agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4680 .



Adapostul multi-kulti
scenariu [ Teatru ]
-piesa in trei acte-

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sandkleid ]

2010-01-03  |     | 



PERSONAJE:

TINA:
50(pare însă mai tânără), vorbește cu accent german, scundă și foarte grasă(dar nu diformă),ochi căprui, păr tuns scurt(cu țepi), sprâncene subțiri, ușor machiată, ruj în tentă naturală, îmbracată sport cu tricou de culoare deschisă și blugi de firmă, cu inel impozant din argint pe degetul mijlociu, la mâna dreptă și ceas la cealaltă mână.

NINA:
50(la fel-arată cu mult mai tânără), scundă și uscațivă, naturală, ochi căprui, păr scurt ușor pleoștit, ușoare urme de ruj cărămiziu, blugi-trapez închiși la culoare, bluză orange cu mâmeci lungi(haine curate dar ieftine); vorbeste cu accent din Europa-de-Est.

TÃNÃRA IRAQIANÃ:
înaltă, frumoasă, păr și ochi negri, machiată cu grijă, în trening de cameră bleu(de bună calitate).

Camera:
luminoasă(ferestre mari, fără perdele), 4 paturi din lemn, vechi, suprapuse pe 2 rânduri având lenjerii șifonate și în culori diferite, o masă din furnir(veche)la mijlocul ferestrelor, 4 scaune vechi, 2 în față, câte unul pe fiecare laterală, ceva mobilier modular, nu prea înalt, lângă paturi și pe peretele din spatele Tinei, plin cu nimicuri, inclusiv un suport pe care arde continuu o lumânare groasă de culoare verde.

Actiunea are loc într-un adăpost de femei din Germania,
într-o zi de mijloc de octombrie.

ACTUL I:


Nina stă tristă la masă în direcția în care sunt montate paturile, răsfoind o carte.
Gina apare pe ușă gâfâind. Aruncă sacoșile de cumpărături lângă perete și se îndreaptă ca glonțul, deschizând fereastra pe jumătate:

-Daca mai închizi fereastra, s-ar putea să zbori!(raspicat, cu pauze lungi)Adică, să te iau frumos de craci și...piuu!...să te arunc în cap!(gesticulând cu mâna prin fereastra deschisă)...Þi-aș face până la urmă un bine, că ai scăpa de griji. Ui-te cum mă agit eu din cauza proștilor!(ridicând vocea) De câte ori să-ți mai repet că eu sunt raxistă sau extremixtă sau!... Bagă de seamă că eu pot omorî telepatic!...Știi ce-nseamnă asta? Că dacă îmi intră un cretin pe circuite, îl fac zob, cu forța malefică declanșată din mine...

-Te rog să mă scuzi. Mi-a fost rece...E octombrie...

-Asta nu e treaba mea! Tu-mi încalci mie drepturile și intimitatea! La dracu' cu nenorociții de ausländeri că au invadat tot! Când merg pe stradă zic că sunt pe altă lume, nu în țara mea.(se îndreaptă spre frigider; îl deschide și aruncă pe capace, nervoasă, doua iaurturi)
Spre exemplu: îmi blochezi accesul la alimentele mele cu iaurturile tale de rahat! Tu nu vezi câtă animalul sunt eu și cât bag de stress în mine? În fine, poate le vâri pe gât sau pe budă până mâine când vin rahaturile de donații. Sper să prind un salam mai ne-expirat. Îngâmfați nenorociți! Te calcă pe coadă!( se apropie cu pași giganți spre masă) Ce, n-ai chef de conversație, doamnă ausländerin?!

-Știi, n-aș vrea să te supăr!(aproape tremurând) Nu eu sunt vinovată de situația asta...

-Nu, dar tu îmi stai în cale! Și mă apuca dracii și mai rău știind că ești de din afară. Sunt singura nemțoaică în adăpostul ăsta nenorocit și puteam să am camera mea. N-am aer când te vad și pe tine aici! Eu am trait în 140 de mp.nu într-un coteț nenorocit cu paturi suprapuse, ca acum. Așa că înțelege-mă și pe mine!...Și-acum, liniște,că-mi ajunge!
(la aceași masă, se uită pe sub ochi una la alta; Nina, cu voce aproape stinsă):

-Apropos de paturi...m-am gândit să le legăm cumva, să nu mai scârție când urc.

-Dacă ai o funie și nu-ți vine încă să te spânzuri, hai să le legăm!(se apropie de paturi; Nina se indreaptă spre dulap și scoate un cordon lung)
Uite, e bun, ce zici? Să-l împărțim?

-Hai, dă foarfeca și nu mai pune întrebări idioate! În final tot eu sunt cu mușchii.(leagă paturile strâns, începând cu cele de sus; continuă):
Pune și tu apă la fiert, că-mi veni poftă de cafea!
(Nina se duce, umple cana electrică).
Dacă-mi strici aparatul, îmi iei unul nou! Ai apăsat prea brutal!

-Mâine voi primi și eu unul de la soțul meu. Atunci îl vom folosi pe acela.

-Mare idiot! Neamț idiot! Dacă mă gândesc bine, tu ești profitoarea...Ieși dracu' afară din cocina asta, dacă ai soț! Să mă văd odată liberă!...Vreau să fiu politicoasă cu tine dar tu ești prea cretină...mă determini să te radiez odată-și-odată! La ce ai pornit caloriferul când eu mă sufoc? (se repede și Îl închide)

-Mă ierți!

-Să te ierte Gott că mie nu-mi vine! Figura ta de mâță slăbănogită mă deprimă. Trebuie să-ți găsesc unul în ziar, să mai scap de tine măcar 3-4 ore pe zi.

-Nu sunt pregătită emoțional pentru asta...

-Tâmpita! Nu știe ce vorbește! Îi trebuie emoții!...Româncele tale nu te invitaseră la dans din buric?

-Știi bine ca nu m-am dus...

-N-are importanță! Era oricum târziu. Era noaptea. Prezența ta de peste ziuă mă omoară. (ia un cotidian de pe fereastră și-l răsfoiește; continuă):
Ho-pa! Am găsit! Ia să vad! Ia să văd!(ia un pix și bifează)
Ãsta mi-ar fi bun mie! Ãsta, tot mie...Uite că rămâne unul și pentru tine. Dă-mi telefonul!

-Al meu?

-Grea de cap mai e muierea asta, oh, mein Gott! Primitivă rău!(înhață telefonul)Zice că scrie și cărți! Dă-te, că n-am aer! Scriu ce știu eu. Răspuns ga-ran-tat! Și să pui mâna să-nveți să scrii sms-uri, că nu sunt sluga ta.

-Merci pentru amabilitate!

-Nu mă lua tocmai pe mine cu formule nemțești! Nu au efect asupra mea când vin de la anumite persoane...Știi că eu am fost DDR-istă?

-Nu, n-am știut.

-Am venit după bărbat...E animal fain.(apuca geanta de pe speteaza scaunului, o deschide și scoate o fotografie)

-Waw! E simpatic foc!

-Ia-l, că mie nu-mi mai trebuie! N-are Schwanz iar în curînd n-o să mai aibă nici bani. Va trebui să ne întrețină, pe mine și pe aia mica...Hă! Hă! Noi nu alergăm leșinate ca voi dupa măritat. Trăim momentul. Hey, ce proastă am putut să fiu! Eu cu respectivul în sase ani nu cred că am făcut de zece ori sex. Dar uite cum îmi răpești tu mie timpul! ...Aveam de scris ceva sensibil...să pun laba pe careva din ăștia doi...

-Poți scrie liniștită. Nu te mai deranjez.
(Tina se îndreaptă spre mobilierul din spatele ei, prinde în mână un caiet; Nina privește mai departe fotografia de pe masă)


-final de act(1)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!