Reporter: Stimați spectatori, avem în studiou pe Miguel Allosta, general în statul major din armata Guvernului Mondial. D-le General, bine ați venit!

General: Mulțumesc, salut pe telespectatorii dumneavoastră.

Reporter: Deci, vă ascultăm, cu sufletul la gură.

General: Da, da. Scuze, nu mă pricep la discursuri, dar având în vedere gravitatea evenimentelor... Guvernul m-a rugat...

Reporter: Curaj, d-le General.

General: (Citește din notițe, pe un limbaj de lemn) Trebuie să ne întoarcem cam mult în timp. Aproape trei miliarde de ani. Pe atunci, un dictator, pe nume Juan Alvarez Hernando Vasco Ernestobal organiza o expediție, și, cu cinci mii de aventurieri părăsea galaxia. Chiar, dacă a fost o mișcare puțin cam timpurie, nu era cu totul lipsit de sens. Știa, că într-o zi, Galaxia Andromeda va intra cu toată viteza în Calea Laptelui.

Reporter: Se poate, o secundă?

General: Cum să nu, vă rog, întrebați, fără probleme!

Reporter: Despre asta știam și noi. Tot, de trei miliarde de ani. Și mai știm, asta înseamnă doar, că încet, dar sigur vom avea de două ori mai multe stele pe cer, plus, erupții solare, probabil mai intense. O fi, eventual ceva, de care nu știm, nici pînă azi?

General: Mda, pentru că acum o sută de mii de ani am secretizat tot ce este real, în legătură cu aceasta. Vreau să spun, nici măcar astrologii, între ei, nu aveau voie să discute despre Evenimentul Fatal Care Ne Așteaptă.

Reporter: Sunt șocat! Cum, adică, Eveniment Fatal Care Ne Așteaptă?

General: În curând, în galaxia noastră, o să înceapă niște perturbări magnetice, gravitaționale, mai știu eu, ce fel de, care, biologic vorbind, vor înnebuni, fizic vorbind, vor smulge treptat scoarța pământului. Pe deasupra, într-un asemenea hal, încât nu am fi în siguranță nici la sute de metri sub pământ. Iar după, toată Calea Laptelui se va transforma, vreau să spun, nu va mai fi viață în zonă cam vre-o sută de milioane de ani.

Reporter: Incredibil... Și... asta, cam pe când?

General: Deoarece asemenea interacțiuni se propagă cu o viteză incredibilă, mi-e cam teamă, că...

Reporter: Da?

General: (Cu simplitate ostășească) Că, peste două sute, hai să zicem două sute cincizeci de ani o să se înceapă dansul...

Reporter: Adică, peste două sute, maxim două sute cincizeci de ani... Să înțelegem... Cu noi... cu noi s-a terminat?!

General: Exact.

Reporter: Mă strădui, să-mi păstrez luciditatea. (Aproape că țipă) Ce dracu căutăm noi încă aici?!

General: Unde, altundeva, ar trebui să fim momentan?

Reporter: Știu eu, într-o altă galaxie!

General: Matale, și urmașii, oricum nu ar mai fi acolo.

Reporter: Poftim?

General: Ascultați, nu-s eu un mare filozof, dar, va să zică, dacă părinții dumneavoastră s-ar fi împerecheat cu o secundă mai târziu, altă spermă învingea, și nu v-ati fi născut dumneavoastră. Pe deasupra, asta-i valabil pentru oricine, care trăiește momentan! Așa că, închipuiți-vă, dacă acum, o sută de mii de ani, ad absurdum, întreaga omenire s-ar fi mutat...

Reporter: Deci, eu nu aș exista, cu toții de aici de pe planetă, nu am fi, doar alții, în locul nostru -totuși, omenirea , nația umană, supraviețuia!

General: Ceea ce se și va întâmpla. Datorită unui tip, pe nume Juan Alvarez Hernando Vasco Ernestobal, despre care s-a mai vorbit, și a cărui urmași, credeți-mă, la ora asta, se află destul de departe.

Reporter: Omule, cu noi, ce se va întîmpla?

General: Despre asta aș vorbi, evident, dacă mi-ați permite. Ne-am pregătit de cinci sute de ani. În secret, din cauza băgătorilor- n-toate, ca dumneavoastră. Că, la a provoca panică, vă pricepeți! Momentan, avem nave spațiale, suficiente, ca să plece de aici zece la sută din populație. În sens opus, de unde vin perturbările magnetice și gravitaționale, înțelegeți. De exemplu, acum, așa, cum stau așezat, ca să vă explic, vom refugia în direcția stângă, cum ar veni. Prin asta, vom mai câștiga cam o mie de ani. Mai mult nu se poate, știți, viteză mai mare de 0.9c, vietățile nu suportă, din cauza contracției. Deci, cam o mie de ani. Pînă când toată zona se va duce dracului. Ce să facem, mai mult de atât, nu putem...

Reporter: Și, cine nu încape? Pe navă, cu ei ce o să fie?

General: Vă rog, nu așa.

Reporter: Poftim?

General: Vă rog, să n-o dramatizăm prea tare.

Reporter: Poftiim?

General: Ascultați. Există patru categorii, în total.

Prima, cine nu mai poate procrea. Cu el cel mai simplu. Pe el, toată chestia asta, nu-l doare nici-nici, va trăi liniștit, urmași nu va avea. Pas, dacă pot să mă exprim așa.

A doua. Poate să mai aibă copii, dar nu vrea să vină cu noi. Ok, să rămână, unde vrea, dar sterilizat... castrat... înțelegeți.

A treia. Vrea să vină, poate să mai aibă copii. Păi, vino!

A patra. Vrea să vină, poate să facă copii, dar, eventual, nu mai încape. Ghinion. Șterilizăm, rămâne. Devine, practic , ca și prima categorie. În armată, se numește pagubă colaterală.

(Liniște)

Clar, sau să repet?

Reporter: Dar... dar de ce nu s-a procedat așa, acum o sută de mii de ani? Chestia asta, cu evacuarea? Atunci, treptat, era posibilă părăsirea galaxiei, en bloc.

General: Acum, pe bune! Vă dați seama, ce ați spus? De altfel, atunci, testau ideea pe un eșantion. Dar, eu personal, nu mă mir, că au renunțat la ea, destul de repede. Cine dracu era fraier, să plece de pe pămăntul ăsta comod, doar, ca descendenții lui din a doă mii cinci sutelea generație să scape?! Juan Alvarez Hernando Vasco Ernestobal, de exemplu, pe vremea lui, abia a reușit, în douăzeci de ani, să selecteze cinci mii de aventurieri fanatici! (Liniște) Deci, de azi, se pot face înscrieri, pe navele de salvare. Mulțumesc pentru atenția acordată!