alții.

STEVE CLARKE
Născut și crescut în Bridgeport, Connecticut, Steve Clarke provine dintr-o familie numeroasă, cu 11 frați. Tatăl său, decedat doar cu câteva zile în urmă, a cântat la trompetă în anii ‘50, alături de regretații Eddie și Bobby Buster din New Haven, Connecticut.
Steve Clarke a început să studieze muzica la o vârstă fragedă, luând lecții de acordeon și aspirând să devină toboșar. Câțiva ani mai târziu, după ce un prieten, Timmy Mallory, îi arată câteva linii de bass, începe să studieze acest instrument, de care se îndrăgostește definitiv. Primește primul său mare contract, răspunzând unui anunț dintr-un ziar. La scurt timp după aceea, se trezește cântând alături de trupe faimoase de R&B : The Drifters, The Coasters, Mary Wells, Ben E. King și Sam&Dave.
Steve Clarke se înscrie la Housatonic Community College și în timpul studiilor intră în Big Band-ul Sonny Costanzo, având astfel șansa de a cânta alături de nume strălucite ale jazzului: Randy Brecker, Clark Terry, Jimmy Heath, etc. După terminarea colegiului a luat lecții particulare de chitară bass cu Brian Torff, a studiat teorie muzicală, compoziție și improvizație de jazz și a luat lecții de pian cu Jay Fredericks la Westport Jazz Academy.
Începând cu anul 1998, Steve se alătură formației trompetistului american de origine cehă Laco Deczi, „Celula New York”, cu care efectuează turnee în Europa, în fiecare an.
Între turnee și concertele locale, Steve Clarke a urmat și cursurile institutului de cercetare audio din New York (The New York Institute for Audio Research), unde s-a specializat în producție muzicală și tehnica înregistrărilor de studio. După absolvire, pune bazele propriului studio de înregistrări, Q-UP Studios & Music Productions și casei de discuri independente, Hop-N-Bop Records.
În 1999, Steve își face debutul ca leader al propriei formații, cu albumul KICKIN’ IT, pe care l-a înregistrat și produs în nou înființata casă de discuri Hop-N-Bop. Discul i-a avut ca invitați pe saxofonistul Ken Gioffre (Smokey Robinson, John Patitucci), chitariștii Johnathan DuBose (Harry Connick Jr., The Hawkins) și Rohn Lawrence (Boney James, Marion Meadows). Albumul a fost foarte bine primit de critica muzicală și i-a deschis calea către alte producții discografice și concerte alături de artiști cum ar fi Willie Randall, Charles Dukes și cântăreața de gospel Linda Johnson, căreia i-a compus muzica pentru toate cele trei albume.
Din anul 1999, Clarke a susținut numeroase concerte alături de Sherry Winston, Yellow Jackets, Theresa Wright Quartet, Patxi, Tower of Power, Melvin Sparks, Pieces Of A Dream, Chris Toffield Band, Walter Duda, Francisco Molina, Willie Randall, Phillip Maniatty, TNT Jazz Band, Greg Bernard, Greg James, Off Da Hook și Laco Deczi.
In afara activității concertistice și discografice, Steve Clarke este si profesor de chitară bas la Fairfield Guitar Center.
STEVE CLARKE

născut : 1955, Bridgeport, Conneticut, USA
experiență : basist profesionist cu peste 20 de ani experiență concertistică.
discografie :
• Steve Clarke - Da Bass is Loaded
• Steve Clarke - Precious Joy
• Steve Clarke - In The Third Lane
• Steve Clarke - Sweet Surroundings
• Steve Clarke - Kickin' It
• Shirley Winston - You Were There
• Francisco Molina - Fade Into The Blue
• Philip Maniatty - Just Like We Rehearsed It
• Laco Deczi's - Horse Manure
• Willie Randall - Sweet Tooth
• Walter Duda's - Daylight Again
• Charles Dukes - Forever And A Day
• TNT - Life Tones
• Laco Deczi's - Cellula New York
• Greg Bernard's - Rough Diamond
• Greg James - Presenting Greg James

producții: Willie Randall - There's No Place Like Home, Sassack Records
Believers - One Way To Glory, Hop-N-Bop Records.

concerte : absolvent al Housatonic Community College, Clarke a cântat cu numeroși muzicieni prestigioși, printre care flautista de jazz Sherry Winston, de trei ori nominalizată la Premiul Grammy, The Coasters, The Drifters, Mary Wells, Sam & Dave și Ben E. King. A întreprins opt turnee în Europa cu formația trompetistului ceh Laco Deczi, Celula NY Band și două turnee în România cu Chris Toffield Band. A cântat cu Sonny Costanza Big Band, apărând alături de muzicieni precum Jimmy Heath, Randy Brecker și Clark Terry.

alte activități: proprietar al Project Studio Q-Up Recording Studios.
produce, orchestrează și compune pentru diverși artiști.
adjunct professor: Fairfield University, Conneticut.
bass instructor: Fairfield University, Conneticut.
George Baicea

născut: 15 mai 1961
debut: 21 decembrie 1992, alături de Alexandru Andrieș, la Teatrul Lucia Sturza Bulandra, ca invitați ai lui Valeriu Sterian în concertul de lansare a albumului “S-a votat Codul Penal”

concerte: participă ca invitat al lui Alexandru Andrieș la următoarele spectacole:
1993 - Sala Palatului, “Dublu A”
1993 - Festivalul Internațional “Cerbul de Aur”, Brașov
1994 - Festivalul de muzică folk “Om bun”
1995 - Sala Palatului, Galele Tele 7abc
1995 - Teatrul Lucia Sturza Bulandra
1996 - Mediafest ’96, București
1997 - Teatrul Lucia Sturza Bulandra, Teatrul Excelsior
1999 - Andrieș în concert, Sala Mare a Teatrului Național
2000 - “Vreme rea”, Alexandru Andrieș în concert la Sala Mare a Teatrului Național
2002 - “Cîntece de-a gata”, Sala Mare a Teatrului Național
2003 – “Blues Expert”, Teatrul Majestic
2004 – “50/30/20”, Sala Palatului
apariții
discografice: apare ca invitat al lui Alexandru Andrieș pe următoarele discuri:
1993 - Nimic nou pe frontul de est, single, LP și CD, Romtrust Inc.
1993 - Decembrie/ Vis cu îngeri, single, Romtrust Inc.
1994 - Slow Burning Down, CD produs de Ștefan Mântulescu și Alexandru Andrieș
1995 - Ultima repetiție, Cardinal Production
1995 - Hocus-Pocus, single, LP și CD, Mediapro Music
1995 - La Mulți Ani, CD maxi single, Mediapro Music
1996 - Albumul Alb, CD,MC, Zone Records
1996 - Acasă, CD,MC, Zone Records
1997 - În concert, CD, MC, video, Zone Records
1998 - Verde-n față, CD,MC, A&A Records
1999 - Alb/Negru, CD,MC, A&A Records
1999 - Texterioare, CD,MC, A&A Records
2000 - Vreme rea, CD, MC, Black Crow Music Production,
A&A Records
2001 - Pe viu, CD, MC, casetă video, înregistrare live a concertului susținut la Sala Mare a Teatrului Național, 4 decembrie 2000,
Black Crow Music Production, Stage Expert, Romcare, A&A Records
2002 – „Cîntece de-a gata”, Black Crow Music Production, A &A Records
2003 – „Blues Expert”, Black Crow Music Production, A&A Records
2004 – „50/30/20”, DVD, înregistrare live a concertului susținut la Sala Palatului, la o triplă aniversare pentru Alexandru Andrieș: 50 de ani viață, 30 de ani de carieră, 20 de ani de la debutul discografic


alte albume

George Baicea
Prins în trafic
Primul album, lansat la 24 februarie 2000 și produs de Soft Records:

Peisaje la fereastra trenului
Cine iubește și lasă (variantă modernă)
Blues la prima vedere
Acasă la mine
Prins în trafic
Atunci când plutesc
Întregul material muzical al acestui proiect (înregistrări, mixaje, orchestrații) a fost realizat de George Baicea, în studioul propriu. George Baicea cântă la chitară, bass, instrumente cu clape și îi are ca invitați pe Alexandru Andrieș, Dinu Enescu, Bogdan Enescu, Daniel Silvian Petre.

Trafic greu

Cel de-al doilea album semnat George Baicea (muzică, versuri, chitară, voce, bass percuție, înregistrări și mixaje Roland VS 880). Album produs de Green Records, masterizat de Real Sound Studio, manufacturat și distribuit de A &A Records.

Grafica: Alexandru Andrieș. Producători executivi: Dinu Enescu, George Baicea.

Twist
Îmi spune mama
Ai plecat
Radical din blues
Jimmi & Paco
Irina
Trafic greu

La realizarea acestui album, la Magic Underground Experience (studioul lui George Baicea), au colaborat Cristian Soleanu (saxofon – 4,6,7), Mihai Popovici (bass – 5,6), Bogdan Enescu (tobe -1,2,3,5), Alexandru Andrieș (pian – 4,7). Cu acest album, a fost nominalizat, în 2002. la Premiile Industriei Muzicale Românești, categoria „Cel mai bun album jazz-blues”

George Baicea Blues Band

„Trafic greu” este un album de autor în cel mai perfect înțeles al cuvântului. George Baicea a compus muzica, a scris textele, a înregistrat singur părțile de chitară, voce, bass și percuție. E limpede că nu putea face asta și în concert. Așa s-a născut
George Baicea Blues Band dar am minți dacă am spune că acesta a fost singurul motiv.
George Baicea căuta de multă vreme formule care să-i permită să abordeze zone mai speciale ale blues-ului, în care balansul să fie dat de nivelul fiecărui muzician în parte. Formule inovatoare care să se îndepărteze de blues-ul tradițional, cântat de 90% dintre muzicieni. Căuta instrumentiști cu un „bagaj” muzical bogat, cu reacții prompte, capabili să improvizeze sau, altfel spus, muzicieni deschiși și liberi. Și i-a găsit:




Nicu Georoiu

Născut la 1 martie 1970. A început să “omoare” tobele în fanfara școlii. S-a dovedit ulterior că le-a omorât cu folos. Participarea la proiectul “International Performing Artists and Opera New York the musical highlights of Andrew Lloyd Webber” este un bun argument. La fel și colaborările cu nume sonore ale muzicii românești. Câteva exemple: Dumitru Fărcaș, Mircea Vintilă, Florin Ochescu, Laurențiu Cazan, Voltaj, Taxi, Sfera.




Cătălin Răsvan

Născut la 14 decembrie1960. Studii de compozitie, muzicologie si pedagogie muzicală (Academia de Muzică București). Optează pentru bas (chitara bas si contrabas) încă din liceu.
Debutează în formule de " heavy metal " și " new vave”. Trece apoi, alături de saxofonistul Dan Mândrilă la jazz. Element principal în secțiile ritmice ale unor lideri precum Mircea Tiberian, Garbis Dedeian și Tudy Zaharescu, nu-și uită prima dragoste activând, în paralel, în formule de " rhythm and blues " (Blues Spirit) și rock (Timpuri Noi).



George Baicea Blues Band a luat ființă în anul 2000 și a susținut, până acum, concerte în cluburi din București și din țară, dar și pe scenele tradiționale de blues.
Ultima apariție importantă: festivalul de blues de la Big Mamou.

Alexandru Andries:
Ce sa va spun eu despre George?!? In primul rand, ca suntem prieteni, inainte de muzica, inainte de blues. Dar, e-adevarat, prin muzica si blues ne-am cunoscut!!! Un mare si adevarat admirator al lui Stevie Ray Vaughan, George are "antene" mai lungi decat va inchipuiti - de la sunetul brutal (dar genial) al lui Hendrix, pana la Miles Davis si Marcus Miller, de la bluesul traditional "din fata casei", pana la rafinamentul lui Mike Stern. De ce nu, in defintiv? Muzica adevarata nu cunoaste limite, nu-i asa? Iar George, cu pasiune, cu dragoste, a ascultat de toate - si bine-a facut!!! Ar mai trebui sa stiti ca pentru el bucuria de a canta este stralucitoare si tandra, ca bucuria unui copil, si ca, de fiecare data, el va ofera aceasta bucurie, întreaga, cu simplitatea si generozitatea gestului firesc: exista, oare, cadou mai frumos?.


Gary Nicholson:
"N-aș fi crezut niciodată că voi traversa Globul, pentru a descoperi în România, într-un cartier din București, un chitarist din școala lui Stevie Ray Vaughan. Asta da surpriză!" Cele două ore petrecute în propriul său studio, Magic Experience Underground, ore în care a cîntat împreună cu Gary Nicholson, cîndva coleg de trupă cu Stevie Ray Vaughan, reprezintă o amintire deosebit de prețioasă pentru George Baicea.


George Baicea:
Aud adesea: de ce ești așa modest? Nu-s deloc modest. Doar că am fost crescut cu frica de Dumnezeu și cu ideea că aroganța nu înseamnă nimic bun. Sînt douăzeci de ani de cînd am început să cînt la chitară, dar am stat departe de scenă atîta timp cît mi s-a părut că nu aș avea ceva interesant de spus. Atîta timp cît nu mi s-a părut că am atins nivelul dorit în ceea ce privește chitara. O chitară Fender Statocaster, desigur. După părerea mea, sunetul special al Fender-ului a creat întreaga legendă a acestui instrument. Probabil că aș mai fi stat în casă și acum, dacă Alexandru Andrieș și, asemenea lui, alți prieteni buni, nu m-ar fi “forțat” să ies. Așa am ajuns la "Trafic greu". Considerînd că genul de muzică pe care eu îl fac nu se încadrează pe autostrada limuzinelor la modă, ci pe aceea a autovehiculelor de mare tonaj. "Prins în trafic" sînt demult. Mai precis, din momentul în care mi-am dat seama că în maniera de interpretare a lui Stevie Ray Vaughan se întîlnesc toate direcțiile și școlile marilor chitariști de blues. Iubesc blues-ul, îmi place Stevie Ray Vaughan dar, încet-încet, fără șocuri, albumele mele iau și alte direcții. Aud și asta: cine crezi tu că ți-ar cumpăra albumul ? Eu zic că nu sînt puțini. Și - cine știe? – datorită lor, ar putea fi inca un album". Le mulțumesc de-acum.

Ovidiu M. Ionel
Sincer sa fiu, nu am ascultat niciodata asa un chitarist live. Deja cuvintele isi pierd sensul. Va invit sa-l ascultati, sa cumparati CD-urile, sa veniti la concerte... Avem patru melodii cu caracter promotional; daca le vreti, puteti trimite un mail pe ovidiuz@georgebaiceabb.ro





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!