CÂND ÎNFLORESC CASTANII
tragi-comedie satirică




Personajele:


IOAN TROCAN, primarul unui oraș-reședință de județ al țării(50-55 ani)
CONSTANTIN BOJESCU, om de afaceri(55-60ani)
ȘTEFAN BRADU, procuror(45-50ani)

Acțiunea se desfășoară în acești grei ani de tranziție, în ziua de Sf. Ioan, între orele 11.00-13.00, în cabinetul luxos al primarului.





















(Trocan doarme într-un fotoliu,peste un teanc de ziare;are un somn agitat și sforăie înfricoșător.Pe deasupra,vorbește în somn:”Ești un cârnat,Băbene!Tu nu te uiți la tine?Cum s-ajungă un fost ospătar primar?”.Sună dictafonul,trezindu-l.)
TROCAN(se întinde „mitocănește”;privește ceasul):Unșpe…(Apasă butonul dictafonului)Da,Pușa!Gata,ai dat de Gănoiu?(Cască.)
VOCEA SECRETAREI: Nu.Soția dvs. la telefon.
TROCAN(ofuscat): Cine?!Și nu ți-am spus să-I zici că dorm?
VOCEA SECRETAREI: I-am spus,dar…a insistat.Știți cum face…
TROCAN: Știu, n-aș mai ști…E nemaipomenită femeia asta!Bine,lasă…(Ridică,plictisit,receptorul.)Alo!Ce-i,femeie,ce arde?Nimic?Ce făceam eu?Yoga: stăteam în cap!…Păi ce să fac,dragă,parcă ziceai să-I luăm lui fi-tău apartament în București…Atunci taci și vezi-ți de treaba ta,că-ți spun eu,întâi s-o închei…Afacerea,femeie,că doar nu prăvălia de la pantaloni!Cine țipă,eu?!Ia zi-I mai bine:ați pregătit totul pe-acolo?(Cască.)Păi terminați,dom’le,că acu’ e șase.Ei,hai,zi-I,de ce-ai sunat?Ce vrea Popescu?Care Popescu?Directorul ziarului?Nu,nu m-a căutat.De fapt stai,stai așa nițel, c-am lăsat vorbă Pușei să mă dea la toată lumea plecat.Dar ce-I cu el,m-a căutat acasă?(Cască.Supărat)I-ai spus că mă găsește aici!Bravo,femeie,cap ai…Eu încerc să prind nițel somn acolo să-mi mai revin și ea…Zicea că-I ceva important?La ăsta și dacă fată cățeaua prefectului e important…(Brusc,își amintește.)A!Da,dom’le,știu.Ce atârnă?Viața mea?Așa a zis el?(Realmente amuzant.)Zău?Poate-a lui!Dar lasă-l,că exagerează,de-aia e ziarist:să facă din țânțar armăsar.(Cască.)Ce să fie…stai,stai așa nițel!ce vroiam să?…Așa.Vezi dac-a adus Nelu,poștașul numărul de azi al „Ecoului națiunii”…De ce nu crezi să-l fi adus?E tot „Ion”?Și?A,că s-o fi-mbătat și omul…Da,se poate.Atunci…(cască)ce vroiam să?…Așa.(Grijă părintească.)Copiii ce fac?(Alt ton.)Dorm!La ora asta!Au fost la chef?Nemaipomenit!Cu cine-or semăna,dom’le?De-nvățat nu-nvață.Or s-ajungă…Ce-am ajuns și eu?Adică ce vrei să spui,că eu am fost prost și?…Hai,gata,gata,am înțeles.Nu-ți mai spun nimic.Dacă așa găsești să-mi vorbești și de ziua mea…Gata,am închis.Ce-I?Mai ai să-mi spui ceva?Foarte bine,spune-I lu’ ta-tău și lu’ mă-ta,că e neam deștept,nu ca al meu…Gura!(Trântește receptorul.)Nemaipomenit! (Apasă pe buton.)Pușa!Dacă mai sună tâmpita nu mă dai…să amenințe și cu Curtea de la Strasbourg, bine?
VOCEA SECRETAREI: Am înțeles.
TROCAN(caută cu privirea;nu găsește.Sună):Auzi,dar parcă mi-ai adus ziarele de astăzi…
VOCEA SECRETAREI: Da.Vi le-am pus pe fotoliu.Ce,nu sunt?
TROCAN:(le observă): Unde?A,da,da,le-am văzut.Am dormit pe ele.(Cască)Ca să vezi cât de obosit sunt!Și nevastă-mea…(Apoi)Auzi,dar ce vroiam eu să…stai așa nițel!…A,da.A sunat cumva Popescu,directorul ziarului?
VOCEA SECRETAREI: Au sunat mai mulți:d-l consilier Luca,d-l dr. Feștilă.D-l doctor zicea…
TROCAN: Știu eu ce zice Feștilă…Eu te-am întrebat de Popescu!
VOCEA SECRETAREI:A sunat și dânsul,da.Dar I-am spus cum mi-ați zis:că sunteți…că nu sunteți…N-am știut că…Să-l caut?
TROCAN: Nu,nu, lasă.Nu-I nimic, e foarte bine.Dar dacă totuși mai încearcă…
VOCEA SECRETAREI: Da,fac legătura.
TROCAN: Nu faci nici o legătură! Stai așa nițel!…Îi spui să revie după doișpe jumătate.Că până atunci dorm.Vezi, tu nu-I spui că dorm
VOCEA SECRETAREI(jignită): Ei, îi spun că atunci vă întoarceți…
TROCAN(cască;glumă): Pe partea ailaltă.Așa,Pușă mică!Dar ai grijă să sune până în ora unu…
VOCEA SECRETAREI: Ei, sigur…
TROCAN: Iar la unu ai reținut ce ai de făcut…
VOCEA SECRETAREI: Da.Nu las pe nimeni să intre la dvs…
TROCAN(speriat): Cum nu lași pe nimeni?Pe Bojescu,pe Albu și pe Gănoiu…
VOCEA SECRETAREI: Nu, afar’ de dânșii…
TROCAN: Așa,fato!(Cască) Că m-ai speriat!…Bine.Atât…A!Stai,stai așa nițel!Ce vroiam eu să…ce vroiam, dom’le?…A!Dar,mai întâi,dă,dom’le,de Gănoiu ăsta!Aștept.(Închide)Ei,ia Popescule,că și uitasem.(Merge căscând cu poftă,la fotoliul unde se află ziarele, alege unul, și se așează să citească)Să vedem, mai meriți înc-un spațiu de magazin?(Citește)”Om înalt, puternic,cu privirea ageră,sclipind de inteligență(mulțumit) hai că mă descrie bine!-,cu părul lung,în bătaia vântului-(se controlează)aici exagerează nițel!-,dar mai ales nespus de mărinimos-(încântat)așa,dom’le!-încât,atunci când îi va fi tăiat capul(înghite în sec),spune legenda,mii de creștini l-ar fi plâns zile în șir,Ioan Botezătorul…-(perplex)Ioan Bot!…-(citește mai departe repede) așteptându-l pe Mesia,boteza Iudeii în apele Iordanului”-apă de ploaie!…Așa,Popescule,laudă-l,laudă-l că Sf. Ioan îți dă spații de magazine,nu eu!-(Citește)”De 2000 de ani credincioși din toate colțurile Pământului își botează copiii cu numele sfânt.Astfel fiecare popor are un Ion al său:francezii pe Jean(pronunță corect),englezii pe John(pronunță stâlcit),germanii pe Johann(deasemeni stâlcit),chiar și ungurii pe Janoș(stâlcit)…”-ăsta e dobitoc!-„dar parcă în nici o altă limbă acest nume biblic nu sună mai frumos și mai melodios ca în dulcele grai mioritic:Ion.”(Se-nchină)Dobitoc rău!(Se ridică și se plimbă nervos.Citește repede în gând câteva pasaje ,închinându-se de ce scrie).Aha,aici(Tare)”Județul nostru este unul răsfățat de soartă căci doi oameni de varză ai săi…domnul prefect și domnul primar al…(își dă seama)De ce ?!”De varză”?!Poate „de vază”.(Recitește și constată uluit)Aș!Scrie alb pe negru:„de varză”!Nemaipomenit!Eu,om de varză!Bravo,Popescule,bravo!Frumoasă reclamă îmi faci,n-am ce zice!Asta mai rămăsese că porc,lichea,marionetă,de toate am fost făcut!Ei,poți să îți iei adio definitiv de la spațiul ăla.Să te văd diseară cum dai ochii cu mine…(Sună.Răspunde nervos.)Da.
VOCEA SECRETAREI: D-l Gănoiu la telefon.
TROCAN: Gănoiu?În sfârșit!Era și timpul.(Se înseninează.Ridică receptorul)Alo!Salut,dom’le!Cum?A,mulțumesc,dar…ce vroiam să?…Ce-I?Ia uite,lasă,dom’le,poftim ce l-a apucat!Vorba aia:baba arde și țara se piaptănă.Nu ajunge că te caut înnebunit de aproape două ceasuri.Mai bine așteaptă să îți spun de ce ți-am telefonat,că pe urmă ai să mă feliciți cu și mai mult patos.De ce?Păi n-ai idee ce veste am să-ți dau?Bună?Nemaipomenită.Þine-te bine!…Exact,dom’le,au înflorit castanii,de unde știi?Te-ai gândit tu așa?Era și greu!Da,dom’le,stai așa nițel,stai să vezi!Aseară mă pregăteam eu să plec la dom’ prefect la ziua de onomastică…Cum?A fost nebunie,s-a întins până azi-dimineață,las’ că-ți povestesc eu niște faze cu Băbeanu,ce I-am făcut…Așa,ce ziceam?(Cască)Ce ziceam,dom’le?Dacă mă-ntrerupi…Așa,exact,când pac! nea Bebe la ușă.”Noroc”,”noroc”,”la mulți ani!”,”mulțumesc”,în fine pupăturile și urările de rigoare,după care eu, ca omul,să-l invit înăuntru,să-l servesc cu un păhărel acolo…(Enervat.)Stai,dom’le ,așa nițel,ai răbdare!Da’ zice:”Nelule,îmi pare rău,nu mai intru,sunt în grabă să ajung la București, la ziua Ministrului Comerțului,și deja s-a înserat…Iar de păhărel,las-o pe mâine,când om pune-o de adălmaș,că de-asta am trecut:ca să te anunț că au înflorit castanii…”…Zic:”Acu’,iarna?”.Zice:”Acu,iarna.Așa că să iei tu legătura cu Albu și Gănoiu,să ne-ntâlnim toți patru mâine-adică azi-,la ora unu ,la tine,la birou-că e mai sigur-să punem la punct.Așa,știi,scurt.”Ãsta e cadoul meu pentru tine”,zice.Nici n-am apucat să mă dezmeticesc,să mai zic ceva că era în mașină.Așa că,Mirceo,ce vroiam să?…Ce zici?Cu Albu?Păi nu-ți spusei?A,nu?Da,aseară-de fapt azi-noapte, la dom’ prefect la chef.A,stai să-ți spui!Când I-am dat vestea să-mi sară de gât,alta nimic;abia l-am potolit.Dup-aia s-a-mbătat,s-a făcut praștie!Z’ce că de bucurie.A început să joace,să cânte populară în duet cu Mitulescu și cu Drăcea,că sunt și-ăștia…Cum?Da,dom’le,te caut de pe la zece peste tot.Ai avut o treabă?Și n-ai terminat-o?Trebuie să pleci iar?Și de ce nu spui așa?Du-te ,dom’le și fă-ți treaba dacă-I vorba de bani ,nu te rețin eu ,ia uite!Dar ai grijă să nu întârzii:la unu, la mine,-aici,la birou.Mai sunt două ore.Să nu uiți actele!Noroc!(Închide.Zâmbește)Ei,așa,dom’le,gata!Acum terenul e pregătit!…(cască)Dar ce vroiam eu să?…ce vroiam,dom’le?…A!Mă enervasem eu mai devreme…Da’ de ce?…A,dobitocul de Popescu.Trebuia să-mi strice cineva ziua.Ce-o mai fi scris?…(Ia ziarul.Cască.În acest moment intră neanunțat Bojescu)
BOJESCU: Așa,cască,cască!Altă treabă ce ai?
TROCAN(surprins;lasă ziarul): Nea Bebe?!Ce-I cu d-ta de–acum?Nu-I cam devreme?…(Bojescu nu răspunde.Pășește încet,țintuindu-l cu o privire ciudată)N-ai spus la unu?(Văzând privirea aceasta nu mai e așa sigur)…Ce,n-am înțeles eu bine?Eu așa I-am anunțat pe Gănoiu și pe Albu: la unu…
BOJESCU(în sfârșit vorbește):Așa I-ai anunțat?
TROCAN(nesesizând tonul ironic):Așa.Cu Gănoiu doar ce-am vorbit.Acum am pus telefonul jos.
BOJESCU:Și ce-au zis?Albu ce-a zis?Vine?
TROCAN: Ia uite!Se poate,nea Bebe?!Păi poate să I se întâmple ceva,ceva grav…știu eu,să nu vină.De când așteaptă el să-nflorească castanii…
BOJESCU: Ce să i se întâmple?
TROCAN: Ce să I se întămple?Nimic.(Râde)Stai,stai liniștit,am zis și eu așa…
BOJESCU: Să stau liniștit?(Răbufnește)Fantastic!Fantastic!Cu cine m-am încurcat!Cu niște aiuriți!niște netoți!Poftim cum se uită!Bine,omule,e posibil?Mortul în casă,deja pute,iar tu cu Gănoiu habar n-aveți.Trebuie să mă întorc eu de la București ca să aflu.Și mai pretinzi că nimic nu se petrece în ograda-ți fără știrea ta!
TROCAN(alertat):Dar ce-I, nea Bebe,ce s-a întâmplat?Mă sperii.Nu te-am văzut niciodată așa…
BOJESCU(înaintea furtunii):A,nu,nu,Nelule,nu te speria,n-are rost…Îngrozește-te!
TROCAN:Doamne!Dar ce este?Despre ce e vorba?
BOJESCU:Despre Albu…
TROCAN:Albu?Ce-I cu?…S-a întâmplat ceva?(Deodată)A!Nu,nu se poate!Doamne Dumnezeule!Păi când?
BOJESCU:Acum,de dimineață,pe la șapte…(surprins) Dar ce,ți-ai dat seama ce-i cu el?
TROCAN: Nu numai că mi-am dat seama,dar-dacă mă crezi-am și visat.Poftim,să nu crezi în vise!Păi atunci când am visat eu că nu ies primar…
BOJESCU(foarte interesat):Ce-ai visat?Ai visat că?…
TROCAN:Că nu m-aleg,și,după voturi,așa trebuia să fie,noroc cu măsluirea…
BOJESCU:Nu,omule,zic de Albu:ai visat?…
TROCAN:A,da,stai așa nițel!stai să vezi!…Dar ce ,iar plouă?
BOJESCU: Dă-o naiba de ploaie!Spune!
TROCAN: Spun.Să vezi,nea Bebe,azi dimineață,cam pe la patru-cu trei ore înainte,deci-când m-am întors de la dom’ prefect,că abia atunci m-am culcat;culcat e un fel de a spune,că,nu șt’ de ce,n-am prea putut dormi.De la o vreme am insomnii,de-aia sunt și așa obosit.Dacă și nevastă-mea…
BOJESCU(impacientat): Dă-o nai…las-o pe nevastă-ta!Spune!
TROCAN: Gata,spun.Eram în cimitir…
BOJESCU(nu înțelege):În cimitir?!Ce căutai?
TROCAN:Vis,ce vrei…
BOJESCU:A,în vis…
TROCAN: Păi da,în vis,normal,altfel cum?Și era dom’le, un decor dintr-ăla lugubru de-nfricoșător,că ți se ridica păru-n cap măciucă(trebuie specificat că Trocan e aproape chel)…când pac! Pe cine zăresc printre morminte?
BOJESCU: Pe cine?
TROCAN: Ei,cum pe cine?Pe Albu:mort…
BOJESCU(conectat): Mort?!
TROCAN: Da.(Apoi)Ei,nu,nu,stai așa nițel…de beat zic,că s-a-mbătat și azi-noapte ca porcul(își ia seama)-Doamne iartă-mă!-…
BOJESCU:A fost și el la …?
TROCAN: La dom’ prefect?Fost,lipsea marți din post!Așa,ce ziceam?…Așa,era Albu deasupra unui mormânt,se clătina și cânta ca aseară la dom’ prefect:”Foaie verde și-o urzică/De poteră nu mi-e frică/Că am pile sus de tot/Și de ea mă doare-n cot”,și alte texte de-astea,de-ale lui,folclor localizat,cum îi place să se exprime.Habar n-avea săracu’ ce urma să pățească…Ei,strig eu la el- cu gândul să-l anunț pentru azi;ca să vezi vis,dom’le!…
BOJESCU:Eu eram?
TROCAN:Unde?
BOJESCU: În cimitir.
TROCAN(sincer): Nu te-am văzut,nea Bebe,acu’ de ce să mint.Așa,ce ziceam?…unde rămăsesem?
BOJESCU(îl ajută): Strigi la el.
TROCAN: Așa,exact,strig eu la el o dată,nimic!,strig a doua oară,sufletu’!,strig a treia oară,neam!…
BOJESCU: În fine!…
TROCAN: În fine,strig a patra oară,tot în zadar :ori se făcea că nu m-aude,ori chiar nu m-auzea,din pricină că cânta cum zisei…
BOJESCU(impacientat): Hai, bre!Ce-o lungești?
TROCAN: N-o lungesc.Ei,și cum stam noi așa dom’le, de unde nu știu-pac! apare unul scund și chelos-necuratul!-și, nici una nici două, jap!jap!jap! două palme lui Albu-dar știi, palme, ce I-am dat eu ziaristului ăla luna trecută de m-a făcut anagramat n-a fost nimic!- după care îi face vânt în groapă…
BOJESCU: Și tu, ce-ai făcut?
TROCAN: Eu? Păi ce să?…A, eu?Stai, stai așa nițel!…Îți dai seama,când am văzut așa lucru,mi-am suflecat mânecile,mi-am scuipat în pumni,m-am îndreptat apoi spre chelos,și…și de-aici nu mai știu,că m-am trezit.Dar,după cât eram de furios-mă știi doar cum fac când sunt furios-…cred că l-aș fi rupt în bătaie.Mare noroc a avut că m-am trezit.Eram lac de apă.Că nevastă-mea zice:”Ce-I,Luțule,iar ai avut coșmarul ăla urât cu pierdutul alegerilor?Las’, zice,e semn bun, înseamnă c-o să fie tot ca data trecută”.Zic: „Să te-audă ăi de sus!”.Deși,sincer să fiu, după cum decurg lucrurile,tare mi-e frică,nea Bebe,că…
BOJESCU: Și mie,Nelule.Nu știu,mi-e să nu-I urmăm și noi.
TROCAN(nu pricepe): Să-I urmăm?Cui?
BOJESCU(uimit): Cum cui?Lui Albu.
TROCAN(nu-I vine să creadă;teribil de amuzat): Lui Albu?!Hai că-I bună!Ai zis-o!Adică ce-avem noi cu el?Suntem siamezi?A murit,să fie sănătos.Eu n-am de gând.Și oricum(glumă),nu azi.Doar e ziua mea.Azi am chef de chefuit!Să cânte lăutarii!(Apoi se gândește)Aoleu!Da’ te pomenești că,acum,cu nenorocirea lui Albu,nu se cade să...(Încurajâdu-se)Ei,da’ ce-are una cu alta?Că eu am și-o vorbă:”Morții cu morții, și vii cu…viile”,este?
BOJESCU(Se ține cu mâinile de cap; l-a lăsat destul):Da,și nebunii cu nebunii, sănătoșii cu sănătoșii…
TROCAN(inerție): Exact.(Apoi)Adică cum?
BOJESCU: A,nu,nu,că de mine zic că sunt nebun…
TROCAN(periuță): D-ta ne?…Ei,cum așa?…(Apoi, curios)Păi de ce?
BOJESCU: Că fac afaceri cu niște tâmpiți.
TROCAN: Cum?!Nea Bebe,stai așa…
BOJESCU: Ce nițel!Ce nițel,omule!Credeam c-ai priceput.Albu nu e mort.Păi făceam eu caz doar pentru atât?
TROCAN: Nu e?…Atunci …ce-I cu el?
BOJESCU: Ce-I cu el?…Ce-I cu el?…E arestat,aia e!(Lovitură).
TROCAN(interzis): E…ce?!Păi de ce?
BOJESCU: De ce?!Nelule, ce naiba ai,trezește-te odată!Albu e arestat!Și-i urmăm și noi dacă pierdem atâta timp numai ca să te fac să-nțelegi asta!
TROCAN: Cum?…Stai,stai așa nițel…vrei să spui că că e vorba de?…
BOJESCU: Nu,vreau să spun c-am mâncat aseară mult și m-am balonat.Pe naiba!Firește că asta!
TROCAN: Nu se poate!
BOJESCU: S-a putut deja!
TROCAN: Nu se poate!Nu se poate,nea Bebe,asta nu se poate!…Păi cine să facă asta?…Cine să-l aresteze și să?…
BOJESCU: Știu ce vrei să zici,de ce nu poți să crezi:n-avea cine.Doar cunoaștem toată Procuratura,sunt de-ai noștri,nu s-ar băga…
TROCAN(I-a luat vorba de pe limbă): Exact.
BOJESCU: Dar de unul Bradu ai auzit?
TROCAN: Bradu?Și mai cum?
BOJESCU: Ștefan.
TROCAN: Cine-I individul?
BOJESCU: Necuratul.
TROCAN: Care necurat?
BOJESCU: Ãla scund și chelos.
TROCAN: Care scund și chelos?
BOJESCU: Care l-a împins pe Albu în groapă.
TROCAN (tot nu pricepe): Ce groapă, nea Bebe?
BOJESCU(exasperat): Din vis!…Nu, să nu-ți tracă prin cap să-ntrebi care vis, că nu știu de ce sunt în stare!Procurorul,bre,care l-a săltat și care anchetează cazul!
TROCAN: Am priceput,am priceput:din vis.Dar… stai așa nițel!ce vroiam să?…Așa. Cum ai zis că-l cheamă?Pinu?
BOJESCU: Ce Pinu,bre?Bradu.Ștefan Bradu.
TROCAN: Bradu?
BOJESCU: Ștefan!
TROCAN: Ștefan?
BOJESCU: Bradu!
TROCAN: Ștefan Bradu?…Imposibil!
BOJESCU: Ce imposibil?
TROCAN: Imposibil, nea Bebe!Știu sigur:nu există în Parchet nici un Bradu,și Ștefan pe deasupra.
BOJESCU: Vrei să zici:nu exista.Pân- acu’ o săptămână.
TROCAN:Ce?Și-a schimbat vreunul numele?Cine,dom’le,Fănică Ionașcu?În urma căsătoriei?
BOJESCU: Pe naiba,Nelule!Ce schimbat!Ce Ionașcu!E unul nou venit,de la București,din Parchetul General…
TROCAN(uimit):Cum?!Păi când?…Adică parc-ai zis că acum o săptămână…Nemaipomenit!Păi stai așa nițel!…și…asta…așa,cum ziceai că se numește?
BOJESCU: Bradu, omule,Bradu!
TROCAN: Știam.Nu că altceva vroiam să te-ntreb:cum de d-ta știi iar eu n-am habar?Cum ai aflat toate astea?
BOJESCU: Mă lași?Asta intenționam și eu să-ți spun.M-a sunat Popescu, directorul „Ecoului” și mi-a spus…
TROCAN(amintindu-și): Cine?Dobitocul de Popescu?
BOJESCU: Da.(Apoi)Dobitoc?Ce,de când sunteți în contre?
TROCAN: N-ai citit numărul de azi?Să vezi cum m-a făcut,secătura.N-ai idee:om de varză, auzi!…
BOJESCU: O ști el ce-o ști.
TROCAN(surprins): Adică cum?
BOJESCU: I-oi fi făcut tu ceva în prealabil.Sau,dimpotrivă,nu i-ai făcut.Că ăsta se lezează repede.Oricum,dacă scăpăm cu bine din rahatul ăsta o să-i ierți toate păcatele pentru că s-a dovedit a fi valabil…
TROCAN(revenind):Așa,dom’le,exact.Ce-a fost?Ce ți-a spus?De Fagu ăsta ce ți-a spus?
BOJESCU: Care Fagu?
TROCAN: Procurorul.Nu Fagu?Sau cum,că?…
BOJESCU: Ce fag,omule?!Bradu.Bra-du!Ce naiba-l tot botezi?Te crezi Ioan Botezătorul?
TROCAN: Ei,mă rog,Bradu.Tot conifer.Ce ți-a spus Popescu de el?Ce vrea?Vrea bani,nu?Normal.
BOJESCU: Ce normal,bre!De unde să știe Popescu ce vrea Bradu?Mie atât mi-a spus:c-a fost transferat aici,acu’ o săptămână,din Parchetul General,și-zice-,are toate șansele să-i ia locul lui Firea,peste-o lună,când o ieși la pensie.Mai multe nu știa.Sau chiar să mai fi știut ceva n-a putut să-mi spună.
TROCAN: N-a putut?De ce?
BOJESCU: De ce!Nu ți-am,spus,omule,c-am purtat discuția telefonic?
TROCAN: Așa,și?
BOJESCU: Cum „și”?Nu-l știi pe Popescu că se teme să nu-i fie ascultat telefonul și acum?Așa că s-a ferit să-mi spună mai multe.De fapt nu mi-a spus nimic efectiv,doar mi-a dat de-nțeles că-i vorba de afacerea noastră…
TROCAN: Cum ți-a dat de-nțeles?
BOJESCU: Așa bine.În primul rând pretextul telefonului:să-l împrumut-auzi!-cu treij’ de milioane.Mi-e greu să cred că tocmai Popescu e strâmtorat,care-i ăl mai ordinar șantajist iar de pătați e plin județul.Acum își face,am auzit,casă de vacanță și la Sinaia,și-a luat Audi-ul ăla…
TROCAN: Plus că vrea să-i mai deschidă curvei cu care e un magazin…
BOJESCU: Așa…încât să-mi ceară mie disperat bani cât de-o seară la cazinou.Nu,el ce și-a zis când m-a sunat…
TROCAN: Ce și-a zis?
BOJESCU: Dar lasă-mă,bre,să spun!Eu cred că ești nerăbdător,dar nici așa…Ei,ce și-a zis:”Măi,dacă e vreun nepoftit pe fir mă prefac că-i telefonez cu alt ce-recte,cu împrumutul-iar la sfârșit,chipurile ca fapt divers,îl anunț de Albu,poate n-a aflat încă,să-l pun în gardă”…Pricepi?
TROCAN(n-a prea înțeles): Aha…
BOJESCU: Ca englezu’ rusa.Bine,hai să-ți explic repede mai limpede.Va să zică după ce-i promit eu că să văd,poate-l ajut cu banii ne salutăm noi să-nchidem,când el:”Nea Bebe,apropo:ai auzit de Albu c-a fost arestat?”.Zic:”Care Albu?”…
TROCAN: Cum „care Albu”?
BOJESCU(apăsat):…Zic:”Care Albu?Albu-Albu?”.Zice:”Da,nea Mișu.Azi-dimineață pe la șapte.De-un procuror proaspăt”…
TROCAN(I-o ia înainte): …transferat de la București,din Parchetul…
BOJESCU: …General,unul Ștefan Bradu, care, pare-se,are toate șansele…
TREOCAN: să-I ia locul lui Firea peste o lună după ce-o ieși …
BOJESCU: Dar ce faci,spui tu sau spun eu?
TROCAN: Nu, nu, spune!Așa,deci…la pensie…
BOJESCU: …la pensie.Ei, când am auzit,am amuțit.Zic:”Păi de ce,ce naiba a făcut?”Speram că totuși n-o fi vorba de…
TROCAN: Aha.Și?
BOJESCU: Dar zice:”Nea Bebe,crede-mă,mai mult nu pot să-ți spun”.(Face cu ochiul)Eu,tot nedumerit,dau să-l întreb de ce,da’ tot el:”Pentru că nu știu.”.Dar, știi,a fost ca și cum mi-ar fi spus limpede:”Pentru că nu pot vorbi la telefon,iar să vin pân’ la d-ta pierzi timp prețios,dar cred c-ai priceput mesajul: vezi ce faci că-I vorba de-o afacere nu prea curată de-a dumitale.”…Că de tine și Gănoiu văd că nu știe.
TROCAN: Cum,de mine nu știe?Păi stai,stai așa nițel!Poate nu știe nici ăsta…cum îl?…procurorul.
BOJESCU: Bradu?Ãsta știe,știe tot,fii sigur.Doar că Popescu n-a aflat că sunteți și voi implicați.Altfel nu vă suna și pe voi să vă prevină?
TROCAN: A,așa?A,nu,stai,stai așa nițel,că știe,știe și Popescu.M-a sunat.Da,m-a sunat.Întâi acasă,apoi aici.Acasă nu m-a găsit că nu eram,eram aici,iar aici n-a dat de mine că nu eram,eram plecat…
BOJESCU: Cum nu erai?Ai spus că erai aici.
TROCAN: Nu,eram,dar așa I-a zis Pușa,că sunt plecat și n-a mai revenit.A!Da,dom’le,acum înțeleg de ce I-a spus nevesti-mii că e-n joc viața mea.Ei n-a vrut să-I dea detalii,să n-o sperie…Și eu am crezut că vrea să vadă ce impresie mi-a lăsat articolul…Încă nu-l citisem…A!Iar pe Gănoiu degeaba l-a sunat că a tinut celularul închis și toată dimineața n-a fost de găsit.De-abia am dat eu de el în ceasul al doișpelea.
BOJESCU: A!Bravo!Mare vorbă ai spus!
TROCAN: Eu?(Nu-și dă seama)Care,”ceasul al doișpelea”?
BOJESCU: Nu,omule,ai pomenit de Gănoiu.
TROCAN: Am pomenit.
BOJESCU: Ai pomenit.Ce te uiți așa?Ãsta știe?Nu trebuie să-l anunțăm și pe el?
TROCAN: A,da,exact.Chiar,mare vorbă am spus!
BOJESCU: Zi-I Pușei să dea de el!
TROCAN: I-am zis.(Apasă pe buton.Vorbește la dictafon.)Pușa,încearcă să-l mai prinzi o dată pe Gănoiu.Urgent!Trebuie să vorbesc cu el.(Închide.Revine la discuăție.)Așa,nea Bebe,și?
BOJESCU: Și,ce?
TROCAN: Și?Ce-a mai zis?
BOJESCU: Cine?
TROCAN: Popescu.N-a mai zis nimic?
BOJESCU: Nu mi-a spus îndeajuns?I-am mai zis eu:”mulțumesc,am înțeles”,și-am închis.Am ieșit apoi repede din baie…
TROCAN: Din baie?
BOJESCU: Din baie!Dacă acolo eram când m-a sunat.Mă spălam,că tocmai ce sosisem de la București, și eram murdar,arătam ca dracu’…
TROCAN: Te cred…
BOJESCU: Am ieșit din baie,nici nu știu când naiba m-am îmbrăcat-(Fără glumă, uitându-se la el)sper că m-am îmbrăcat!-,m-am aruncat în mașină…a, bine‚’nainte de toate am încercat la Albu,acasă…Zic:”Cine știe!tot n-o fi…”
TROCAN: A,exact.Și?
BOJESCU: Și!Era limpede.Altfel cum știa Popescu?Am vorbit cu fie-sa.Mi-a confirmat și ea.
TROCAN: Fie-sa?Stai așa nițel!Care fie-sa?
BOJESCU: A lui Albu, omule!
TROCAN: Am priceput asta,dar care?
BOJESCU: Cum care?N-are o fată?
TROCAN: Aia mititică?
BOJESCU(ca ars): Te rog fără cuvântul „mititică”!
TROCAN(reformulează): Aia micuță?Păi ce știe aia?
BOJESCU: Știe,știe mai mult decât alții mai bătrâni,da’ inocenți.Când l-am cerut pe taică-său la aparat și mi-a răspuns că nu-I acasă,am întrebat-o,zic: „dar unde e?”,și zice-copil,ce vrei!-:”nu știu că mi-a zis mami să nu spui la nimeni că-I alestat”.Ei?…Apoi m-am suit degrabă în mașină și-am pornit într-un suflet încoace.Bănuiam că am să te găsesc aici.Cum,dealtfel,eram sigur că nu ești la curent cu ce se petrece…
TROCAN(surprins;scuze): De unde să…Adică…De,dacă nu-I spunea că n-aș fi aici Pușa lui Popescu…A!Așa dom’le,exact,că vroiam să te-ntreb…Și Popescu?
BOJESCU: Și Popescu ce?
TROCAN: El cum a aflat?De unde știe?(Văzând privirea lui Bojescu)Adică nu l-ai mai întrebat.
BOJESCU: Ce să-l mai întreb!Nu ți-am spus,bre,că aia a fost toată discuția?Dar cum „cum a aflat ,de unde știe?”!E ziarist,asta-i e meseria.
TROCAN: Știi, eu am o vorbă…
BOJESCU(repede): O știu.
TROCAN: Pe-aia cu ziariștii care mănâncă rahat pe pâine?Þi-am mai zis-o?Ei, păi spune și d-ta: până azi afla de un eveniment abia peste două-trei zile,iar acum e informat la nici patru ore; mă cam miră,să spun sincer…
BOJESCU: În loc să te miri mai bine te-ai bucura c-a fost și el o dată prompt.Minunează-te mai degrabă cum s-a descoperit afacerea noastră…
TROCAN: A,așa,dom’le,exact că asta mă gândeam și eu: cum?Foarte ciudat!
BOJESCU: Ciudat?Ciudat,ai spus?
TROCAN: Da.Ce,nu-I ciudat?
BOJESCU: Vrei să spui fantastic!
TROCAN: Just.Nemaipomenit!
BOJESCU: Era o afacere atât de temeinică,de solidă,gândită până-n cele mai mici amănunte…
TROCAN: Da, am gândit-o foarte …până-n cele…da,dar poftim!,am greșit undeva,am lăsat,se pare,o portiță neînchisă.
BOJESCU: Unde?Ce portiță?
TROCAN: Nu cred să ne dăm seama prea ușor.
BOJESCU: Bravo!Dar știu că m-ajuți!…Și cine,cine naiba a mirosit-o și I-a vândut pontul lui Bradu ăsta?Pentru că trebuie să-i fi spus cineva,să fi avut o sursă locală.Nu-mi închipui eu că Bradu,care n-a avut timp nici să-și despacheteze bine bagajele,în schimb dă de rostul unei afaceri ca a noastră,de care,de trei ani aproape -de când conlucrăm-,n-a știut nici naiba…
TROCAN: Just.
BOJESCU: Unde mai pui că nici nu ne cunoaște măcar,să zici c-a bănuit ceva și a-ntreprins investigații în secret.
TROCAN: Nu,fără vorbă,i-a vâdut cineva pontul.Așa zic și eu.
BOJESCU: Păi cine?
TROCAN: Dumnezeu știe!
BOJESCU: Naiba să-l ia!(Mai mult retoric)Și cum,cum a aflat și respectivul, te-ntreb?
TROCAN: N-am nici cea mai vagă idee.
BOJESCU: Cum să ai?Dacă nici eu n-am!
TROCAN(destul de calm pentru o astfel de situație): Nea Bebe,dar,în definitiv, ce ne mai batem capul?N-așteptăm să ne spună chiar el?Să ne dea și numele respectivului…respectiv,să-I mulțumim pe măsură?
BOJESCU: Să ne spună chiar el?Care „chiar el”?…Care el?
TROCAN: Păi ăsta…cum îl?…ăsta,dom’le, că era să zic Frasin…Bradu, dom’le.Nu-l întrebăm când vine după bani?
BOJESCU(știe la ce se referă Trocan, s-a gândit și el, dar întreabă): Ce bani?
TROCAN: Pe…pe mituire.N-o să-l mituim să-l elibereze pe Albu și să mușamalizeze chestiunea?Cât o fi,scoatem banul,ce să facem.Că eu am și-o vorbă:”Când ți-e pielea-n joc nu te uita la pungă,c-o umpli tu la loc.”.
BOJESCU: Și eu am altă vorbă:”Vrei să taci din gura aia cu vorbele-astea idioate?”!Păi…tu crezi c-o să primească,că asta vrea?
TROCAN: Dar altceva ce?
BOJESCU: Dacă are de gând să ne aresteze și pe noi?Așa nu-ți zici!
TROCAN(parcă nici nu se gândise la o asemenea variantă): Cum?Aș!Fugi de-aici,nea Bebe!Cum să?…Vrea bani,nu se poate.
BOJESCU(ar vrea să creadă și el asta,dar are argumente contra): Îl cunoști tu?Știi ce fel de om este?
TROCAN: Nu,dar…nu cred…adică nu văd de ce…(Părere)Doar nu e tâmpit!
BOJESCU: Nu știu,Nelule,nu știu ce să zic.La asta mă tot gândesc.Și mi-e teamă…Am un presentiment al dracului de sumbru.(Se scutură.)Brrr!Mă îngrozește numai gândul.Pentru că nu știm cu cine avem de-a face…Și ia gândește-te așa!Dacă vroia bani nu venea cinstit,omenește și discutam?Ori nu,el l-a arestat pe Albu,să afle tot orașul,opinia publică…
TROCAN: Aș!Tot orașul!..Poate că…(Deși,se vede,a intrat și el la gânduri,însă refuză ideea.)
BOJESCU: Că ce?Că a făcut-o ca să ne sperie,să ne arate puterea lui, să ne dea de-nțeles că ne are la mână pentru ca apoi să poată stoarce cât mai mult de la noi,așa gândești?
TROCAN(cu toate că nu se gândise la nimic): Exact.
BOJESCU: Așa am sperat și eu…
TROCAN(speranță): Asta trebuie să fie!
BOJESCU: Da?Atunci de ce naiba nu dă nici un semn de viață?E aproape doișpe…
TROCAN(uitându-se la ceas): Unșpe jumătate.
BOJESCU: Mă rog!Au trecut deja patru ore și el nimic.Ce face?Ce așteaptă?Eu am lăsat vorbă acasă,dacă mă caută,să-l orienteze încoace și să-I dea numărul,că nu l-o fi având…
TROCAN: Aoleu!O fi sunat aici,și Pușa…
BOJESCU: Păi Ia vezi,omule!
TROCAN(la dictafon)Pușa!
VOCEA SECRETAREI: Nu-l pot contacta.
TROCAN: Pe cine?
VOCEA SECRETAREI: Pe d-l Gănoiu.Iar a plecat de-acasă iar mobilul îl are închis.Răspunde robotul:”Iar ați apelat cutia poștală …”
TROCAN: A,lasă,dom’le,asta…
VOCEA SECRETAREI: Să nu-l mai caut?
TROCAN(răstit): Ba caută-l!Și să n-aud că nu dai de el.Postul tău depinde de asta…Acu’ altceva am cu tine.Ce vroiam să?…Stai…Așa.A venit pe-aici sau a sunat unul…
BOJESCU(îi șoptește,să fie sigur): Bradu.Ștefan Bradu.
TROCAN:Bradu?Ștefan Bradu?Nu,c-am reținut.(Pușei)Procuror.Și I-oi fi spus că nu sunt aici?
VOCEA SECRETAREI: Nu, nici n-a trecut,nici n-a sunat.
TROCAN: Sigur, fato?
VOCEA SECRETAREI: Sigur.
TROCAN: Bine.Vezi, dacă mă caută,sunt aici.E important.(Închide)
BOJESCU: Eram sigur,ți-am zis:mă tem,mă tem că situația e groasă rău…(Apoi)A!Sau visul tău,poftim!
TROCAN: Ce-I cu visul meu?
BOJESCU: Ai zis că,-n vis,Bradu-că el trebuie să fie ăla scund și chelos-l-a luat la palme pe Albu,da?Ei,cum interpretezi?Dacă avea intenții curate,de ce l-a mai bătut,îmi spui și mie?(De data asta chiar l-a băgat serios la idei pe primar, care-I tare superstițios)…Am auzit eu cam ce e cu unele mutări din astea,în Procuratură,din Capitală în provincie.Sunt unele elemente incoruptibile, incomode,periculoase la o adică pentru cei de sus,și- atunci, ca să scape de ei,să nu le mai stea permanent în coaste ce fac?Îi transferă,ca pe Bradu,undeva la mama-naiba,într-un județ cât mai îndepărtat unde iese curând și procurorul-șef la pensie,cu promisiunea că o să-i ia locul și cu sarcina imperioasă de a eradica corupția de-acolo.Spiritul lor justițiar o să-i împiedice să nu accepte.Și,gata,au scăpat,pot să-și vadă liniștiți de gheșefturi.Ce le mai pasă de alții?
TROCAN(îngrozit de perspectivă): Doamne,nea Bebe!Păi și…dacă-I așa…ce facem?
BOJESCU(după o scurtă pauză): Nu știu.Nu cred că mai e ceva de făcut…Să sperăm,totuși,că mă înșel,că temerile mele sunt neîntemeiate…
TROCAN(după o scurtă gândire;deodată):A!Doamne!
BOJESCU: Ce-I?
TROCAN(progresiv): A!A!Doamne!(Apoi)A,dar nu se poate!Ar fi cumplit!
BOJESCU: Ce nu se poate?Ce-ar fi cumplit?
TROCAN: Să…adică dacă…(Iar)Dar nu,că nu poate fi…
BOJESCU: Ce,omule,ai de gând să vorbești?
TROCAN: Îmi trecuse prin minte ideea că poate…dar nu,nu văd de ce…
BOJESCU: Iar începi?Spune naiba odată,că te bat!
TROCAN: Mă gândeam că dacă…dacă se știe de mai multă vreme de la centru, dar de-abia acum vreunul din noi am devenit persona non-grata pentru cei de sus și l-au trims pe Bradu ăsta cu misiunea să ne…(gest:închidă)adică…
BOJESCU(l-a ascultat destul): Aiurea!Ai zis-o!Te-ai gândit mult?Păi cum naiba să fie așa?Cine,eu persona non-grata?Păi cine le finanțează campania electorală, aici,în județ?
TROCAN: Nu-i vorbă,d-ta…
BOJESCU: Nu spun că numai eu,dar contribuiesc substanțial.Și-i mai ajut și cu altele,stai liniștit.Așa că nici discuție.Asta-n primul rând.Și-n al doilea:cum să-și taie singuri craca de sub picioare?
TROCAN: Care cracă?
BOJESCU: La tine mă refer.Cum să aranjeze acum, în preajma alegerilor,arestarea unui primar din partidul de guvernământ sub niște acuzații așa grave?
TROCAN(nu s-a gândit): A,așa-i,dom’le!(Scuze)Poftim,nici nu mai sunt în stare să gândesc rațional.Atât sunt de șocat,de bulversat,de zguduit…
BOJAN(duce logica pân’ la capăt, despică firul în patru): Ca să nu mai vorbesc că, oricât de inumani ar fi,n-ar aranja,zic eu,să fii arestat tocmai azi,nu?
TROCAN: De ce?
BOJESCU(nu se aștepta): Cum de ce?Nu-i ziua ta?Ai uitat,ce naiba!
TROCAN(venit de-acasă): A!A!Exact, dom’le!Da,poftim!,ca să vezi ironie a sorții:tocmai de ziua mea!Da,că azi e…Nemaipomenit,nu?Dar amețit mai sunt!Nea Bebe,dacă mă crezi,nici să mă fi pocnit cu-o măciucă în cap și nu eram mai năucit.Situația asta…apărută așa,deodată…când îmi mergea totul de minune…Păi atunci…stai așa nițel!ce vroiam eu să? …Cine să fi aflat?
BOJESCU: Și ce nu pot eu pricepe e: de ce?…De ce-a preferat să ne denunțe, când pusese mâna pe lozul de aur.Îl făceam om,dacă ne șantaja.
TROCAN: Vreun nebun!Dar barem să fi mers la un procuror de-aici,de-al nostru.Nu ne mai făceam probleme.Dar,nu vezi,a nimerit exact pe ăsta.
BOJESCU(căzut pe gânduri):Oare?…Oare a nimerit?Sau a știut ce face?
TROCAN(tot nu pricepe): Adică?
BOJESCU(nu se gândise pân-atunci): Dacă…dacă respectivul e deja „om”,vreun amic de-aici care vrea tare mult să ne vadă după gratii?Și cum cunoștea faptul că pe oamenii legii de-aici nu se poate baza,a apelat la ăsta nou, sperând că tipul are curajul să meargă mai departe…
TROCAN: De,știu și eu…
BOJESCU: Dar și respectivu’ cum a aflat?Să fi trădat unul din noi,ai?(Îl privește fix.După câteva secunde.)…Gănoiu?...
TROCAN: Păi la asta mă gândeam.Nu prea am deloc încredere totală în el…(Deodată,parcă lovit de tren.)A!A!
BOJESCU: Ce-I?Știi ceva?…
TROCAN: A!A!Doamne!(Se ia cu mâinile de cap)
BOJESCU: A,nu,nu-ncepe iar.Nu-i timp de pierdut.Spune!
TROCAN(față lividă;glas cam stins): Nea Bebe… vezi încăperea asta?
BOJESCU: Ei?
TROCAN(amână momentul): O vezi?
BOJESCU: O văd,omule!Ce-i cu ea?
TROCAN: Ei…ei…ei,află că în ea se găsește un mare dobitoc!
BOJESCU(luat prin surprindere): Cine?
TROCAN(„anticipând”): Eu,exact.Și cu Albu.Nu,că Albu nu-i aici,e arestat.(Sună dictafonul.Răspunde nervos.)Ce e?
VOCEA SECRETAREI: Nu-i chip să dau de d-l Gănoiu.Ce fac?
TROCAN(urlând): Găsește-l!Din pământ din piatră seacă.Și nu mă mai deranja să-mi dai vești proaste.Sunt sătul…(Închide.)
BOJESCU(a înțeles că Trocan are lucruri interesante de spus):Ei,așa,zi-i!Sunt numai ochi și urechi.
TROCAN(tot nu are curaj): Știi cum s-a aflat?
BOJESCU: Nu.Dar nu știu de ce am impresia că ai tu idee.Greșesc?
TROCAN: Stai,stai așa nițel!…Să stau jos.Nu mă mai țin picioarele!(Se-așază.)
BOJESCU: Ei,dar haide,bre omule,mă mai fierbi mult?Vorbește!Ce-ați făcut tu cu Albu?
TROCAN(își ia inima în dinți și începe): Nea Bebe,…ce vroiam să?…știi că aseară am fost la dom’ prefect,ți-am spus…
BOJESCU: Mi-ai spus.
TROCAN: Și,nu știu dacă ți-am spus,a fost și Albu…
BOJESCU: Mi-ai spus și asta.Te-ascult!
TROCAN: Am mâncat așa acolo:puțină friptură,nițel homar,ceva caviar…
BOJESCU: Sari peste mâncare!
TROCAN: Am băut iar așa acolo:puțin șpriț,nițel coniac,ceva bere…
BOJESCU: Și peste băutură!
TROCAN: Am jucat apoi tot așa:puțin biliard,nițel pocker,ceva…
BOJESCU(exasperat): Hai,bre!
TROCAN: Ei,și la masa de joc Albu s-a așezat lângă mine…
BOJESCU: Taci!Nu mai continua.Și acolo,la masă,înconjurat de dușmani te-ai găsit să-i dai vestea cea mare…
TROCAN: Să scap de gura dobitocului.Că m-a tot bătut la cap:”nea Nelule,ce se mai aude?Nu mai înfloresc castanii?”.Zic:”Hai,dom’le,să-i spun,să stau liniștit!”.
BOJESCU: Bravos!Acum stai liniști?Și v-a auzit careva din jur…
TROCAN: Acu’ nu știu ce să zic.Am fost totuși prudenți,am vorbit foarte încet…
BOJESCU: Dar nu suficient!Urechile dușmanilor sunt fine…(Se ia cu mâinile de cap.)Fantastic!Fantastic!Bravos,bre!Halal,n-am ce spune!Vorba ceea:cap ai,minte…Dar de ce naiba nu te-ai suit pe masă,n-ai cerut și o portavoce să-i anunți pe toți de afacerile noastre și,care are plăcerea,să meargă să ne denunțe.Sau a fost și Firea…
TROCAN: A fost.Dar,nea Bebe…
BOJESCU(categoric): Nici un ”dar”!Nici un „nea Bebe”!Te rog…Nu pot să cred!nu e posibil!E inaceptabil ca doi oameni ca voi,care,vorba ceea…să fiți atât de…de iresponsabili!-și în special tu…
TROCAN: Nea Bebe!…
BOJESCU: …de inconștienți!-și în special tu…
TROCAN: (încercare timidă): Nea Bebe,zău acum…
BOJESCU(tot mai aprins):...de obtuzi!…de limitați!…
TROCAN: Mai încet!
BOJESCU(caută un cuvânt mai dur):…de…de idioți!de tâmpiți!de cretini!-și în special tu.Om de varză.N-a greșit Popescu.
TROCAN:Eu,om de varză?!…Nea Bebe,stai,stai așa nițel…Dacă stau mai bine și mă gândesc nu cred că-i de-aici.Am avut grijă să…
BOJESCU(scurt): Ați avut grijă pe naiba!Ce-o mai întorci?Ce câștigi?Mai bine admiți realitatea.Se demonstrează așa două lucruri:unu-sunteți niște proști și doi-cum s-a aflat.V-a auzit cineva și-e limpede, nu un preabun amic-,s-a mai potrivit să fie mutat și Bradu ăsta de curând,așa că de dimineață,a luat imediat legătura cu el și ne-a turnat,l-a plătit gras,ori,dacă procurorul e din tagma ălora de care abia așteaptă Capitala să scape,nici nu a mai fost nevoie,și gata,de-aici a intrat în acțiune Bradu.Cine știe dacă n-o fi deja în drum spre noi,cu mandatele de arestare pe numele noastre pregătite…
TROCAN(cade în fotoliu): O!Doamne Dumnezeule!
BOJESCU(aude o sirenă afar(ă; fuge la fereastră):Duba!I-auzi duba!A ajuns!
TROCAN: Duba?Nu se poate!Ne ridică ca pe ultimii borfașii!(Sare și el la fereastră)
BOJESCU(plecând de-acolo): N-a fost duba.Era o ambulanță.
TROCAN(la birou): Eu cred c-am să leșin!(Cade pe scaun)
BOJESCU: Bravo!Acum găsești de cuviință să leșini.(Vede că Trocan nu dă semne de viață.Sare să-I dea o palmă)Ei,dar hai, omule!
TROCAN(se ferește): Nu, că nu …Mă gândeam.
BOJESCU: La ce?La viața de pușcărie?
TROCAN(sare): Doamne ferește!Ce vorbă-i asta,nea Bebe?Mai bine mort!(Apoi)Ba,nici mort!Să nu așteptăm cu mâinile-n sân!să acționăm!...Să…
BOJESCU: Nu te mai agita atât!Mai bine gândește-te cine v-a auzit aseară!Să luăm legătura cu el.
TROCAN: Așa..exact…(Apoi)Păi de ce?
BOJESCU: Să facem o tablă!Să încercăm să-l domolim, de ce naiba!De ce ne vrea răul?Ce motiv are?Trebuie să existe un mod de a ni-l face din dușman prieten:un contraserviciu pe care i-l putem aduce…sau…sau poate chiar bani.Bineînțeles,va costa scump,mult mai scump decât i-a dat el lui Bradu.Asta în ipoteza că l-a cumpărat,că procurorul e om de-nțeles.Să sperăm că da.Altfel…
TROCAN: Păi…stai așa nițel!ce vroiam să?…păi,dacă-i așa,de ce nu tratăm direct cu Bradu?Nu-I mai bine?
BOJESCU: Auzi,mai bine tratează-te tu!E cazul.Păi de ce să facem așa?Ar fi inutil,n-ar accepta.A luat bani de la celălalt,acum e omul lui,e la mâna lui, respectivul îl poate șantaja oricând.Nu,bre,nu cu câinele care mușcă,ci cu stăpânul care-l asmute pe noi trebuie discutat…Ei,ți-ai dat seama?
TROCAN: Da, just.
BOJESCU: Ei, spune:cine?
TROCAN: Cine ce?A,nu stai așa nițel,încă nu…mă gândesc…
BOJESCU(exasperat):Fă o excepție,te rog,și gândește mai repede ca de obicei…
TROCAN: Stai,stai așa …
BOJESCU(I-a ajuns până peste cap): Nici un „nițel”!Să nu te mai aud „stai așa nițel”,că înnebunesc.Noi avem timp de stat nițel?Ce naiba!(apoi, deodată)A!Aoleu!Ia zi-mi:Viașu a fost?De când îmi pregătește ăsta groapa…
TROCAN: Fost.
BOJESCU(lovit): Aoleu!Și unde a stat?Putea să v-audă?
TROCAN: Nu, că nu putea.A stat departe.
BOJESCU: Cât de departe?
TROCAN: Păi… cât să zic eu…distanța cam…uite: să zicem că el e ca ușa,și eu(luând puncte de reper în încăpere)…ca dulapul.Cam așa.
BOJESCU(ocazie bună): Tu, ca dulapul?Asta sigur.Atunci…A!Băbeanu?
TROCAN: Fost,dă-l, Doamne,iartă-mă,că era să zic dracu’!
BOJESCU: Și unde a stat la masă?Departe?
TROCAN: Păi cam lângă…(deodată)lângă mine!În stânga mea!
BOJESCU(scurt): E limpede.(Scoate telefonul mobil)
TROCAN: Ce faci?
BOJESCU: Îl sun,ce altceva!Numărul!Îl ai?
TROCAN: ȘI ce-i zicem?
BOJESCU: Vorbesc eu, lasă.O să facem ce-și dorește el cel mai mult.
TROCAN: Anume?
BOJESCU: Anume!Hai, bre,Nelule, dă-o naiba!Te prefaci sau ești tâmpit?
TROCAN(jignit): Nea Bebe,te rog să …
BOJESCU: Ba să nu mă rogi nimic!Am să sun și am să-I spun că el va fi alesul partidului pentru alegeri, pentru că tu ai să te retragi din luptă și chiar ai să-l sprijini pe el…
TROCAN: Nea Bebe,și pe mine nu mă-ntrebi dacă-s de acord?
BOJESCU: Nu te-ntreb.
TROCAN: Ei,bine,nu sunt.Nu pot.
BOJESCU: Ce face?!Nu poți?Ce nu poți?
TROCAN: Nu pot să…adică…Nu,nu accept târgul ăsta.Orice altceva,dar asta în nici un caz!
BOJESCU: Ce altceva?Nu există altceva!Ce-i poți tu oferi mai mult?Nelule!…cum de mai ai tupeul?
TROCAN(nimic): Nu,nu.Poate peste cadavrul meu!
BOJESCU: Cum vrei.Căci am să te omor,să-ți fie clar.(E foarte nervos).Cu mâna mea.Aici.Acum.(Se-ndreaptă amenințător spre el)
TROCAN(retrăgându-se): Nea Bebe,stai așa…
BOJESCU: Cum, nițel?
TROCAN: Da.Ba nu, nu „nițel”, dar…ce vroiam să?…Să fim calmi!…Să fim lucizi!…Să nu ne pierdem cumpetele!…
BOJESCU(deodată):A!Bine,așa-i:n-are rost să-l sunăm.Ai dreptate, te-nțeleg.Ca să vezi,mă gândesc doar la binele trupului, nu și al sufletului.Nu-mi dau seama că libertatea fizică nu e mai importantă decât împăcarea sufletului.(Trocan nu pricepe).Ce-i dacă ai să petreci mandatul următor la închisoare, dacă știi că ești împăcat cu tine însuți,că te poți privi oricând în oglinda din celulă-să sperăm că au!-: nu ai cedat adversarului,nu te-ai umilit,(Trocan scoate agenda telefonică)n-ai fost un gândac,n-ai fost o târâtură…Ai găsit?
TROCAN(aproape mort): Acum.
BOJESCU: Păi bine,bre,că puteam să-l cer Pușei…Spune!
TROCAN: 426445.
BOJESCU(formând): Ce să-ți fac eu?Tu ți-ai făcut-o,cu gura ta…Alo!D-l Băbeanu?…(Apoi,nervos)Să te ia naiba!Babă e ta-tău!(Închide.)Greșeală.(Mai formează o dată.)Obraznici mai sunt copiii de azi.Le-a intrat democrația-n cap…Alo!(Iar)Du-te la naiba cu ta-tău cu tot!(Închide.)Omule,ești sigur că ăsta-i numărul?
TROCAN: Ãsta-i.(Se mai uită în agendă.Deodată.)A,stai,stai așa nițel!Le-am încurcat.Ãsta-i al d-lui prefect de-acasă.Cred că era băiatul…
BOJESCU: Fantastic!Înnebunesc.
TROCAN: Gata.Formează!…(Bojescu e la telefon.Brusc.)Aoleu!Stai așa…nu forma!nu forma!
BOJESCU: Ce să formez,dacă nici nu mi l-ai spus?
TROCAN: Uf!Foarte bine.Doamne,ce tâmpenie făceam!
BOJESCU: Ce tâmpenie?Că-ncercăm să dregem idioțenia comisă de voi?
TROCAN: Nu,dar nu-I nici Băbeanu.Sigur.Că nu putea s-audă…
BOJESCU: Cum nu putea?Dac-ai zis c-a stat lângă tine…
TROCAN: Ba n-a stat.Adică n-a mai stat.S-a așezat nițel la-nceput dar la scurt timp s-a ridicat, nu șt’ de ce.Poate unde l-am încurajat eu:”mănânci rahat,Băbene,că tot eu voi fi alesul partidului!Nu orice dobitoc ajunge primar”.Da,acu’ mi-amintesc…
BOJESCU(luându-se cu mâinile de cap): A!Nelule,tu vrei mă bagi în mormânt?Nu,spune,chiar vrei?Că eu nu mai rezist.Nu mai rezist.Sunt și eu om…Cât naiba ai băut de nu-ți mai aduci aminte nici cine-a stat lângă tine?…
TROCAN: A,Mitrache!…
BOJESCU: Mitrache?
TROCAN: Ai,Mitrache?
BOJESCU(încearcă să se stăpânească;vorbește încet): Zi-mi-i mie care-au fost să-I luăm prin excludere…(Sună dictafonul.)Ia vezi,poate nu mai este cazul c-a ajuns Bradu!
TROCAN: A ajuns?!Dumnezeule!(Intră în panică.)
BOJESCU: Răspunde,omule!Că n-o fi el.(Trocan apasă pe dictafon.)
VOCEA SECRETAREI: D-l prefect la telefon.
TROCAN: Dom’ prefect?! (Lui Bojescu) O fi aflat. Ce-i spun?
BOJESCU: Cum ce-i spui?Că e-o minciună grosolană,scornită de adversari,ca să te denigreze,acum în preajma alegerilor…
TROCAN(să nu se facă de râs că nu se gândise): Lasă,în afar’ de asta…
BOJESCU: În afar’ de asta?Fă-I o declarație de dragoste,ca de obicei.Păi ce să-i mai spui!
TROCAN(răspunde): Alo!
BOJESCU (sare, preventiv): Dar vezi întâi dacă știe.Să nu sune de-altceva.
TROCAN(la telefon): Stai liniștit…Alo!Trăiți!Poftiți?Dacă m-am trezit ?Ehei…da,m-am trezit.Nu de multicel,dar m-am trezit.Exact,noi nu dormim ca să facem celorlalți somnul liniștit,bine-ați spus…(Lui Bojescu, încet)Nu cred că știe.(La aparat)A,citit,da.Ce să mai zic!N-am cuvinte!Să scrie așa ceva de mine…(luându-și seama)de mine ca de mine-mai hai!-dar tocmai de dvs care,vorba ceea….(Bojescu îi face semn s-o lase mai moale.Schimbă)Dar…ce vroiam eu să?…Eu zic-bine,acum părerea mea :că nu trebuie chiar pus la zid.Nu-I de vină el că s-a strecurat o greșală…Bagă o erată și gata.Adică da,nu merge.Exact,dac-o făcea intenționat,așa zic și eu…Da,nu,că-i băiat bun altfel..Nădejdea noastră-n alegeri,exact!(Râde.Lui Bojescu)Nu știe.(Revine)Da,să lăsăm, sigur.Aseară?Nemaipomenit!Cum adică dacă-mi amintesc?(Pare jignit; apoi)Diseară?(Face cu ochiul lui Bojescu că nu e nimic, nu știe)Pe la șase, da.Dar dacă puteți dvs să veniți nițel mai devreme,pe la cinci jumate.Să vă servesc cu ceva special…Bun. (apoi)Da,ascult, orice rugăminte.Dacă pot primi pe cineva acum?(Bojescu îi face semn că nu)Știți,eu tocmai plecam,să pun pe-acasă la punct ce mai e…E deja pe drum?Credeați că n-o să vă refuz?(Încurcat.Nu știe ce să mai facă. Bojescu e categoric:nu)Stați așa nițel,ce vroiam să?…nu vă refuz,dar vedeți,cum să vă spun…Nu stă mult…doar zece minute?(Idee)Dar…de ce să se mai deranjeze,nu e nevoie…Spuneți-mi numele,problema și îi rezolvată.Cum?A, nu are nici o problemă,vine doar ca să mă cunoască și să mă felicite de ziua mea?O,aș fi bucuros să…dar…Un vechi prieten al dvs?(L-a data gata)Fost coleg de liceu?Dom’prefect,mă știți,prietenii dvs sunt cei mai buni prieteni ai mei iar foștii dvs. colegi sunt și foștii…Cum?!Procuror?(Suscită interesul lui Bojescu care se apropie de aparat)A fost transferat aici în Parchet de la București?(Cu glas tot mai stins)A,viitorul procuror-șef?(Tot mai stins)Ștefan Bradu?Ce nume frumos!Da,să…să vină…am înțeles...Da,să trăiți!(Închide;apoi)Luate-ar moartea!Ticălosul!M-a lăsat baltă.
BOJESCU: Nu știe,habar n-are, așa-i?(Îi face batjocoritor cu ochiul)
TROCAN: Am încurcat-o!Suntem pierduți!Suntem morți!A fost la prefect să-I ceară suspendarea mea din funcție,și-acum că a obținut-o,vine-aici.Auzi,să-mi ureze „la mulți ani”!Da,câți?Doi?E puțin.Poate cinci.(Îngrozit)Cinci?!Cinci ani?!Nu se poate!nu se poate!Ce facem, nea Bebe?Nu vreau,nu pot…
BOJESCU:Dar eu vreau?Eu pot?Minte de bibilică!
TROCAN: Doamne Dumnezeule!De ce eu, Doamne?Sunt atâția care merită asta de zeci de ori mai mult…
BOJESCU: Or fi, dar ăia mai au și ceva creier,nu comit asemenea gafe fatale…
TROCAN(repede): Degeaba,nu-i vina nici a mea,nici a lui Albu…
BOJESCU: Dar a cui?Te pomeni că a mea!
TROCAN:A,nu!(Arată-n sus.)Trebuia să se-ntâmple.Asta e pedeapsă dumnezeiască.Nu vezi,ne-a fulgerat când ne era lumea mai dragă…Da,e clar: Dumnezeu mi-a luat mințile aseară de-am comis prostia,tot El a aranjat să fie numit Bradu ăsta fix exact cu o săptămână-’nainte…
BOJESCU( l-a ascultat destul) Bre,de ce naiba nu te-ai făcut tu popă?Erai mai bun decât primar.Măcar așa știu că nu te-aș fi întâlnit să mă aduci în situația în care m-ai adus…
TROCAN(alt om parcă): Da,vorbesc cu d-ta care n-ai pus-pariez-piciorul într-o biserică,de Dumnezeu știe când!Ce să mai zic să te-nchini creștinește când treci prin fața unei case a Domnului…
BOJESCU(atins la coarda sensibilă): Nici n-am s-o fac vreodată!Eu mă-nchin numai în fața băncilor.Dumnezeul meu e banul.Alt Dumnezeu nu cunosc.Alt Dumnezeu nu există.
TROCAN: Ba există!Dumnezeu există!E acolo sus.Și ai grijă, că te-a auzit!Și te va pedepsi crunt.Dar eu cred, cred în El,în bunătatea Lui,în milostivenia Lui.Căci El e bun și iertător,și are să ierte pe mielul rătăcit…
BOJESCU: Pe boul rătăcit!
TROCAN: Zi,zi orice,te iert.Vezi,Doamne,ce fire iertătoare sunt?(Se lasă în genunchi)Iartă-mă!Iartă-mă,zău!Am greșit,știu.Dar am să mă-ndrept,voi redeveni omul cinstit și pios care-am fost…Voi face donații la azile de bătrâni, orfelinate,la…la biserici.(Idee)Da,da,am să dau bani să se ridice o biserică…A!Chiar la mine în sat, la Mierleni, că a veche stă să cadă…
BOJESCU: Mai bine te donezi bisericii ăleia pe post de Ana lui Manole,să te zidească naiba acolo!Un idiot mai puțin.Treaba ta!Vezi ce faci.Eu am plecat.(Se-ndreaptă spre ușă.)Ar fi bine să te găsească rugându-te.Face impresie.
TROCAN(sare-n picioare;se repede la ușă să-l rețină): Ce faci?N-am înțeles.Vrei să pleci?Stai,stai așa nițel…Nu pleci nicăieri!Vrei să scapi?Să fugi?Ne,ne,ne,aici rămâi.Să ne salte pe-amândoi,dacă-I vorba!
BOJESCU:Tu ești țicnit!Păi unde naiba să fug?Plec să îndrept lucrurile…Sau nu vrei?
TROCAN: Păi cum?
BOJESCU: Să discut cu canalia care ne-a lucrat.Norocul nostru că Bradu nu e așa cum ne-am temut.
TROCAN: Nu e?Ce te face să crezi asta?
BOJESCU: Cum ce?De ce crezi tu c-a mers la prefect?La fostul coleg de liceu?Să vadă dacă nu-I strică socotelile cu arestarea ta.Pare-se că nu i le strică: l-au ales pe Băbeanu…
TROCAN: Infamul!Ca să vezi câtă mișelie este pe lumea asta,dom’le!A uitat de serviciile care I le-am făcut.Să vedem dacă Băbeanu o să facă mereu „drepți” în fața lui,ca mine.Ce-o să mă regrete!…
BOJESCU: Așa că trebuie să plec.Dacă mă arestează și pe mine cine ar mai rămâne?Gănoiu?Ãsta habar n-are,îl saltă ca pe mielușel.Oricum Bradu vine doar pentru tine,nu știe că sunt și eu aici.Crede că noi habar n-avem și ne ia prin surprindere pe toți…
TROCAN: A!De-asta se prefăcea ticălosul de prefect că nu-i informat…A!Dar ia stai,stai așa nițel!cum știai cine-i individul dacă plecai?
BOJESCU: Vedeam…Te sunam de pe drum.
TROCAN: Ba merg și eu.Adică pe mine de ce m-ar aresta?Dacă vine după mine nu-nseamnă ca eu să stau ca prostul cu mâinile-ntinse!Și-apoi,dacă apucă să mă ridice și pe mine suntem deja doi,îi va veni mai greu,la o adică,să dea înapoi.Să nu-ncerci să mă oprești!…
BOJESCU: De ce să-ncerc?Aici ai dreptate:e mai bine să mergi și tu.Haide,să ne grăbim!D-l procuror văd că-i tare dornic să ne pună cătușele,de n-a mai avut răbdare pân’ la ora unu să ne ridice pe toți odată…(Trocan se-ndreaptă spre ușa de la baie.)Ce faci?De baie-ți arde acum?Fă pe tine!…
TROCAN(care,de fapt,mergea la cuier): Nu,vreau să-mi iau haina!
BOJESCU: Grăbește-te!Și gândește-te!
TROCAN: Asta fac.Dar nu-mi dau seama…(Ies.Câteva clipe scena rămâne goală.Apoi reintră Trocan,împins din spate de Bojescu.)Să mergem,nea Bebe.Nu poate fi ’mnealui.Ce interes ar avea?Nu mă mai vrea primar?Bun.Să-l sprijine pe Băbeanu!De ce să mă bage-n închisoare, când e mai dalmațian ca mine la petele de le are?
BOJESCU(gânditor): Prefectul,deci!Ești sigur?
TROCAN: C-a stat într-un timp lângă mine mi-amintesc precis.Dar acu’ nu mai rețin dacă exact când am vorbit cu Albu…Că s-au perindat mai mulți pe scaunul ăla,să mă roage de una-alta.De-aia nici nu mai rețin.
BOJESCU: Prefectul,zici…
TROCAN: A,da,dom’le,că-mi amintesc cum,la un moment dat,s-a întors spre mine și zice:”Gioni-că așa-mi zice când e nițel afumat-zice,Gioni dragă,pregătește-te,că am să-ți fac mâine o mare surpriză.”
BOJESCU: O surpriză?
TROCAN: Credeam că vestea susținerii mele pentru un nou mandat,dar,se pare,că dimpotrivă…(Apoi.)A!Stai,stai așa nițel!Nu-nțeleg.Atunci de ce n-a avut nici o reacție în momentul în care Popescu s-a aplecat peste el să mă atenționeze să citesc azi ziarul?Știi,pentru articol…A!(Își dă o palmă peste frunte.)Acum înțeleg eu ce-I cu greșeala asta de tipar…Premeditată!
BOJESCU: Cum?! A fost și Popescu ziaristul?
TROCAN: Da,dar stai,că nu ține.Păi nu l-a făcut și pe prefect om de varză?
BOJESCU: Fantastic!(Dându-și o palmă peste frunte.)Și-a stat în stânga prefectului?Bravos,omule!Și-acum spui.
TROCAN: De ce?(Se aude o sirenă.Fuge la fereastră.)A!Duba!De data asta e duba.A ajuns.Nemaipomenit!Eram departe,dacă d-ta…Lasă,ieșim prin spate…
BOJESCU(îl oprește): Nu ieșim pe niciunde.Rămânem aici.Îl așteptăm.
TROCAN(interzis): Rămânem?…Îl aștep?…Ce-ai,nea Bebe,ce ți-a venit?Să mergem!
BOJESCU(categoric): Nu mergem,bre,nicăieri.
TROCAN(dezorientat): Cum?!De ce?Nu-nțeleg.
BOJESCU: Calmează-te,Nelule!Respiră!Suntem scăpați.Nu e nici o dubă.Bradu nu vine să ne aresteze…
TROCAN: Dar pentru ce?A,ca să mă felicite de ziua mea,știu.Haide,nea Bebe,cât mai avem timp!
BOJESCU. Stai,omule!Tu chiar nu îți dai seama?
TROCAN: Ce?C-o să ajungem la închisoare?Îmi dau.
BOJESCU: Nu,bre,cum se continua visul tău de-azi-dimineață…
TROCAN: Visul?!Ce-are visul cu?…
BOJESCU: Visul e cheia.Care va să zică te-ai trezit în clipa-n care te îndreptai spre Bradu,da?,numai că nu cu intenția să-l iei la palme,cum crezi tu…
TROCAN(momentul adevărului): Ei,n-a fost chiar întocmai…Am înflorit nițel.De fapt m-am trezit imediat cum l-a îmbrâncit pe Albu în groapă..Dar am zis și eu așa…de fapt,nu știu de ce.
BOJESCU: Perfect.Mai bine.Deci Bradu îl împinge în groapă,da?…
TROCAN: Da,dar nu văd…
BOJESCU: Ai să vezi!Îl împinge în groapă,apar eu…
TROCAN(uimit;nu-nțelege): D-ta?!
BOJESCU: Eu.Apoi Bradu se-apropie de noi doi iar noi…noi…ce facem?
TROCAN. Ce facem?Ce facem,nea Bebe?
BOJESCU: Îl mituim.
TROCAN(reînviat;are încredere în logica lui Bojescu):Îl mituim?Deci tot la vorba mea…
BOJESCU: Răbdare!n-am terminat.Așa…el îl scoate pe Albu din groapă,după care pleacă să împartă banii cu complicii săi.
TROCAN: Complicii?!Aha!…Care-s ăia?
BOJESCU: Tot n-ai prins?Prefectul cu Popescu,evident.
TROCAN: Dom’ prefect cu?…Evident!…(Apoi,sincer)Evident,da’ de unde și până unde.
BOJESCU: De multe ori,Nelule,mă-ntreb ce ai în capul ăla.Păi hai s-o luăm logic:d-l prefect cu Popescu, stând lângă voi, v-au auzit azi-noapte, da?…
TROCAN: Așa. Să zicem.
BOJESCU: Și ce-au zis:”Bre, iată o vacă bună de muls…”
TROCAN(cu ciudă): Adică noi.
BOJESCU: Adică noi …”s-o mulgem!” Așa că de dimineață au luat legătura imediat cu Bradu ăsta,fost coleg de liceu al prefectului,cum s-ar zice prieten la cataramă…A!O fi fost și el aseară la chef , dar n-ai știut tu…
TROCAN(nu e de acord): Aș!Ce,nu mi-aș aminti?
BOJESCU(ironic): Ba da…Așa,Bradu l-a arestat pe Albu-vorba vine l-a arestat;l-a reținut,așa,formal,căci sigur nu mai știe nici dracu’…
TROCAN: Dacă nici eu, cu sursele mele…
BOJESCU:…Popescu ne-a căutat într-una pe unul din noi să ne aducă la cunoștință,pe-o cale prin care să nu bănuim că e implicat,ne-au lăsat apoi o jumătate de oră să fierbem,după care sună prefectul și ni-l trimite pe amic,chipurile să te cunoască și să-ți ureze „la mulți ani”- că el nu știe nimic-,dar,în ideea că noi,cum e firesc,vom încerca să-l cumpărăm,ceea ce vom și face,Bradu acceptă,îl eliberează pe Albu și uită totul,iar apoi treaba lor cum împart mălaiul…Înțelegi?
TROCAN (care a dat mereu din cap în timpul expunerii): Aaaa…Înțeleg, înțeleg…Să știi, nea Bebe, că e foarte posibil…
BOJESCU: E posibil?Asta e!Ai încredere în mine.Rar mă-nșel în astfel de situații,ca să nu zic că deloc.
TROCAN( începe să „vadă”): A,de-asta a aflat otreapa de Popescu așa repede de arestare,pentru că el însuși o pusese la cale.
BOJESCU: Iar prefectul,când te-a avertizat să fii pregătit pentru o mare surpriză,la asta se referea…
TROCAN: Să știi…pișicheru’! (deodată speranță)A!Atunci e posibil ca tot pe mine să mă susțină în alegeri…
BOJESCU: Destul de probabil.
TROCAN(extrem de vesel): Nemaipomenit!Dă-mi voie să te pup!Meriți din plin.Ești mare, nea Bebe!Ești colosal,magnific!Nemaipomenit!
BOJESCU( gîdilat): Fantastic,ai?Constantin cel Mare.(Râde)
TROCAN: Nea Bebe cel Mare,exact.(Tot strângându-l în brațe).
BOJESCU (tot râzând): V-am scos din rahat,ai?Ei,ho,ajunge!Nici muierile nu mă pupă cu-așa patos.(Râd cu poftă)…De,bre,ce să fac,repar și eu unde greșesc alții,clădesc unde dărâmă alții…
TROCAN(vizat, dar nu supărat): Nea Bebe,s-a-ntâmplat.Crede-mă,n-o să se mai repete,pe cuvânt…Că eu am și-o vorbă de le-o tot spun și la ai mei:” Dom’le,prima oară când greșești se numește accident,a doua oară aceleiași greșeli îi zice prostie curată”. Dar degeaba le spun…
BOJESCU: Accident,accident,Neluțule,dar,poftim,că e păcat.Pentru o gafă ca asta să pierzi atât bănet.Zău,îmi pare nespus de rău.Și tocmai de ziua ta. Mă gândeam că-ți fac și eu o bucurie…Ori,acum,pentru tine castanii înfloresc fără folos…
TROCAN: De ce?
BOJESCU( dulce): Cum de ce,bre?Îți dai seama că va trebui să plătești ceva bani, tu cu Albu…
TROCAN: Cum?Stai așa nițel!De ce doar eu cu Albu?(Dîndu-și seama că nu se poate pune cu Bojescu, resemnat)Adică da,sigur.
BOJESCU: Păi!Că doar n-oți vrea să pun și eu!Fiți mulțumiți că nu pretind și eu o parte, pentru că v-am scăpat…
TROCAN(interzis): Să-ți dăm și dumitale,că ?…
BOJESCU(„a glumit”): Ei,ho,bre, nu vă cer,am glumit, ia uite cum sare!Ce naiba,sunt om cu obraz!…Dar să lăsăm vorbăria.Problema e ce facem acum?Eu n-am nici un franc la mine.(Se caută)Ba mint…un milion,de buzunar.(Râde)Iar Bradu apare-acum.Ce spui?
TROCAN(cam ofuscat): Păi știu și eu…Nu știu.(Scurtă pauză.Apoi cedează)Mă gândeam că mai am eu niște bani pe-aici…
BOJESCU(repede):Așa mă gândeam și eu.Verzișori?Scoate-I repede!…Câți?
TROCAN: Trebuia să-i dau mâine în altă parte…Stai să văd.(Merge la biroul său de unde scoate un plic.Citește încet:”De la G.B,cu toată considerația!”)Cinci mii…Nu ăsta.(Scoate altul.Citește:”M.M,cu recunoștință”.Tare)Zece mii.(Îl ia pe acela.)Poftim.Ajung.
BOJESCU: Ajung?Zece mii?!Ia gândește-te:sunt trei pe-o șpagă de zece mii.Tu iei zece mii numai ca să înlesnești atribuirea unui spațiu comercial mai în centru…
TROCAN(când e vorba de banii lui,se deșteaptă): Bine,trei-trei,da’…ce vroiam să?…se presupune că noi nu cunoaștem combinația lui cu dom’ prefect și cu Popescu iar pentru Bradu sunt suficienți,nu?
BOJESCU: Dar parcă tu aveai vorba aia:”Când ți-e pielea în joc nu te uita la cont-sau cum?- că-l umpli tu la loc”.(Poruncitor)Mai pune,bre,și felicitarea celălaltă,că ne-nțelegem noi.Mai pune și Gănoiu…mai…contribui și eu,poate…vedem noi după.(Trocan ia și banii din ultimul plic și îi pune pe toți într-un plic nou.)
TROCAN: Ãștia sunt.
BOJESCU(ia plicul;îl cântărește): Cinșpe mii fix!(Râde.)Acum mai merge.Ca să vezi soarta banului:X îl mituiește pe Y să-i rezolve problema,Y te unge pe tine să-l ajuți în problema lui,tu îl cumperi pe Bradu,care la rându-i îi plasează mai departe…și tot așa.Asta-nseamnă circulația monetară.Ei,d-le procuror,poți să vii,suntem pregătiți.(Le-a revenit zâmbetul pe buze.)I-ai spus parcă Pușei dacă vine să-l anunțe…(Sună dictafonul.)Ia vezi,a și sosit.
TROCAN(răspunde): Da.
VOCEA SECRETAREI: A sosit d-l procuror Bradu.Ați spus că-l primiți…
TROCAN. Da, da….Gata.(Se poate citi mulțumirea pe fețele lor.) Să intre!
BOJESCU: A venit ursul la miere.A!Ia întreab-o,ca să știm:e ca-n visul tău,scund și chel?
TROCAN(Pușei)Auzi,stai așa nițel!ce vroiam să?…Ia zi-mi ceva- dar ai grijă să nu-și dea seama că vorbim despre el,răspunde-mi prin „da” saun „nu”-:cum arată?…(Apoi)Adică…vreau să spun :e scund și chel,nu?
VOCEA SECTRETAREI(răsturnându-le părerea): Nu prea.
TROCAN: Bine,poftește-l.(Lui Bojescu.)Nu se nimerește întrutotul.(Amândoi iau poziție relaxată.Intră Bradu.Are o umbrelă în mână.)
BOJESCU(încet;prima constatare): Ba e scund,bre!
TROCAN: Și cam pleșuv.Femeile!
BRADU: Bună ziua!
CEI DOI: Bună ziua,bună ziua!
TROCAN: În sfârșit,ați ajuns!
BRADU: Cu voia dvs.!(Începe să-și scutere ușor hainele și umbrela.)
TROCAN: Intrați,vă rog!Nu vă mai scuturați,domnu’ Bradu,poftiți!…A!Stați așa nițel!Să chem secretara să ia umbrela să v-o pună nițel la uscat…
BRADU(repede): A,nu,nu,nu,mulțumesc,nu-I cazul…Nu stau mult.Să nu deranjez.Poate sunteți ocupat…(Se uită la Bojescu.)
BOJESCU(intr-n joc): Nu deranjați deloc,d-le procuror.
TROCAN: Absolut deloc.
BOJESCU: Chiar ne face mare plăcere.
TROCAN(papagal): Foarte mare plăcere.
BOJESCU: Dați-mi voie să mă prezint,d-le Bradu:Constantin Bojescu.Nu știu dacă mă cunoașteți…(a aruncat pastila)
BRADU(plăcut surprins): Dl. Constantin Bojescu?
BOJESCU: Mă cunoașteți,nu-i așa?Îmi spuneți dvs. de unde sau vă spun eu?
BRADU: Din presă,sigur…Sunt foarte încântat să vă cunosc, ca să zic așa, material în carne și oase…(Râd.Bojescu surâde:”Aha, vrei să jucăm puțin teatru?Bine.”Bradu se întoarce spre Trocan)Iar dvs. sunteți,ca să zic așa, sfântul.
TROCAN( inițial nu înțelege): Ce sfânt?…(Apoi) A, da,sfânt,exact, Sf. Ioan.
BRADU: V-am recunoscut.
TROCAN: Ne-am mai văzut cumva?
BRADU: Doar eu pe dvs.Pe un stâlp…(tușește)
TROCAN(uluit): Pe un ce?
BRADU: Ei,nu,pe un stâlp pe care era lipit un afiș electoral-de acum patru ani, desigur…
BOJESCU(glumeț): Și-a rezistat acolo,în ciuda atâtor intemperii…
BRADU(râzând):Era prea sus,la adăpost de dușmani.(Atmosfera e destinsă.Către Trocan)Și…veți continua,veți continua?
TROCAN: Ce?…A!Eu sper c-am satisfăcut prin munca mea partidul,și că voi fi pe mai departe susținut.Ar fi și păcat,cred eu,să las neterminate frumoasele lucruri pe care le-am început în acest mandat…
BRADU: Eu unul vă doresc din toată inima să le duceți pe toate la bun sfârșit.(Apoi) Eu…n-am de gând să vă răpesc(tușește, întrerupând fraze și producând rumoare, cum va mai face de câteva ori)… să vă răpesc din,ca să zic așa,din prețiosul dvs. timp…
TROCAN: Dar nu…deloc…
BRADU: Așa că dați-mi voie să …
BOJESCU(intervine): Vă dă voie,sigur că dl. primar vă dă voie…chiar vă invită, nu-i așa?…să luați loc.(Îi dă un cot puternic lui Trocan.)
TROCAN( venit de-acasă): A!…A,da,exact, asta vroiam și eu să…Așezați-vă,vă rog!Ce stăm în picioare?Doar nu suntem dușmani.(Râd).
BRADU( nu prea vrea): Mulțumesc,sunteți amabil…dar eu am venit doar să vă felicit…cu ocazia zilei onomastice…
TROCAN( îl ia gura): Știm de ce ați venit…Și-o să vă răspundem felicitărilor dvs…(Cot „discret” al lui Bojescu)
BOJESCU: Dl. Bradu,dacă sărbătoritul vă poftește…
BRADU: A,desigur,atunci am să stau….(Trocan face semn lui Bojescu:Acum?)
BOJESCU(încet): Nu.(Sunt amândoi în spatele lui Bradu, care s-a așezat pe un fotoliu.Bojescu îi face semn lui Trocan să ia băutură)
TROCAN(încet): Ce?…A, da.(Tare)Domnu’ procuror,ce beți?
BRADU: A,nu,nu, mulțumesc.Sunt cu mașina.
TROCAN: Și?…(Apoi.Cot al lui Bojescu.)A,da? Atunci….cu ce să vă servesc eu?O cafea?Un pepsi?
BRADU: Ei,sau,lăsați,să nu ziceți că vă refuz…dați-mi un păhărel acolo,numai, ca să zic așa,simbolic,să toastez.(Râde)Nu m-o opri Poliția tocmai acum…
TROCAN: Perfect.Ce,un coniac?Sau un vinuleț?De Porto.Veritabil.Adus direct din Franța…
BRADU: În cazul ăsta vin să fie!(Râd.Trocan fuge la bufet)
BOJESCU(care s-a așezat și el): E și mai sănătos vinul!
BRADU: Aoleu,d-l Bojescu,nu-mi vorbiți de sănătate,vă rog!Îi pomeniți,ca să zic așa-flămândului de mâncare.Încă nu m-am înzdrăvenit bine.
BOJESCU: Ați fost bolnav?
BRADU: M-a atins gripa asta afurisită.Credeam că n-are cutezanța să se ia de un om al legii(râd),dar uite că…De-abia azi m-am simțit mai binișor și-am putut,ca să zic așa,să-mi iau în primire postul…
TROCAN(venind cu sticla și o tavă cu trei pahare mari; a prins ceva din discuție): Cine-i prost?A, timpul?Da, scârbos.Iarnă,ce vreți…nu-i ca vara.
BOJESCU: Nu, d-l Bradu spunea că…
TROCAN: Gata! A venit!(Pune-n pahare începând cu Bradu)Ãsta e al dvs.!
BRADU: Mulțumesc.(Să toasteze)D-l primar…La mulți ani!În sănătatea dvs.!
BOJESCU(îl susține):În!
TROCAN: Și a dvs.!Și a tuturor Ionilor și nu numai!(Râd)
BRADU(toast): Vă doresc să nu mai aveți parte în viață,de-acum înainte,de nimic (tușește)…de nimic altceva decât numai de bucurii și împliniri!
TROCAN: Să dea Domnul!Mulțumesc.(Beau.)Ce spuneți?(Despre vin.)
BRADU: Grozav!
TROCAN: Este că-i nemaipomenit?Păi nu degeaba îi zice lui vin de Porto.(Vrea să atace.)D-le Bradu!Ce vroiam să?…Stați,stați așa nițel!…(Cot al lui Bojescu.)
BOJESCU: Aș vrea să spun și eu o vorbă…Nu,nu un toast…Vreau să spun că găsesc un lucru fantastic,încurajator ca marii fii ai orașului nostru,după ce fac dovada calităților lor deosebite în Capitală,revin,ca să zic așa…adică…revin la matcă.
TROCAN(deși n-a priceput despre ce e vorba): Da,un lucru nemaipomenit!
BOJESCU: Căci am înțeles că sunteți de-al nostru…concetățean…
BRADU(tușind): A,de mine vorbeați?(Râde.) Nu mi-am dat seama:„marii fii”, „calități deosebite”…Nu m-am recunoscut…Da,e-adevărat.Aici,în orașul acesta am văzut,ca să zic așa,lumina zilei.(Râde)La ora trei noaptea…
TROCAN: Și,am înțeles de la dom’ prefect că ați fost coleg cu dânsul de liceu.
BRADU: Mai mult.
CEI DOI: De clasă?!
BRADU: De bancă!
TROCAN: De bancă?!Nemaipomenit!
BOJESCU: Fantastic!
BRADU: Eram nedespărțiți.Împreună le-am făcut pe toate: am luat prima notă mică-eu la matematică,el la purtare-,am mers prima dată la fete,am făcut tot felul de nebunii adolescentine,că,țin minte,dirigintele nostru ne tot,ca să zic așa,muștruluia:„măi,ce-o s-ajungeți,măi,dac-o țineți tot așa?”(Râd)A murit săracu’ de sărăcie anu’ trecut.
TROCAN:Dar…ce vroiam să?…Nu v-am văzut aseară la dânsul la chef.N-ați fost în oraș?
BRADU: N-am putut veni din păcate.Boala asta…acum ce mi-a mai trecut.
TROCAN(alarmat): Aoleu!Ce boală?
BOJESCU: Răcit.
BRADU: Da,răcit.Feriți-vă de mine!(Răd.)Dumnelui i-am spus.Deci nu sunt chiar,ca să zic așa,iremediabil.(Râde.)
TROCAN(expert): Ei,dar cine mai e în ziua de azi sănătos intregral sută la sută, domnu’ Bradu?Că sunt mai multe boli decât oameni,zău dacă nu!
BRADU: Să știți!
TROCAN: (să-și dovedească cultura): Nu mai e ca pe vremuri,secolele opșpe-nouășpe,când nu existau medicamente,dar nu existau nici boli,dom’le.Și omul atingea sute de ani,n-avea treabă.
BRADU: Pe-atunci cel mai mult se murea în războaie.
TROCAN: Asta da.Că războaie erau,slavă domnului!(Râd)
BOJESCU(intervine): Și,care va să zică,ați fost numit în Parchet chiar aici în județ.Trebuie să vă fi fericit această numire….
BRADU: Nu vă închipuiți cât! După atâtea eforturi…Am depus cererea de transfer de foarte multă vreme,dar abia acum…
BOJESCU: A,dvs ați cerut să fiți mutat aici?(Acum i se pare normal) A,da.
TROCAN( și el): Vi se făcuse dor de meleagurile natale,de casa părintească…
BRADU: A fost demolată…Pe strada Castanilor.Îmi aduc aminte cum înfloreau castanii…O splendoare!Uneori înfloreau și iarna…(Cei doi se înneacă cu băutura.)Desigur,mi se făcuse dor,ca oricăruia,dar au mai contribuit și alți factori:niște probleme familiale.
BOJESCU: A,dacă-i vorba de familie..
TROCAN: Just,lași orice.
BRADU: Iar pentru mine familia e sfântă.E,cum se zice,celula,ca să zic așa,a societății…Da,spuneam că niște probleme (tușește)…
TROCAN(prompt): Familiale.
BRADU: Da,soția.M-a lăsat singur. Sper măcar că s-a dus într-un loc mai bun.
TROCAN: Unde,în străinătate?!
BRADU(râde): A,nu,nu,nu m-am exprimat corect: a…decedat.Cancer.
CEI DOI: O!Ne scuzați!N-am știut.Condoleanțe!
BRADU: Mulțumesc.La fel…(tuse prelungită; nedumerire).Mă scuzați…La fel, ziceam,și soacra-mama soției,tot cancer.Se pare că nu putea să scape,c-a fost,ca să zic așa, ere…ere(tușește))ditar.
TROCAN: Noroc!
BRADU: Mulțumesc!
TROCAN: Mie-mi spuneți.Cancerul este…(Bradu începe să tușească).
BRADU: Ei,nu,iar m-a apucat!Mă scuzați (spre Trocan),v-am întrerupt.Ce spuneați?
TROCAN(a uitat): Eu?
BRADU: Ziceați ceva de cancer.
TROCAN(și-a amintit): A,da.Vroiam să spun că este boala secolului,cred,după SIDA,tuberculoză și afecțiunile cardiace. O nepoată n-a pățit tot așa?Cancer la …la…(arată)
BRADU: La sâni?
TROCAN(eliberat de jenă): Da,exact,la sâni.Și ce sân!…ce cancer,dom’le! A doborât-o sărmana,într-o lună.
BOJESCU: D-lor,ce-ați spune să schimbăm subiectul?(A ascultat destul Glumă.) Nu că n-aș fi capabil să susțin o discuție pe tema cancerului,dar…
BRADU: Da,ar fi mai nimerit.Îmi pare rău,eu am început…
BOJESCU(repede): Nu,nu dvs….Dar…
BRADU: Nu reușesc s-o uit…dar să lăsăm totuși morții să se odihnească în pace…
TROCAN: Așa-i.Că eu am și-o vorbă: morții cu morții,vii cu….viile.(Bradu râde de complezență.)Da,să schimbăm subiectul!(se ridică)
BOJESCU(cot;încet): Jos!…Despre vii.D-l Bradu,presupun c-aveți copii…
BRADU(glumeț): După ce v-ați dat seama?Am,da.O fată.
BOJESCU: Să vă trăiască!Studentă?
BRADU: Fostă.Acum doctoră.Aici,la spitalul mare.
TROCAN(periuță): Cum,d-na doctor Bradu este fiica dvs.?
BRADU: O confundați.S-a măritat cu doctorul cardiolog Munteanu.Așa că acum o cheamă Munteanu.
TROCAN: Cum,d-na doctor Munteanu este…?
BRADU: Da.O cunoașteți?
TROCAN(nevoit să recunoască): Nu, din păcate.Aș fi însă onorat…
BOJESCU(pus pe gânduri): Cu doctorul Munteanu junior?Păi nu e cardiolog,să zic eu…Cel bătrân este…
BRADU(râzând): Păi…cel bătrân este gineri-miu.
TROCAN(să dreagă busuiocul): Ei,dacă copiii se iubesc…Adică vreau să zic…Noroc!(Bea.)
BRADU: Dar dvs. d-l Bojescu?Aveți copii?
BOJESCU: Oho!Și nepoței,să-mi trăiască!
TROCAN(la rând): Eu n-am nepoți,încă.Am pus pirostriile ceva mai târziu.Ocupat cu munca,cu studiul,să-mi fac mai întâi o situație…Dar copii am: doi aici, elevi,și…unul e pe drum.
BRADU: A!Și pe când fericitul eveniment? (A înțeles greșit)
TROCAN: Ce eveniment?
BRADU: Când,ca să zic așa,sosește?
TROCAN: A!Nu știu sigur.Zicea că pe la șase-șapte.Cu Intercitiy-ul.E la București,student la Drept.Vine de ziua lui tata.
BRADU(se abține să nu râdă): A!…La Drept?Înțelesesem…Înseamnă că simțul dreptății ,al echității l-a moștenit de la tatăl său…
TROCAN (jignit; se ridică, tușește; se uită la Bojescu): D-le procuror!…
BOJESCU( se ridică și el;își dă seama c-a sosit momentul, nu mai poate amâna;îi dă un ultim cot lui Trocan pentru a-l lăsa pe el): D-le Bradu, sunteți foarte spiritual, n-am ce zice!…Iar mie îmi plac oamenii spirituali.Mai mult, pot să afirm că mă-nțeleg foarte bine cu ei…Dar cred c-a venit momentul să vorbim pe șleau,să punem punctul pe „i”…
TROCAN: Exact,și căciula pe „ă”…D-le,noi suntem dispuși să vă plătim…
BRADU: Poftiți?N-am înțeles.
BOJESCU: Pardon, pardon,d-l primar a vrut să spună să vă răs.
BRADU: Să mă răs?
TROCAN(nu-nțelege nici el; încet): Să-l răs?
BOJESCU: Să vă răs-plătim!(Trocan: A!)
BRADU: Pentru ce?
TROCAN: Pentru ce!Domnu’ Bradu…
BOJESCU: Ei, haideți,să lăsăm teatrul.Noi știm.
BRADU(uluit): Știți?!(La asta chiar nu se-aștepta)Ce știți?
CEI DOI: Știm.
TROCAN: Știm de ce ați venit aici.
BRADU(după o pauză de revenire): Aș putea ști și eu cum ați aflat?
BOJESCU: Ei,era chiar fantastic să nu aflăm.
TROCAN: Chiar nemaipomenit!Suntem într-un oraș unde totul se află…
BOJESCU(scoate plicul): In afară de ceea ce nu trebuie să se afle.Așa-i în provincie,veți vedea și dvs…Dacă dvs vă place să fiți subtil,mie îmi place să fiu direct…da’ direct.Poftiți!(Întinde plicul)
BRADU(șocat): Ce-i ăsta?
BOJESCU(râzând): A ce seamănă?D-l Bradu,trebuie să ne revanșăm cumva pentru favoarea pe care sper că ne-o veți face eliberând pe Albu și mușamalizând cazul la care lucrați.
BRADU: Așa?D-lor,să-nțeleg că vreți să mă mituiți?
TROCAN: Exact.Ați înțeles perfect.
BOJESCU: Nu!Nu!Vai!D-le Bradu!Cum așa?V-am spus:noi dorim să vă mulțumim.În felul nostru.
BRADU: D-lor,vorbiți serios?(Cei doi dau din cap.)…Așa mă gândeam și eu:că vorbiți serios.Și sunteți așa siguri că am să iau banii și am să-l eliberez pe d-l Albu?(Cei doi dau din cap.)Ei,în cazul acesta nu-mi rămâne altceva de făcut…
TROCAN: Vă mulțumim.Știam că ne vom înțelege.
BRADU: …decât să vă refuz.(Stupoare) Nu mi-o luați în nume de rău…Eu apreciez gestul dvs…Dar acum trebuie să plec.(Merge spre ușă)
TROCAN(încearcă): Stați,stați așa nițel!….(zăpăcit)Ce vroiam să?…Nea Bebe!(Îi dă el cu cotul lui Bojescu,dar acesta este statuie)
BRADU: Înainte de a pleca țin totuși să vă spun că puteți sta liniștiți și economisi și banii: oricum îl eliberam pe Albu!…Mi-a făcut plăcere.Ne vom mai întâlni sper…în alte circumstanțe.(Iese.Cei doi se uită unul la altul interziși.Trocan deschide de câteva ori gura să spună ceva,dar renunță.Scurt joc comic.)
TROCAN(deodată exclamă): A!A!A!
BOJESCU: Ce?(Trocan râde) Ce-ți veni,omule?De ce râzi?
TROCAN: Nu vezi,mă bucur.
BOJESCU: Asta observ și eu,dar îmi spui și mie motivul?
TROCAN: N-ai auzit,îl eliberează pe Albu și clasează cazul.
BOJESCU: Bravo!Tu l-ai crezut!Și de ce,mă rog,ar face-o,că am eu ochi frumoși?
TROCAN: Ei, na!Adică da,pe ochi frumoși,da’ nu pentru ai d-tale,ci pentru ai lui dom’ prefect.Pricepi,nea Bebe?Nu doar că l-am bănuit degeaba c-ar fi în spatele istoriei,dar a și intervenit pe lângă Bradu în favoarea mea.Mă gândeam eu că nu se poate,n-o să lase dumnealui…
BOJESCU: Nelule,dar te pricepi la oameni,m-am convins.
TROCAN: Ce vrei să spui?
BOJESCU: Ce-am spus.Din moment ce tu crezi și acum,după ce-am discutat cu el,că Bradu ăsta e un individ care poate fi cumpărat.
TROCAN: Stai așa nițel!N-am afirmat c-a fost cumpărat.A făcut-o în numele prieteniei lui vechi cu dom’ prefect.
BOJESCU( știe ce știe): Și tu consideri că cine acceptă astfel de compromisuri mai rămâne om cinstit,integru?
TROCAN: Nu,firește că nu.
BOJESCU: Deci e un tip corupt,ca toți ceilalți…
TROCAN: Da, de ce n-ar fi?
BOJESCU: Păi bine,bre,dacă-i așa,de ce n-a primit și plicul nostru?Știam doar noi și oricum îl elibera,nu?…
TROCAN(întors): Păi știu și eu…Uite că la asta…Dar d-ta ce părere ai?
BOJESCU( și-a format o opinie): Un lucru e limpede:ne-am pricopsit cu-așa procuror- șef în Parchet.Cât despre situație,eu văd două alternative: una-vorba ta,a intervenit prefectul și,în final,a cedat insistențelor dar nu în sensul c-a închis definitiv cazul,ci doar temporar,până după alegeri…nu l-ai auzit:” ne mai vedem noi!”…
TROCAN: Și-a doua?E mai bună?
BOJESCU: Ar fi.Am fi scăpați,practic.Poate c-a fost nevoit să-l elibereze din lipsă de probe.N-o deține dovezi suficiente să ne aresteze.Și acum ia să-mi răspunzi-și te somez să-ți aduci aminte-: ce-ai vorbit cu Albu aseară,cât de multe ați spus?
TROCAN:Ce am?Păi…A!Stai,dom’le,așa nițel,că n-am prea….(Bucuros)A!…
BOJESCU: Ce-i?( Trocan începe să râdă.Îl pupă):Ce-i bre,ce-ați vorbit?Þi-amintești?
TRICAN(stăpân pe sine:Perfect.Nimic.
BOJESCU: Nimic?Nu-ți amintești nimic?
TROCAN: Nu nea Bebe,n-am vorbit nimic,mai bine zis,nimic relevant.Păi ce i-am spus?Doar c-ai venit d-ta aseară la mine să mă anunți c-au…înflorit castanii,și că azi la ora unu e stabilit să ne-ntâlnim aici să discutăm.Atât.
BOJESCU: Atât?Despre afacere n-ați mai pomenit nici un cuvânt?
TROCAN: Nici măcar unul.
BOJESCU: Ești sigur,omule?
TROCAN: Cum mă cheamă Trocan! Parcă și văd scena…Aveam sticla de vin în mână gata să-mi torn…
BOJESCU: Și-ți amintești cine a stat atunci în stânga ta să vă audă?
TROCAN: Nu,asta tot nu…nu știu ce să zic…lapsusul ăsta…
BOJESCU: Mă rog,lasă!( Revenind)Așa deci…Da,ar fi posibil.Se leagă.
TROCAN: Se leagă,cum să nu se lege!
BOJESCU: Cel ce v-a auzit,turnătorul,știindu-ne,a bănuit că-i vorba de ceva nu prea curat,i-a vândut pontul lui Bradu,dl. Dreptate l-a înhățat pe Albu,deși nu cunoștea mare lucru,însă a mizat pe faptul că înspăimântându-l cumva-de exemplu spunându-i că noi am fost deja arestați și am recunoscut totul,vechiul truc polițienesc-el va ceda și va vorbi,în felul ăsta să afle despre ce afacere e vorba…
TROCAN: Exact,să știi c-așa a fost.
BOJESCU: Numai că Albu-cinste lui!- nu s-a lăsat păcălit…
TROCAN: Hai,dom’le,că nu-i chiar așa prost!
BOJESCU: …Așa că amicul nostru,văzând că nu i-a mers cu el,ce și-a zis: să vină și la tine,să-ncerce aceeași metodă,poate pici tu în plasă…
TROCAN: Aha!Nu mă cunoaște!
BOJESCU: Și dacă nu eram eu aici tu nu știai și așa se întâmpla…Dar prezența mea,neavută în vedere de el,apoi faptul că noi deja știam și,mai ales,tentativa de mituire i-au dat planurile peste cap,l-au buimăcit cu totul încât și-a pierdut firea…și a plecat cum a venit…
TROCAN( râzând): Cu coada între picioare.Și cu ea în mână…cu umbrela.(Râd.)
BOJESCU(gândind): Atunci s-ar putea ca,dându-și seama că s-a grăbit prostește să plece și să ne scape,să-ncerce să meargă și la Gănoiu…
TROCAN: Adică să?…
BOJESCU( vorbind mai mult cu sine): Cu toate că-și poate închipui,cum e normal,că deja l-am înștiințat…
TROCAN( nu avusese nici o idee): Păi asta vroiam și eu să…
BOJESCU( hotărât): Să nu riscăm.Hai,spune-i Pușei să dea de Gănoiu!
TROCAN: I-am lăsat vorbă.Dar nu răspunde dobitocul…(sună.)Pușa,ai dat de Gănoiu?
VOCEA SECRETAREI: Nu,nu răspunde…Are iar telefonul închis.Nu știu cum să-l contactez…
TROCAN: Nici eu nu știu,dar în cinci minute vreau să vorbesc cu el,m-ai înțeles?Altfel depune-ți demisia,că ți-o aprob.(Închide.Către Bojescu)Trebuie luată tare.
BOJESCU( se uită la ceas): Cât e ?Doișpe.Mai e o oră.
TROCAN: Înseamnă că pe Albu îl eliberează după unu.
BOJESCU: Probabil.Așteaptă întâi să vadă ce face cu Gănoiu.
TROCAN: Dar…ce vroiam să?…A! Dacă nu dă de el Pușa, și nebunul vine direct?
BOJESCU: Nu știu ce să zic.Poate Bradu nici nu-l știe la față.(Dictafonul)
VOCEA SECRETAREI(după ce răspunde Trocan): Dl. Gănoiu la telefon.
TROCAN: L-ai găsit?Vezi că se poate când vrei?Bravo!(Închide. Lui Bojescu)Dac-o iei tare…( Vrea să ridice receptorul)
BOJESCU( îl ia el): Vorbesc eu,lasă.Alo!Nu sunt nea Nelu,sunt Bojescu.Da, eu.Da,sunt aici.Dacă Albu a venit?(Se uită zâmbind la Trocan).Auzi,mă-ntreabă dacă a venit Albu!?Mă,Mirceo,ești un dulce!Uite-așa pentru că ești total aerian.Păi știi tu,bre,unde se află Albu acum?Așa-i,de unde să știi!…La arest,e arestat,bre!Ba da,pentru afacerea noastră.S-a aflat,ce te miri…Alo!Alo!Bre,ce-are ăsta?
TROCAN: Trebuia să-l fi luat mai ușor.Nu știi că-i cardiac?
BOJESCU: Da’ ce naiba i-am zis?Să fi făcut infarct?(Încearcă)Alo!Alo!…A! Ce faci,omule,ne dai emoții.Haide,liniștește-te,că-l eliberează.Din lipsă de probe.Cum?Procurorul Ștefan Bradu.N-ai auzit de el?Nici n-aveai cum: a sosit doar de-o săptămână aici,transferat din Parchetul general…Dar n-ai idee cine-i individul…Ce „rudă cu cine”?Nici o rudă!Tocmai,că ăsta,când e vorba de lege,n-are mamă,n-are tată,n-are nevastă…că i-a murit.E dreptatea personificată…Dar,calmează-te,bre,n-auzi că n-are nici o dovadă?Tu unde ești acum?În cameră!Lasă camera…zic: de unde suni,de-acasă,de unde?De acasă?Doar ce-ai ajuns?Bine.Atunci îmbracă-te…ești îmbrăcat?Atunci urcă-te urgent în mașină și pleacă!E posibil să vină și la tine să-ncerce să-ți smulgă vreo declarație…Unde să vii imediat?Aici?!Ești nebun?Păi am spus să pleci,dar nu încoace!Unde vezi cu ochii!Nu din oraș!…( Înnebunit, lui Trocan)Ia fii atent ce-nțelege ăsta!…Așa,du-te!Auzi,dacă totuși te prinde înainte să pleci,nu intra în panică ,nu are nici o carte în mână,e deajuns să negi.El o să te sperie cu fel de fel de chestii: că noi ceilalți am fost arestați și c-am recunoscut totul,mă rog…Dar tu nimic,habar n-ai despre vreo afacere,m-ai înțeles?Păi grăbește-te!Cum s-a aflat?E poveste lungă,lasă că nu-i timp acum,vezi ce faci…Ce spui?Ce petrecere?A,la Nelu…De ce să se anuleze?Nu-nțelegi omule că suntem scăpați,n-are ce să ne facă.La șase,da.Bine,hai noroc!(Închide.)Fantastic! Dar fricos om!
TROCAN: Mie-mi spui!Nemaipomenit!
BOJESCU: Ehei,gata,asta a afost!S-a terminat coșmarul!
TROCAN: Exact coșmar!(Bojescu începe să râdă)Ce-i? De ce râzi?
BOJESCU: Mă gândesc la procurorul nostru.La „ ca să zic așa”…
TROCAN:Ce „ca să zic așa”?…A! Da,dom’le,ai observat și d-ta?Nu spune două cuvinte fără să zică vorba asta.
BOJESCU: Ce gândea el,că suntem suntem nou-născuți,nu știm nimic,îl așteptăm pe Albu.Ce și-a zis omul: hai să mă joc cu ei,ca pisica cu șoarecii,să glumesc până îi iau la rost.
TROCAN: Exact.N-ai văzut ce ironic era?Bătea apropouri aluzive…Z’ce că fi-miu a moștenit simțul dreptății,al așa și pe dincolo de la mine…că se plimba pe sub castanii înfloriți…
BOJESCU: Da.(Râde.)Sau cu… celula societății,familia…Ce mai vorbă,se distra.Apoi ce mutră a făcut:„ Știți!?Păi cum ați aflat?”…
TROCAN: Cam ce impresie avea,că noi suntem ageamii,provinciali,nu ne punem cu el…O să stăm cu mâinile întinse să ne pună cătușele…(Râde.)
BOJESCU: Ei,dac-ar ști câte-am făcut eu la viața mea el,justițiarul lu’ pește s-ar duce și s-ar spânzura…(Trocan:Hă, hă, hă!).Oricum,(revenind la ton normal) de-acum încolo va trebui să ne ferim din calea lui:Va fi cu ochii pe noi.L-ai auzit:”Feriți-vă de mine!”…De data asta am scăpat grație tot lui,putem zice!-dar vezi,să mai faci vreo gafă de-asta,să-ncăpem iar pe mâna lui…
TROCAN(atins): Ei,haide,nea Bebe, s-a întâmplat…Eu am și-o vorbă…
BOJESCU: Nu,te rog, lasă-mă să savurez momentul!
TROCAN( își dă seama de ce au scăpat): Ei,vezi,dacă nu mă rugam eu lui Dumnezeu…
BOJESCU( să n-audă): Să știi că de-aia!Ce naiba, bre!Mă dezamăgești,zău!Bine că mi-am amintit!Să te fi văzut atunci în genunchi.Erai jalnic.Dar chiar așa,de când naiba ești tu așa de evlavios,că,să zic,te știam altfel acum câțiva ani?…
TROCAN (Zâmbind): Dar cine-a spus că sunt evlavios?La mine nu-i credință,nea Bebe,ci superstiție.Nu pricepi?Stai,stai așa nițel să-ți spun!Să vezi cum a devenit chestia.Înainte,pân-acum patru ani,drăcuiam,huleam bine merci,ca d-ta,n-aveam treabă.De dat pe la biserică nu-ți mai spun.O dată pe an când luam paștele și-atunci dacă nu mă-mbătam…Când a venit vremea campaniei electorale.Aveam toate calitățile în afara ăsteia cu credința,cu datul pe la biserică.Ori acu’ avea priză la popor.Așa că mi s-a impus să-mi schimb atitudinea față de D-zeu.Mi s-a interzis folosirea vorbelor grele,drăcuiturilor și uite-așa…Nevastă-mea și ea-că e cam (arată:nebună)…credincioasă-zice:„Luțule,mai roagă-te și tu Celui de Sus,să câștigi,că n-o fi foc.Îți ajută.”Zic:„Ia hai dom’le,ce dracu’,doar ce pierd!”.Și m-am rugat și-am…câștigat.
BOJESCU: De-asta ai câștigat tu! Ai câștigat că te-au ajutat…Cei de Sus.(arată în sus)
TROCAN: Nu zice nea Bebe,că-mi ajută.De-atunci când mă aflu la ananghie e de-ajuns să invoc pronia cerească și se schimbă situația imediat în bine…
BOJESCU: Și tu de fapt nu crezi!…
TROCAN: Hai,nea Bebe,să fim serioși.Deși,recunosc,după telefonul lui dom’ prefect,când mă și vedeam în haine dungate,ceva din mine îmi spunea c-am greșit neluându-L în seamă și-a venit vremea să plătesc…
BOJESCU(izbucnește în râs): Bună!Bună de tot!Pe-asta chiar că n-am mai auzit-o!Paharele!Să bem.Avem doar de ce.Am găsit răspunsul la acestă întrebare milenară în legătură cu care s-au scris miliarde de pagini și pentru care și-au tocit neuronii mii de filizofi: Dumnezeu NU există!Toarnă!
TROCAN: Bine zis!( Ia paharele.Pune vin într-unul.Vrea să pună în celălalt.)
BOJESCU( îl oprește): Ce faci,Nelule?
TROCAN: Ce fac?Torn.
BOJESCU: Torni, torni,dar unde?
TROCAN: Unde?În pahar.
BOJESCU: În paharul lui Bradu?
TROCAN: Ãsta-i al lui?…Aoleu!
BOJESCU: Și parcă văd că mie mi-l dădeai.
TROCAN: Nu,nu,eu vroiam să-l….
BOJESCU: Bre,nu-i vorba de alta,dar poate mă-mbolnăvesc și eu după el…
TROCAN(cunoaște): De răceală?Aș!Nu se ia.
BOJESCU( Râde): Nu de răceală,bre!De…cinste.Cine știe,e boală rară la noi în țară,nu-i știm modul de transmitere,s-o lua…
TROCAN( glumă): Fii liniștit!Asta doar pe cale sexuală.(Vorba asta îl face pe Bojescu să izbucnească într-un râs de năstăvilit)
BOJESCU: Hai c-ai zis-o!Pe cale sexuală!Ce naiba,Nelule,vrei să pleznesc de râs?
TROCAN( a pus în pahare): Gata!Pe-ăsta îl pun de-o parte (paharul rămas.)
BOJESCU: Stai! Ia dă-l încoace!( îl ia. Dă cu el de zid.) Să spargem ghinionul!
TROCAN: Hopa!Și d-ta ești superstițios! (Râd furtunos.)
BOJESCU: Ei,hai noroc!În sfârșit,la mulți ani!(Se pupă.)
TROCAN: Mulțam’!Asemeni!
BOJESCU: Ce să-ți urez eu întâi și-ntâi?…
TROCAN: Succes în alegeri.C-a cam făcut nas opoziția…
BOJESCU(ironic): Să dea Dumnezeu,nu?…Auzi,eu iar te bat la cap:chiar nu-ți amintești cine-ar fi putut fi cel care v-a auzit aseară și ne-a turnat…Asta așa,ca să ne facem o idee.Poate e vorba de cineva pe care-l credeam amic.Să știm să ne păzim…
TROCAN: Și să-i întoarcem serviciul!
BOJESCU: Asta-i de la sine subînțeles.Mi-ar plăcea să-i văd mutra când o afla că nu i-a reușit lucrătura.Crapă de ciudă.
TROCAN: Pleznește,nu că crapă!Îți dai seama,ne-a avut în mână și ne-a scăpat printre degete.Păi eu,ca pescar semiprofesionist ce sunt,când prind un pește și-apoi mi-alunecă printre degete înapoi în apă mor de necaz…E cam aceeași situație.Și-asta numai datorită prostiei lui Bradu…
BOJESCU(corect): Ei,nu,las’,că prost nu e.Da’ i-a lipsit prezența de spirit.S-a pierdut.Și-n politică,când n-ai prezență de spirit-mai ales când e absolut vitală…
TROCAN: Just,n-ai făcut nimic.
BOJESCU: Și greșeala lui care-a fost?…
TROCAN(neprevăzând că urmează o frază interogativă): Exact.(Apoi)A!Care?
BOJESCU: Că ne-a subestimat.Cea mai mare greșeală asta e:…
TROCAN: Exact,să-ți subestimezi adversarul.Mai bine îl supraestimezi și ai surpriză plăcută decât…invers,nu?
BOJESCU(zâmbind): Pot să te contrazic?(Râd.Sunt relaxați,cu totul „alți oameni”) Tipul rămâne însă periculos.Ai văzut ce ochi avea?
TROCAN(surprins de întrebare): Verzi,parcă.
BOJESCU: Lasă culoarea!Privirea,zic…N-ai observat cum se uita?
TROCAN(nu intuiește): Cum?Nițel sașiu?…
BOJESCU: Ei,sașiu!…
TROCAN(repede): Sau cum?
BOJESCU: Unde naiba ai văzut tu că se uita sașiu?
TROCAN: Păi tocmai,că nu se uita deloc sașiu.
BOJESCU: Nu,omule,căutătura!Eu,cum a intrat și i-am văzut căutătura ceva mi-a spus că nu facem bine,n-o să accepte banii,că e dintr-ăia…dar apoi mi-am zis că nu se poate,om sunt,mă mai înșel și eu…Dar,poftim,că nici de data asta nu m-am păcălit,l-am citit…Păi știi cum mi-am dat seama?(apoi imediat)Adică lasă!…
TROCAN(gata,l-a făcut curios): Cum,nea Bebe?
BOJESCU: N-are importanță.E vorba de-un secret de-al meu personal…
TROCAN: A!Ei,atunci dacă vrei mi-l spui,dacă nu iar așa,nu mi-l spui,eu nu insist.Însă-să știi-mie,când mi-ai spus ceva, e ca și cum n-ai spus la nimeni!
BOJESCU: La o adică,ce mă feresc?Acum suntem ca frații…
TROCAN(supralicitează): Ce ca frații!Ca…adică da,ca frații…Ei?
BOJESCU: Prin optzeci era să-nfund pușcăria…
TROCAN: D-ta?!…I-auzi!Nu știam.De ce?
BOJESCU: De ce!De viol!
TROCAN(uluit): Viol?!
BOJESCU: Pe naiba!Dacă nu-ți dai seama.De ce crezi?Tot ca acum: am fost demascat cu niște afaceri…Că se puteau face și-atunci dacă erai băiat deștept.Bine,afaceri mai mărunte,dar oricât…Că eu și-atunci am fost bogat.Dar ce folos,dacă nu puteam să m-afișez?De-asta am fost eu și sunt pentru revoluția din 89…sau lovitură de stat,ce naiba a fost…
TROCAN: Lovitură de stat.
BOJESCU: Păi că mai degrabă.De-asta am susținut-o eu atât de fervent că era să merg chiar în mijlocul ei,în București,în bătaia tancurilor,de nu mă reținea aici o problemă urgentă: adică să se schimbe,bre,starea aia de lucruri insuportabilă,că nu mai putea omul.Păi până când?Până când să fie nevoit să-și ascundă banii prin saltelele paturilor,să-i îngroape sub cine știe ce copaci?…Să nu poți tu să-ți cumperi un Mercedes,un Ford,să-ți faci vilă sau să-ți petreci vacanțele în ce insule vrei?…Aia era libertate?!
TROCAN: Just…Și,ce s-a-ntâmplat?
BOJESCU: Ce să se-ntâmple?
TROCAN: Spuneai c-ai fost prins cu afaceri…
BOJESCU: Da.Și-a băgat nasul-că,altminteri,n-aveam treabă-un procuror care-l înțelesese,pare-se,greșit pe Marx…Da,-că asta vroiam să-ți zic-:respectivul avea aceeași privire-dar,știi,aceiași ochi care parcă ar spune:”ehei,ce-am da să te vedem după gratii!”-cu ai lui Bradu!
TROCAN(curios): Și cum ai scăpat?
BOJESCU(râde): Ei,alte vremuri!În afacere era părtaș și subsecretarul județului de-atunci,Burghihan-de și-a descoperit afinitățile liberale după 89,c-a ajuns și-n Parlament și-a murit la optzeci de ani în pat de curvă…Așa că în loc s-ajung eu la Canal printr-un concurs de împrejurări a ajuns Pietreanu.Așa-l chema pe procuror.
TROCAN: Vezi c-a avut și regimul de-atunci părțile lui bune?(Râde.)Și…ce vroiam să?…Mai trăiește?
BOJESCU: Cine,Pietreanu ăla?Oale și ulcele.A rezistat cinci ani doar.Era și plăpând…Da’,vorba ta: morții cu morți și vii cu viile.Hai,mai toarnă un pahar!Nu suport să-l văd gol.
TROCAN: Nici eu.Dacă există pe lume vreun lucru pe care să nu-l sufăr două sunt: paharul gol și femeia îmbrăcată…A!Și buletinul de vot ștampilat în dreptul adversarului.(Râd.Trocan toarnă în pahare.)
BOJESCU(ridică paharul): Să nu ne mai revedem curând cu Bradu!
TROCAN: Așa să fie!(Vede umbrela lui Bradu.)Aha!Nu cred c-avem norocul ăsta.Atât de grăbit să iasă de-aici a fost,că și-a uitat umbrela…(Merge și o ridică.)
BOJESCU(se-nneacă cu vinul): Ce faceee?!
TROCAN: Umbrela zic…a uitat-o! (Bojescu sare, îi ia umbrela, și o aruncă în celălalt colț al cabinetului) Ce-ai,nea Bebe?
BOJESCU: Nefericitule! N-a uitat-o….a lăsat-o! Aia nu-i umbrelă,e cal…
TROCAN: Ce e?(râde)
BOJESCU: Nu râde că te omor!Te omor,n-auzi,nu râde!
TROCAN: Dar ce-i,ce s-a ?…
BOJESCU( îl întrerupe): Sst!Gura,nenorocitule!A,dar e degeaba!Prea târziu! A!A!Ce proști am fost!Ce idioți!Tu ca tu,dar și eu,și eu…Cum am putut!cum de nu mi-am dat seama?Unde naiba mi-a fost căpățâna?….Ne-a dus ca pe doi copii de creșă.Noi râdeam de el și-l credeam ageamiu, în timp ce el se amuza, pe partea ailaltă,ascultându-ne.
TROCAN: Stai,stai așa nițel…Ce vrei să spui?C-a pus microfon în…?
BOJESCU: Întocmai.Ne-a băgat calul troian.
TROCAN: Aș!Imposibil!
BOJESCU; Ce-i imposibil?Să monteze un microfon minuscul într-o ditamai umbrelă?
TROCAN: Nu,nu zic asta,dar…nu cred să…
BOJESCU: Nu crezi?Atunci de ce a venit cu ea,când afară nici nu plouă?
TROCAN: Afară?Ba plouă!
BOJESCU: Unde naiba?Plouă la tine-n cap!
TROCAN(trece peste jignire; merge la fereastră): Plouă,uită-te!
BOJESCU(vine și el): Ei,unde?
TROCAN:Uită-te pe stradă,se vede-n gropi cum picură…(Mai mult sieși)Trebuie s-astup din ele,că vin alegerile și-s o mulțime…
BOJESCU: Taci,nenorocitule!Tu,de alegeri,vei fi în altă parte,la păstrare…
TROCAN: Fugi,nea Bebe!Poftim,ăsta e cusurul d-tale:prea te sperii și le vezi pe toate-n negru.Eu zic să nu-ți mai faci griji,că n-ai de ce:a uitat-o,îți spun eu.Sunt sigur.
BOJESCU; Tot așa de sigur ca aseară că nu v-aude nimeni,puteți discuta liniștiți?Bine atunci,ia spune-mi,când i-ai zis să-ți dea umbrela s-o duci dincolo la uscat,de ce a sărit ca ars și n-a vrut nici mort?
TROCAN(pus pe gânduri): Păi…bine,dar…nu-nțeleg,n-are sens…
BOJESCU: Pentru tine nimic n-are sens.Minte de bibilică!Cum ai putut,cum ai fost în stare să faci așa tâmpenie?…
TREOCAN: Hai să nu recurgem la niște cuvinte care mai târziu să le regretăm.
BOJESCU; Să le regret?Ha!Auzi,să regret!…Tot ce regret eu și blestem momentul în care te-am cunoscut.Cretinule!
TROCAN(atins): Uite ce-i,de data asta să știi că chiar mă supăr…
BOJESCU: Cine,tu?!Fantastic!Hai că-i bună!Mă distruge, mă nenorocește, și tot el se supără.Nu cumva vrei să-ți cer și iertare?…Ah! Blestemată fie clipa în care te-am cunoscut!
TROCAN: Stai, nea Bebe! Stai așa nițel…Ce vroiam să?…Să-ți demonstez că de data asta n-ai dreptate.
BOJESCU: Nu te mai osteni.N-ai să-l găsești,într-adevăr. Dar nu pentru că nu există,ci pentru că-i minuscul.Ultima tehnologie în materie de „ploșnițe”,eu nu știu?…
TROCAN: Nu,nu,să-ți demonstrez cu argumente….
BOJESCU: Cine,tu?
TROCAN: Da.Stai așa nițel!Ce vroiam să?…Așa.Păi Bradu credea că noi…
BOJESCU: Sst!Mai încet!
TROCAN( se conformează, deși nu crede): Păi Bradu credea că noi nu știm nimic …
BOJESCU: Taci! Mai bine bag-o undeva în dulap,să nu ne audă! Deși…
TROCAN: Stai, nea Bebe…
BOJESCU(poruncitor): Bag-o,omule!
TROCAN( se execută; în timp ce-o pune în dulap): Bine,fie,deși ai să vezi…(Revine; se avântă în expunerea argumentelor): Păi Bradu credea că noi nu știm nimic de arestare,că d-ta nici nu…(Se-aude un țârâit puternic.Bojescu sare.)
BOJESCU: Ce se-aude?Ce-i asta?
TROCAN(merge la ceasul de pe perete și îi umblă la butoane.)Ceasul.L-am pus eu să sune la și-un sfert…
BOJESCU: E doișpe și-un sfert?!(Își consultă propriul ceas de mână.)Blestemat ceas!
TROCAN: Așa,ce vroiam să?…Revin.
BOJESCU(n-are chef să asculte;căzut în fotoliu,descurajat): Nu-ți mai revii tu!…
TROCAN(trece peste jignire): Nea Bebe,ascultă!Păi Bradu credea că noi nu știm nimic de arestare,că d-ta nici nu ești aici încă și a venit …(Dictafonul.Răspunde enervat.)Ce e?
VOCEA SECRETAREI: Am auzit niște sunete…S-a-ntâmplat ceva?
TROCAN(nervos):Nu e,fato,nimic.Lasă-mă-n durerea mea!Pierd șirul.Ia uite!(Închide. Bojescu zâmbește;de fapt este un rânjet)Așa,unde rămăsesem?…Păi Bradu credea că noi nu știm nimic de arestare…(Din instinct așteaptă câteva secunde să vadă dacă va mai fi întrerupt),că d-ta nici nu ești încă aici…(același joc) și a venit cu gândul să-mi smulgă mie o mărturisire,nu?
BOJESCU: Și?
TROCAN: Atunci pentru ce să mai pună microfonul?Ce să-nregistreze,dacă îi dădeam eu,vorba ceea,proba scrisă?…
BOJESCU(resemnat): Bre,mai schimbă-ți și tu organul de gândire!Fundul e pentru altceva…A prevăzut,poftim-că e băiat deștept,nu ca alții- posibilitatea de a nu scoate nimic nici de la tine și-atunci s-a gândit să lase,după ce ar fi plecat,umbrela cu microfonul instalat,în ideea că aici trebuie să aibă loc apoi discuții despre afacere: la telefon,ori că veneam eu sau Gănoiu…Și nu s-a gândit prost.I-a ieșit.A căpătat dovada necesară,fiindcă am spus destule.Plus c-am mai și încercat să-l mituim…
TROCAN(pricepe că tot Bojescu are dreptate;îngrozit):Doamne Dumnezeule!Nemaipomenit!Ce ne-a păcălit!Și-atunci…ce facem?
BOJESCU: Ce să mai facem?Nimic.Așteptăm.
TROCAN: Ce să așteptăm?Că dacă așteptăm ne arestează!
BOJESCU(simplu): Păi asta spuneam și eu să așteptăm:să ne aresteze.Trebuie s-apară.Nu mai are de ce să-ntârzie…
TROCAN: Cum?!Nea Bebe,stai,stai așa nițel!…Nu se poate!Să plecăm!Să fugim!
BOJESCU: Unde?Din oraș?Sau poate din țară?…Hai,bre,taci din gura aia!Spui numai tâmpenii.
TROCAN: Nu.Să fugim undeva să nu dea de noi o perioadă.Doar n-avem nici o interdicție de părăsire a orașului.Și-acolo să ne gândim,să căutăm o soluție…
BOJESCU: Ce soluție?Nu mai există nici una!Ãsta-i capătul tunelului.Atunci când dai peste indivizi ca Bradu…Bre,și am presimțit,am presimțit!…
TROCAN: Stai,nea Bebe,ce-nseamnă atitudinea asta?Cine știe câți ani luăm…Nu se poate…nu vreau…nu pot!Am nevastă!am copii!am amantă!…Am o funcție!
BOJESCU(izbucnind): Dar eu vreau?Eu pot?Eu n-am nevastă,n-am copii,nepoți,amantă?…Pe care,din cauza ta,un timp n-am să-i mai pot ține pe genunchi,să mă joc cu ei,să…Și toate afacerile mele!Atâția bani!Se duc dracului…Cretinule!Tâmpitule!Tu cu gura aia a ta și cu mintea ta de bibilică!
TROCAN(are și el ceva de spus): Da,eu!Numai eu!Ba d-ta,dacă-i pe-așa,cu mintea aia care te tot lauzi c-o ai!Dacă nu „vedeai” tot felul de combinații și scenarii cu dom’ prefect și Popescu nu-ncercam să-i dăm plicul,găseam la timp umbrela…
BOJESCU(dur): Taci!Taci,sau te fac eu să amuțești!
TROCAN(dă înapoi): Ei,haide,să nu ne-aprindem!să nu ne pierdem cumpetele!să luptăm!…
BOJESCU: Să luptăm?Cu cine?Cu Bradu?Tremură tot Bucureștiul de frica lui și lupți tu,Trocan cu el!Omule,în cei ca Bradu de azi-puțini,câți sunt- s-a strâns toată durerea,obida și dorința de răzbunare a Pietrenilor de altădată…(Dându-și seama.)Pe naiba!Chiar c-am încurcat-o!Am mai vorbit și treaba aia,cu Pietreanu…Acum nu m-ar ierta să știe bine că merge de gât cu mine-n groapă.Ah!Unde-s vremurile vechi?Vedeai tu,Bradule!Canalul te mânca.
TROCAN: Exact,nea Bebe!Să cerem sprijin sus!Nu s-au schimbat lucrurile chiar atât de mult.D-ta.D-ta ai atâția prieteni sus-puși,chiar în guvern.Contactează-i și explică-le situația.Au putere,să intervină,nu pot să te lase baltă…
BOJESCU: Pe cine să contactez?Cine crezi că-și va pune pielea în saramură pentru mine?Ei îl mută aici ca să scape de justițiarul ăsta al lui pește,să nu mai aibă de-a face cu el și tu vrei acum să se bage singuri în gura leului?Prieteni?Hm!La asemenea nivel nu există prietenie propriu-zisă,ci doar concordanță de interese.Atunci când nu le mai folosești,ba mai mult le periclitezi situația sau imaginea nu te mai cunosc…
TROCAN: Amenință-i!Amenință-i că,altminteri,dezvălui și d-ta lucrurile pe care le știi despre ei!Știi,nu-i așa?
BOJESCU: Habar n-ai ce vorbești.Parc-ai fi de ieri în politică.Dacă fac asta mi-am semnat cu mâna mea actul de deces.Noi suntem mici,omule,plevuști…Nu ne putem pune cu rechinii.
TROCAN: Atunci am să vorbesc eu.Partidul n-o să mă lase...E-n joc…
BOJESCU(descurajant): E pe naiba!Bre,tu chiar nu pricepi?Sau nu vrei?S-a dus totul!Vom fi arestați.Aseară ai comis greșeala vieții.Te scapă naiba din balta verde!Imediat ce vei fi arestat se va dezice și partidul de tine,vor declara că ești un element izolat care n-are ce căuta în partidul lor cel curat ca lacrima,vor regreta susținerea ta ca primar…
TROCAN: Dar ei sunt și mai și!…Nu,nu-i adevărat,au să m-ajute,trebuie…
BOJESCU: Adu-ți aminte cazul Iancău.Sau Lotrișteanu.Ei,ce crezi,n-au apelat la partid?Și cum s-a sfârșit?Dacă a fost tot un de-alde Bradu…
TROCAN: Bine…și-atunci…chiar nu mai e nimic de făcut?
BOJESCU: Nimic…A,ba da.Ar mai există o singură alternativă .
TROCAN(repede;cu speranță): Care?Și de ce n-o spui?Care?
BOJESCU: Să…(gest:luat gâtul.)
TROCAN: Să…ne sinucidem?!Ca Lotrișteanu?Doamne ferește!Nu mă cunoști,se vede.Eu nu sunt așa laș,nea Bebe.Chit că spăl cinci ani zilnic veceurile închisorii,dar atât de laș nu sunt…
BOJESCU: Nu,omule,zic…pe el!
TROCAN: Pe cine?A!Pe…Bradu?!Stai,stai așa nițel!…Să ce?Să-l…trimitem în lumea celor drepți?…Vorbești serios?
BOJESCU: E singura cale de-a scăpa.
TROCAN(speriat): A,nu,nu,nu.Nici gând!Eu nu mă bag.Treaba d-tale.D-ta mai ai antecedente…te pricepi…
BOJESCU(nu înțelege): Ce antecedente?
TROCAN(nu-ndrăznește să spună direct): Știi d-ta…
BOJESCU(pricepând;vine spre Trocan): Nemernicule!Ticălosule!Canalie!Mă faci pe mine criminal?!…Te joc în picioare!Te omor!…Eu nu sunt criminal.Te omor!(Trocan fuge printre mobilă,urmărit de Bojescu;scurt joc.În final Trocan se ascunde în spatele biroului iar Bojescu se urcă pe birou să-l prindă.Renunță,căci a obosit )Nenorocitule!Ai întrecut măsura…
TROCAN:Nea Bebe,n-am intenționat…dar parcă…nu știu,chiar să-l ucidem?!…Cum?Accident de circulație?Crimă la comandă?…
BOJESCU(respirând greu): Cine-a spus c-o să-l ucidem?
TROCAN: Cum?!Păi n-ai spus că?…
BOJESCU: Am spus că,într-adevăr,asta ar fi singura soluție să scăpăm de judecată.Nu și să recurgem la ea.Decât închisoare douăzeci de ani pentru omor calificat prefer mai bine doi-trei ani acolo,poate chiar cu suspendare.Cu un efort financiar poți scăpa ieftin…cu minim de pedeapsă.
TROCAN(a înțeles că acesta a fost sfârșitul): Poftim,mai zi-i că nu există Dumnezeu!O,Doamne!De ce?…Și de ce tocmai azi?Chiar atât de mult am păcătuit?
BOJESCU: Termină cu superstițiile!N-are rost.
TROCAN: Nu,că acum nu spun din superstiție.Acum sunt convins că există.E acolo Sus.Și-acum zâmbește.Ne-a aranjat și pe noi.Și-a desăvârșit lucrarea.Ce s-o mai amuza văzându-ne cum ne zvârcolim,cum ne dăm duhul…
BOJESCU: Taci naibii din gură!Nu fugi de răspundere.E numai vina ta și-a idiotului de Albu.Doi tâmpiți!Doi cretini!Doi…
TROCAN(până aici): Uite ce-i,nea Bebe,totul are o limită,nu crezi?
BOJESCU: Așa credeam,dar prostia ta m-a contrazis…
TROCAN: Am și eu mândria mea,demnitatea mea…
BOJESCU: Serios?Nu bănuiam.Și vrei să-ți spun ce fac eu cu mândria ta?Unde mă șterg cu ea?(Sună celularul lui.Scoate aparatul din haină)Cine-o fi?Alo!Gănoiu?
TROCAN(se apropie): Gănoiu?O fi aflat?
BOJESCU: De unde!Îi dau eu acum vestea cea mare.
TROCAN: Ai grijă!Să nu i se oprească inima.
BOJESCU: Mai bine.Scapă de închisoare.(La aparat)Alo!Ce-i,omule,unde ești?La o rudă?Te-ai gândit să mă suni?Bine te-ai gândit.Să afli și tu ultimele noutăți…Bre,da’ promiți că nu faci infarct dacă-ți spun?…Ce?Bre,am intrat în rahat,într-un rahat mai mare ca tine…Adică în curând o să adoptăm moda hainelor în dungi.Bradu ăsta a jucat tare.Ne-a făcut-o.Acum are probe să ne înfunde…Alo!Alo!Ãsta iar nu vorbește.Alo!Alo!Aha,nu s-a ținut de cuvânt:a mierlit-o,porcul!
TROCAN(speriat): A murit?!Nu se poate!Doamne,ce zi!Ce zi nemaipomenită!
BOJESCU(mai încearcă): Alo!Alo!…E clar.(Închide.)S-a dus.A scăpat...
TROCAN(se ia cu mâinile de puținul păr din cap): În ce-am intrat!În ce-am intrat!Nemaipomenit!Vezi,nea Bebe…Þi-am zis să ai grijă…Nu știu,eu te-am avertizat,n-am nici o vină.Dumnezeu mi-e martor…
BOJESCU: Da,că tocmai se uita la noi.(Apoi)Taci naibii,că nu mai răspund de faptele mele!(Sună iar telefonul.Îl scoate repede.)Alo!A!Hai,bre,am crezut c-ai dat colțul.Þi-ai revenit?Nu,nu mai e absolut nimic de făcut.Nu-nțelegi,omule,nimic!…Ce să mai facem?…Ascultă!Ne-ntâlnim într-un sfert de ceas la Săndel,la restaurant,în separeul din spate,să discutăm,să ne-nțelegem ce declarăm…Bine?(Închide.Către Trocan)Haide!
TROCAN: Unde?
BOJESCU: N-ai auzit?Să vorbim toți trei,să cădem de acord.Bradu nu cunoaște detaliile afacerii…Să ne-nțelegem ce și cât spunem.Haide!(Trocan se-ndreaptă spre cuier și dulap.)Lasă haina!
TROCAN: Nu,că n-o iau.
BOJESCU: Așa.Haide!
TROCAN(la suficientă distanță): Nu,că eu nu merg.
BOJESCU: Ce faci?!
TROCAN: Nu merg.Eu spun totul.M-am îngropat destul.Ajunge.Vreau să recunosc totul,să-mi asum vina…
BOJESCU: Ce te-a apucat?
TROCAN: Da,să spun adevărul.Să se facă lumină.Să se știe că eu n-am vrut să mă bag în porcăria asta,că toată vina mea e c-am fost laș…
BOJESCU: Ce naiba îndrugi acolo?
TROCAN: Doamne,de ce nu mi-ai dat mai multă forță să nu-i cedez?Trebuia să lupt,să-mi apăr convingerile,să rezist șantajului…
BOJESCU: Ce șantaj?
TROCAN: Ce șantaj?Nu știi,nu-i așa?Ai uitat că m-ai forțat să intru în afacerea asta murdară…Aveai nevoie de mine ca cap al administrației locale.
BOJESCU(încă nu înțelege): Te-am forțat?!Ce-ai,omule?
TROCAN(aplaudă): Bravo!Frumos jucat.Deci nu-ți mai amintești că m-ai șantajat,în pragul alegerilor trecute,cu destăinuirea în presă a legăturilor mele extraconjugale…
BOJESCU(încă șocat): Ce faceee?!Ai înnebunit!Despre ce naiba vorbești?
TROCAN: Despre adevăr.Nu-ți convine?Dar nici mie nu-mi convine să fim puși în aceeași oală…
BOJESCU(în sfârșit,a observat umbrela;nu văzuse când,în timp ce vorbea la telefon cu Gănoiu,Trocan mersese la dulap,scosese umbrela și o pusese jos,lângă el.Izbucnește) A!A!Asta era?Vrei să faci pe victima?Vrei circumstanțe atenuante?Ei,nu ține.Dacă intrăm la apă intrăm egal,după faptă.(Ridică umbrela.”Îi spune” lui Bradu)D-le procuror,știu că sunteți acolo…Ascultați-mă!Minte,minte ca un porc ce este!Nu l-am șantajat niciodată.Nu-i stilul meu.Și nu era nevoie:e un ticălos mai mare chiar și decât mine.Și-ar vinde-o și pe mă-sa ca să scape…(Trocan sare să-i smulgă umbrela.)Nenorocitule!De-asta-mi ești?(Le scapă umbrela,rupând-o ușor în lupta corp la corp.Se rostogolesc pe jos)Te omor,jur că te omor…(Luptă oarbă.Sună dictafonul.Trocan este deasupra lui Bojescu.)Sună!Lasă-mă!
TROCAN: Pușa.A auzit zgomotele și-și face griji pentru mine.
BOJESCU: Are și de ce.Ridică-te!…Ei,dar haide,răspunde!O vrea să-l anunțe pe Bradu.Deși acu’-și permite să intre și neanunțat…Dar ridică-te,omule!Intră Pușa și ne găsește în poziția asta de ne ies vorbe…
TROCAN(se ridică;merge la dictafon și răspunde): Da.
VOCEA SECRETAREI: D-l Albu la telefon.Răspundeți?
TROCAN: Albu?!Care Albu?…
BOJESCU: Cum care Albu!
TROCAN: Vreau să zic:Albu-Albu?…Da,da,fă legătura.(Închide)Albu la telefon.
BOJESCU: Am auzit…(Scuturându-se în urma tăvălelii)Lasă-mă pe mine.Să nu fie iar vreo capcană.(Răspunde la telefonul primarului.)Alo!La mulți ani și ție,boule!Da,nu sunt „nea Nelu”,m-ai recunoscut.Am ajuns,firește.Tu unde te afli?Acasă?(Lui Trocan.)Auzi,dac-am aflat că a fost reținut!Nu,nu mi-a spus „nea Nelu”…Eu i-am spus lui.Ia răspunde:de ce te-a eliberat?N-ai spus nimic?Cum despre ce?Despre…afacere.Cum care afacere,omule?Chiar ești tâmpit!Afacerea…Doar de-asta te-a arestat,nu?…(Brusc.)Cuuum?!Nu de-asta?!Bradu te-a reținut fiindcă ai accidentat azi-dimineață,când plecai de la prefect un bătrânel pe trecerea de pietoni?(Cei doi încep să râdă.)Ha,ha!Fantastic!Ce-am crezut noi?Da,lasă,îți povestim noi…Sigur,vino,te-așteptăm…Da,la unu.Hai noroc!(Închide.se uită la Trocan iar acesta la el;după câteva secunde izbucnesc amândoi într-un râs incontrolabil)Dă-o naiba!Nu se poate!Așa ceva nu e posibil…
TROCAN: Nemaipomenit!Nu-mi vine a crede…Dacă nu mi s-ar fi întâmplat mie aș fi băgat mâna în foc că așa ceva nu se poate decât în piese de teatru…
BOJESCU: Cum naiba nu ne-a dat prin cap?
TROCAN: Eu am vrut să zic de la-nceput…
BOJESCU: Ei,acum sigur,ce să spun,după război…
TROCAN: Zău,nea Bebe,c-am vrut să zic…dar dacă d-ta ai ținut-o una și bună…
BOJESCU: Eu?!Eu sunt acum de vină!Bravo,Nelule!
TROCAN: Nu zic că d-ta,dar…ce vroiam să?…De la telefonul lui Popescu.
BOJESCU: Păi cretinul de Popescu,că niciodată nu vorbește clar,numai în subînțelesuri-se teme că-l ascultă naiba-,că poftim!,te bagă la idei.
TROCAN: Exact,numai el e vinovat!Tot lepra m-a derutat și pe mine.
BOJESCU: Ar trebui nu știu ce să-i facem,că ne-a măcinat nervii atât.
TROCAN: Eu unul cred c-am îmbătrânit pe puțin cu zece ani.Se vede?…Ia uite cum îmi cade părul!Așa pățesc de câte ori sunt stresat…Da,dom’le,bine zici:nu-l mai împrumuta.Ce contează că i-ai promis?Barem din partea mea spațiul ăla comercial nu-l mai pupă.
BOJESCU: Poftim acum!Eu am zis așa,la supărare,dar văd că tu ai luat-o în serios…A!Tu nu-l poți ierta pentru artcolul cu pricina?Ce naiba,bre,doar n-a făcut-o intenționat.El îți vrea binele…
TROCAN: Nea Bebe,eu am o vorbă:”Când cineva îți face rău vrându-ți binele mai bine nu-ți dorea binele”,just?Păi spune și d-ta,asta e reclamă: să mă facă „om de varză”?Când alegerile bat la ușă și lumea citește să vadă cum merg lucrurile pe ultima sută de metri…
BOJESCU: O!Să știi că se omoară toată suflarea orașului după fițuica plină de rahat a lui Popescu.
TROCAN(încăpățânat): Sigur,îți vine ușor:doar nu-i vorba de imaginea d-tale.
BOJESCU: La o adică,ce mă bag?Treaba ta,tu pierzi.Păi unde mai găsești tu pupător în fund așa priceput,cu experiența lui?
TROCAN: Ei,poftim,de hatârul d-tale îl iert și eu…
BOJESCU: Ba de-al meu nu!Însă gândește-te că Dumnezeu e acolo Sus și te-ar putea vedea cât de iertător și generos ești tu…(Râde.)
TROCAN(râde și el): Care Dumnezeu?
BOJESCU:Aha!Deci acum ești convins din nou că nu există?(Râd.Apoi,serios)Vezi paharele alea,că urlă de sete!…(Trocan merge să pună în pahare.)Auzi,Nelule!
TROCAN: Ei?
BOJESCU(își reprimă râsul): Stau…stau așa și mă gândesc…Acu’ fie vorba între noi…proști am mai fost!Este?
TROCAN(râzând): Îngrămădiți!
BOJESCU: Gogomani!
TROCAN: Mari,nu glumă!
BOJESCU: Ridicoli!Să ne fi văzut careva râdea și cu curul…
TROCAN: Știi,eu am o vorbă:”Dacă nu te doare capul,nu lua antinevralgic”.Asta am făcut noi:am luat antinevralgic fără să ne doară capul…(Trocan vine cu paharele)
BOJESCU(ce să mai zică): Cum le vezi tu pe toate și le transpui în butade!…Auzi,da’ apropo de butade:așa zi-i,tu n-ai vrut să intri-n afacere,ai fost forțat,te-am șantajat eu…
TROCAN(se-nneacă cu vinul;ispășit): Nea Bebe,recunosc:am fost un mizerabil!…
BOJESCU: Numai atât?
TROCAN: Un mișel!…
BOJESCU: Continuă!
TROCAN: Un netrebnic,un ticălos…
BOJESCU: Nu te opri!
TROCAN: O otreapă,o lepră,o canalie,un rahat de om,e bine?…
BOJESCU: Merge.Bravo!Îmi place că știi să-ți recunoști calitățile.Nelule,ia ascultă-mă puțin:am fost prieteni și parteneri de afaceri…
TROCAN(înspăimântat): Te rog,nu spune „am fost”!
BOJESCU: Așteaptă!…am fost,zic,prieteni și parteneri de afaceri ani buni,vom rămâne prieteni și parteneri!Cât privește caracterul tău mizerabil,nu-ți face griji,pentru asta te-am recrutat doar…
TROCAN: Deci…mă ierți?
BOJESCU: Te iert…dar,ține minte: nu uit!
TROCAN: Nea Bebe,ești…ești nemaipomenit!Oameni ca d-ta…unul la o mie!
BOJESCU(rârzând): Așa puțin?
TROCAN: Ce zic eu unul la o mie…Unul la…
BOJESCU: Un miliard.
TROCAN: Da,la un mili…(își dă seama)Ei,nici chiar așa!(Râd amândoi)
BOJESCU: Și-acum o observație prietenească: dă-mi voie să-ți spun că n-ai deloc cap politic!…De ce?
TROCAN(înghite totul): N-am zis nimic.Știu asta.Și-mi reproșez mereu.
BOJESCU: Tu ce-ai urmărit prin manevra aia de doi lei?Să capeți circumstanțe atenuante?Căpătai pe naiba!Am infinit mai multă trecere decât tine.Cu tot șiretlicul tău în final tot tu primeai mai mult decât mine,sper că-ți dai seama.
TROCAN: Îmi dau.Voi regreta gestul toată viața mea…Dar,crede-mă,nu știu ce m-a îndemnat…parcă nu mai eram eu…ceva parcă independent de mine…
BOJESCU: Independent-neindependent,eu atât îți spun:dacă prieten îți dorești sau nu să-ți fiu,ferește-te în schimb să mă treci în barca dușmanilor!(I-a zis-o.)Ei,și acum gata.Ce-a fost a fost…Să uităm…
TROCAN: Bună idee!
VOCEA SECRETAREI: A venit dl. procuror Bradu.(Uimire)A uitat umbrela aici și a venit după ea.(A!)
TROCAN: A,da.Da, să intre!(Bojescu îi face semne să aștepte.) Adică stai,stai așa nițel!…Ce-i nea Bebe?
BOJESCU: Întâi să lămurim o treabă.În legătură cu plicul…Fii atent: îi spunem c-a fost o farsă.Eram puțin făcuți și l-am pus așa,de ziua ta,la încercare,dar că acum regretăm c-am avut o astfel de idee…Dacă crede bine,dacă nu…
TROCAN: Iarăși bine,sigur.
BOJESCU: Bine pe naiba!Dar ce să mai facem…Ai înțeles?…Adică o să mă lași numai pe mine să vorbesc…
TROCAN(Nu-i convine): Și eu să nu scot nici un cuvânt?
BOJESCU; Ba scoți și tu…dar când îți fac semn…poftim…
TROCAN(repede): Nu,nu cu cotul.
BOJESCU: Atunci când tușesc așa(îi exemplifică),taci,că iar spui o tâmpenie.Bine?Hai, zi-i să-l introducă!
TROCAN(sună): Introdu-l!…Să intre!(Bojescu se strâmbă) Ce mai e?
BOJESCU: Zâmbitor!Da?…Și scurt!Dai de-nțeles că ai o treabă imporatantă.Să scăpăm de el…Se apropie ora unu…(Intră Bradu.Strănută).Sănătate, dl. Bradu!
TROCAN: Noroc!
BRADU: Mulțumesc! Vă deranjez din nou…
BOJESCU: Iar noi vă spunem din nou că nu ne deranjați absolut deloc…Suntem foarte bucuroși să vă revedem…
TROCAN: Foarte încântați!
BRADU: Nu mai puțin!
BOJESCU: Într-adevăr?Chiar după cele petrecute?(Scurtă tăcere)
BRADU(Într-un târziu): Domnilor!…
BOJESCU(nu-l lasă): Nu,dați-mi voie să vă explic….
BRADU: D-le Bojescu!…
BOJESCU: D-le procuror,știți care a fost lucrul ce m-a impresionat cel mai mult la dvs?Simțul acesta fantastic al umorului…
BRADU: Mulțumesc,dar…
BOJESCU: N-aveți pentru ce…Și cu toate astea nu ați sesizat gluma noastră…Așteptați!…n-ați sesizat-o pentru că de fapt nu se poate numi glumă.A fost una de prost gust…..și vă rugăm să ne iertați pentru situația creată.Vina ne aparține…Dar,știți cum e,la ocazii se mai permit între prieteni unele,cum să le zic…
TROCAN: Glume prietenești.
BOJESCU: Așa.Numai că ne-am cam grăbit să vă privim ca pe-un prieten apropiat când,practic,nu vă mai văzusem niciodată…Sperăm totuși să vă putem considera astfel de-acum încolo..
BRADU: Și eu sper asemenea…Cât despre scuze,d-lor,eu trebuie să le cer.Pentru că în pofida acestui simț pe care dvs cu multă,ca să zic așa, amabilitate,mi-l atribuiți,n-am gustat gluma și-am plecat în acel mod,ca să zic așa,nefiresc,provocându-vă dvs,neîntemeiat,văd,atâtea mustrări de conștiință…
BOJESCU: Vai,nu ,dar într-adevăr noi suntem vinovați pentru ce s-a…
BRADU( nu acceptă): Nu,vă rog,mă supărați,eu sunt…
TROCAN: Ba dvs ne supărați.Noi suntem.Că eu am și-o vorbă(tuse Bojescu.Renunță)…pe care am să v-o spun altădată.
BOJESCU:Mă rog,cum doriți..Atunci-nu-i așa?-dați-ne voie să vă acceptăm scuzele…(râde)
TROCAN(râde și el): Exact.
BOJESCU: Căci tot ce ne dorim noi este să nu ne fi înțeles greșit și în consecință să ne purtați pică
TROCAN: Pentru că ar fi păcat…Noi care v-am dorit de prieten(tuse Bojescu.)
BRADU: Ați răcit și dvs.!V-am băgat în boală…Ce spuneați,să vă port pică?Pentru ce,d-lor?
TROCAN: Exact,pentru ce?Pentru o glumă…
BRADU: Dimpotrivă,d-lor,aș vrea să vă mulțumesc pentru primirea călduropasă pe care mi-ați făcut-o,primire căreia n-am știut să-i răspund,ca să zic așa, corespunzător(nemulțumire la cei doi).Se cunoaște că după 20 de ani de Capitală m-am,ca să zic așa,capitalizat și eu.Acolo gluma,ca să zic așa,s-a cam îngroșat și oamenii au început să-și piardă umorul,această calitate recunoscută a românului care,nu-i așa,de-a lungul istoriei,l-a ajutat să treacă mai ușor peste numeroasele momente de,ca să zic așa,de…
TROCAN: Izbeliște.
BRADU(concomitent): Cumpănă.Sau de izbeliște,dacă vreți dvs…
TROCAN(repede): Nu,nu de cumpănă,cum spuneți dvs e foarte bine.
BOJESCU: Da,foarte frumos spus!
TROCAN: Și adevărat!
BOJESCU: Din păcate.Oricum,dl. Bradu,puteți sta liniștit,nu v-ați capitalizat din punctul acesta de vedere absolut deloc.Sunteți tot de-al nostru…Poate și unde v-am simțit această căldură sufletească de care vorbeați nu ne-am reținut nici noi să…
BRADU: Vă mulțumesc.Mă faceți să mă simt realmente acasă,printre prieteni…(Îi vede că se foiesc.Trocan se uită „discret” la ceas)Cât este?
TROCAN: Ce?A,ceasul!Unu fără un sfert.
BRADU: Vă grăbiți cumva,aveți vreo treabă?Spuneți,nu vreau să deranjez.Eu am venit,de fapt,după umbrelă…
TROCAN: De,știu și eu…Mi-e să nu vă supărați…
BRADU:Așa-i,mai devreme v-am lăsat impresia de om supărăcios. Poftiți(râde),acum promit să nu mă supăr.(Râd și cei doi)
TROCAN: Păi…aș cam avea o trebușoară.
BRADU: Acum la unu?
TROCAN: Cam așa ceva.
BRADU(cu simplitate): Îi așteptați pe domnii Gănoiu și Albu să încheiați afacerea?Au înflorit ,în sfârșit, castanii?(Stupoare)
BOJESCU(își revine primul):Cum?!Știți?
TROCAN: Cum știți?De unde ați aflat?
BRADU: Aveați dreptate: în orașul acesta de provincie se află totul…dar eu aș spune că inclusiv ce nu trebuie să se afle…Acum să zic o jumătate de ceas dl. Gănoiu a binevoit să treacă pe la mine,la birou,cu un autodenunț prin care am avut și eu prilejul să aflu despre unele,ca să zic așa,preocupări ale dvs.(Tăcere)
TROCAN: Nemaipomenit!(Cade în fotoliu)
BOJESCU: Fantastic!(se pune pe un râs homeric, de nestăvilit)
BRADU: D-le Bojescu,permite-ți-mi un sfat prietenesc,ca să zic așa,ca de la procuror la acuzatul său: e mult mai bine la închisoare decât la sanatoriu…
TROCAN:: Deci…ați venit de fapt nu după umbrelă,ci să ne arestați…
BRADU: Nici vorbă…(O licărire de speranță.)Și după umbrelă.Este o amintire de familie.O am de la tata…(Dezastru.Merge și ia umbrela.)
TROCAN(către Bojescu): Ei,ce mai zici,nu există Dumnezeu?
BRADU: Mergem,domnilor?
TROCAN: Stați așa nițel!Ce vroiam să?…Să-mi iau și eu haina!
BRADU: A! Chiar vă rog!E foarte frig.Ați putea răci la „răcoare”.Dl. Bojescu deja tușește.
BOJESCU: D-le procuror,vă mulțumim pentru preocuparea față de persoanele noastre.Sincer,ne-am fi bucurat mai mult să nu ne fi acordat atâta atenție.(Bradu zâmbește.Trocan merge să-și ia cojocul de piele.)D-le Bradu,îmi permiteți și mie o întrebare?Dar să-mi răspundeți sincer, dacă puteți.Vreau să-mi satisfac o simplă curiozitate.
BRADU: Vă rog,întrebați!
BOJESCU: Care-i averea totală a dvs.?Adică,mai limpede:aveți după ce bea apă cu cinstea asta?Acum fără supărare…
BRADU: Ce supărare!Am să vă răspund.Dețin un apartament cu două camere în București și o Dacie veche de 15 ani…Mulțumit?(Bojescu începe să râdă, neostentativ, așa simțind)
BOJESCU: Mă scuzați… nu e ceva …dar…nu mă pot abține…Și vă considerați fericit?
BRADU: Foarte fericit!(Vine Trocan.)A! Dl. Trocan,dvs,în mod special,aș dori să-mi exprim,ca să zic așa,părerea sinceră de rău că sunt nevoit să vă arestez tocmai de ziua de nume…că s-a întâmplat…
TROCAN: Lăsați,nu-i vina dvs...nu-i a nimănui…nu s-a întâmplat…a fost stabilit cu precizie.
BRADU: Stabiilit?!De cine?
TROCAN: De sus.
BRADU: De sus?…Cât de sus?
TROCAN: Cel mai de sus.
BRADU: Exagerați!
TROCAN: Nu,nu,știu sigur.Dumnezeu ne-a pedepsit…Meritam…Cine eram eu și cine-am ajuns…
BRADU: A,Dumnezeu…
TROCAN: Da.Funcția asta,puterea m-au transformat într-un cu totul alt om…pe care aproape că nu-l mai recunosc și-l reneg…Poate că-i mai bine…de fapt nu,sigur e mai bine și sunt primul care se bucură că s-a întâmplat așa…pentru omul Trocan…și țin să vă mulțumesc că mă arestați…
BOJESCU(Îl aplaudă): Bravo,Nelule!Uite,l-ai înduioșat pe dl. procuror.I s-au umezit ochii…
BRADU: Sunteți credincios,d-le Trocan?
TROCAN: Da,din momentul de față,da.Declar cu mâna pe inimă că sunt credincios.A fost nevoie de o dovadă mai mult decât palpabilă –pe propria-mi piele-a existenței Lui,ca să mă trezesc,s-ating lumina,adevărul,să-l descopăr pe El și prin El pe mine…
BRADU: Știți vorba aceea: mai bine prea târziu decât niciodată.(Râde.)Ei, atunci mergem?După dvs.!( Câteva invitații dee genul acesta.În final ies.Scena rămâne câteva clipe goală, să dea impresia publicului că piesa s-a terminat în acest mod îmbucurător.Poate să rămână așa chiar până se ridică și aplaudă.Apoi,cei trei intră.Bojescu și Trocan împinși de la spate de Bradu, fiind foarte derutați.)
BOJESCU: Ce este?
TROCAN: Ce s-a întâmplat?
BRADU: Intrați!Vă voi spune îndată.(După o pauză)D-lor,m-am gândit:dacă totuși aveți dreptate?…
BOJESCU: În ce privință?
TROCAN: În ce privință?
BRADU: Să…să bufnească râsul la aflarea colosalei mele averi…
BOJESCU(deși bănuie ceva): Nu-nțelegem.
TROCAN: Nici eu.
BRADU: Dacă aveți dreptate și eu nu sunt chiar atât de fericit pe cât cred.Ci doar mă amăgesc?Dacă,într-adevăr,nu cinstea și corectitudinea aduc fericirea,ci banii?…Ce părere aveți?
TROCAN: Părerea mea e că…
BOJESCU: Vreți să fiți mai explicit?
TROCAN: Asta e și părerea mea: vreți să fiți mai explicit?
BRADU: Mai explicit?Să-ncerc.N-am mai făcut asta niciodată…Ciudat fenomen se petrece cu mine.Simt cum mă transform într-un alt om,că ating lumina,adevărul,dar în sensul opus dvs,d-le Trocan…Poate unde îmbătrânesc și încep să –mi fac griji pentru ziua de mâine,de poimâine,acum când am rămas și singur…(Apoi)D-lor!Voi fi direct,cum vă place: renunț la urmărirea penală și mușamalizez totul dacă mă,ca să zicem așa,răsplătiți cum trebuie.Ce spuneți?
TROCAN(se uitpă la Bojescu): Mai încape vorbă!Acceptăm.Nu-i așa nea, Bebe?
BOJESCU: (categoric): Nu!Ce joc perfid mai e și ăsta?Ne credeți chiar atât de idioți,de reduși mintal?Unde aveți microfonul?Vreți să ne băgați și la dare de mită?Nu v-ajunge?(Bradu începe să râdă.)Râdeți!Râdeți!V-am dejucat planul!(Bradu într-un râs în crescendo)Și ascultați-mă încă un lucru(subliniind cuvintele,amintindu-și de ce.i zisese Bradu)-vă spun asta prietenește,ca să zic așa,ca de la bogătașul bine trăit și fericit la omul legii,cinstit dar tot sărac: ați câștigat o luptă,dar nu încă războiul!
BRADU(râzând grozav): Nu mai pot!Nu mai pot!E prea de tot!
BOJESCU: Ce e prea de tot?Aș putea și eu să aflu?
BRADU: Dl. Bojescu!…Nea Bebe!
BOJESCU: Mie să nu-mi zici „nea Bebe”!Nu sunt „nea Bebe” cu dumneata!
BRADU: Nici nu știți cât de simpatic sunteți!…D-lor,dacă v-ați făcut o impresie greșită despre mine?Dacă eu nu sunt cine credeți dvs.?
TROCAN(trezit și el):Cum,nu sunteți dvs dl. procuror Ștefan Bradu?!Nemaipomenit!(Bradu râde din nou auzindu-l)
BRADU: Ei,nu,sunt Ștefan Bradu, procurorul.Nu asta am vrut să spun…Dacă eu nu sunt persoana care când e vorba de lege n-are mamă,n-are tată-expresia vă aparține-,tăietorul în carne vie,stârpitorul,cu voia dvs.,al corupției…ba dimpotrivă,ca să zic așa…?(Cei doi se uită uluiți.Nu mai pricep nimic.)D-le Trocan!…Nea Nelu!…pot să vă zic”nea Nelu”?…
TROCAN(se uită la Bojescu): Poate?(Acesta simte ceva.Îi face semn că da.)
BRADU(continuă): D-le…Nea Bebe!…(Apoi)O clipă doar,să-mi stăvilesc râsul!Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat în mai bine de douăzeci și ceva de ani de meserie.Nu regret deloc c-am avut azi inspirația să ies din casă și să vin la dvs….Am râs…cum nu țin minte s-o mai fi făcut de la moartea neveste-mii.O clipă!…D-lor!V-aș ruga să vă amintiți cine a fost numit procuror-șef aici acum patru ani tot așa,cu câteva luni înaintea alegerilor?
TROCAN(ca la școală): Cine-a fost….acum?….Stați așa…imediat…
BOJESCU: Dl. procuror Grama.
TROCAN: Exact, dl. Grama. Dar a murit acum vreo doi ani în accidentul ăla de mașină și i-a urmat Firea…
BRADU: Iar d-lui Firea peste o lună îi voi succede eu.Și…cum vi s-a părut dl. Grama?Ca om al legii vorbesc.
TROCAN: Nea Titi?Nemaipom…Adică nu-nțeleg,la ce vă referiți?
BRADU: Ei, haideți…nu vă sfiiți…Vreți să spuneți că v-a avantajat,în timpul campaniei și premergător acesteia,prin unele arestări și rețineri din rândul opoziției-dovedite ulterior nejustficate majoritatea,dar îndeajuns să le scadă imaginea-sau acoperindu-vă dvs. și partidului dvs. unele,ca să zic așa,nereguli și altele asemenea?…(Tăcere) Nu știți însă pentru ce a făcut asta.Pentru că era un simplu simpatizant?Nicidecum,domnilor.A fost trimis anume în acest scop…(Rumoare) Iar eu…eu am aceeași,ca să zic așa,misiune acum…
BOJESCU: Fantastic!
TROCAN: Nemaipomenit!Ei,nu,că leșin!(Bradu sare să-l ajute să-și revină)Nu, mulțumesc,nu-i nevoie…Domnu’Bradu!…sunteți sigur?Adică…Ce întreb eu?Nemaipomenit!Nu mai știu ce să zic!
BRADU: Ei,gata,calmați-vă,liniștiți-vă,d-le Trocan!…
TROCAN(îl corectează): Nea Nelu.E mai bine.
BRADU(râde): Nea Nelu!Ãsta e adevărul.Am fost trimis să pun,ca să zic așa,umărul serios la câștigarea alegerilor locale și a fotoliului de primar de către…
TROCAN(nerăbdător): De către?…
BRADU: De cel care a făcut atâtea pentru oraș și care ar fi păcat să lase neterminate cele începute….
TROCAN: Haideți, nu mă mai fierbeți…
BRADU: De către dvs.Da,da,nu știați încă-poate doar bănuiați și,desigur, sperați-abia deseară urma să fiți încunoștiințat:ați fost preferat d-lui Băbeanu,asta grație calităților superioare(tușește),calități prin care,ca să zic așa,corespundeți perfect viziunii partidului asupra primarului ideal…
TROCAN(cu falsă modestie): Mulțumesc,m-am străduit și eu…
BOJESCU(lui Trocan): Ce mai spui,Nelule?Există Dumnezeu?
BRADU(amintindu-și): A,asta desigur,(tuse),dacă nu cumva,cum ați spus mai devreme n-ați atins lumina,adevărul,dacă nu v-ați redescoperit prin Dumnezeu…
TROCAN: Adică?(Își dă seama.)A!(Râde) Aia a fost așa,de momeală,poate o-nghițeați.Nea Bebe știe,poate să confirme că-i așa…
BOJESCU: D-le Bra…Ștefane…Fănică…pot să vă spun Fănică?
BRADU: Nu puteți(tușește)…nu puteți(la fel)..nu vă dau voie să îmi mai spuneți astfel.Doar suntem prieteni de-acum….(A!)
BOJESCU(râde): Prieteni,ai?Fantastic!Acum o juma’ de ceas-scuză-mă-dar tare te-aș mai fi strâns de gât,Fănică și acum…te-aș strânge în brațe!
TROCAN: Eu chiar am s-o fac-se supără nu se supără…(Îl ia în brațe) Măi, Fănică,măi!
BRADU: Nea Nelu!
BOJESCU: Și noi.(Îl strânge în brațe): Fănică,scumpule!
BRADU: Nea Bebe!
BOJESCU(după ce-și dau drumul): Bre,dar știu că ne-ai jucat o farsă!…
TROCAN: Ne-a făcut-o,ce mai!
BOJESCU: Nu m-ar mira dacă într-o viață anterioară ai fi fost actor…
BRADU: V-am produs ceva emoții…
TROCAN: Ceva mai bine…Cred c-am îmbătrânit pe puțin cu zece ani…Poftim cum îmi cade părul!În mod barbar.Așa pățesc ori de câte ori trec prin clipe grele…
BRADU: Îmi pare sincer rău și-mi cer acum mii de scuze…
BOJESCU: Lasă, Fănică, n-ai de ce…A fost frumos,ne-am distrat și noi ….
BRADU: Însă vă rog să mă credeți,n-am rezistat tentanției…M-am trezit în fața unei situații de-a dreptul,ca să zic așa,inimaginabilă.Căci,trebuie să recunoașteți, ați făcut o confuzie de toată frumusețea,demnă,ca să zic așa,de orice comedie clasică…
TROCAN(arătând discret pe Bojescu, apoi încet): Nea Bebe!…(E văzut) Bine,că și eu…
BRADU: Când a venit domnul Gănoiu la mine..
TROCAN: A! Bine că mi-ai amintit!Secătura!Cum îl prind cum îl strâng de gât!
BRADU(reluând): Nu cunosc ce-a fost aici, dar știu că era mai mult mort decât viu.Când mi-a înmânat tremurând tot, declarația,iar eu,citind-o,am izbucnit în râs,se uita uimit,nu știa ce să mai creadă:sunt cumva nebun?Doar când l-am sfătuit să se liniștească fiincă l-am eliberat pe Albu și l-am lămurit cum se prezintă situația…
TROCAN: Așa,dom’le,exact,asta vroiam să-ntreb:de Albu.Cu accidentul…
BRADU(Râde): S-a rezolvatL-am găsit nevinovat.A făcut tot ce i-a stat,ca să zic așa,omenește în putință să evite coliziunea…
TROCAN: Da?!Păi…ce vroiam eu să…nu era beat?
BRADU: Tun!(Râd)
TROCAN: Să vedem el ce zice.Vine-acum,la unu’,să încheiem afacerea…
BOJESCU: Dar Gănoiu unde este?
BRADU: Vine și dânsul.L-am trimis eu acasă să ia hârtiile și cele necesare pentru încheierea afacerii.
BOJESCU: Așa?Bravos!Putem sta liniștiți:justiția e cu noi!A,păi să dau și eu o fugă până jos,la mașină să le iau…
BRADU: Atunci…cu treaba aia…cum rămâne?
BOJESCU: Cu care treabă?
BRADU: Cu răsplătirea.
BOJESCU: Ce răsplătire?…A,cu?…Credeam c-ai glumit și cu asta.(Vede pe Bradu încruntat; repede)Ha,ha!Þi-am făcut-o!Am glumit.Păi cum ar putea rămâne?Cere oricât!…Cât?
TROCAN: A,nu,nu,vai de mine,nu vreau nici un ban,se poate?!…Aș avea nevoie doar de o casă.A bătrânească,v-am spus,a fost demolată.
TROCAN: S-a făcut.S-a arajat.În centru.Apartament cu patru camere.Îl promisesem pentru un amic,dar acum…
BRADU: Știți,n-o fac pentru bani ci,ca să zic așa,din principiu.N-am aranjat caz fără să cer omenește răsplata efortului meu…Principiul meu.
BOJESCU: Categoric.
TROCAN: Just.Dom’le,păi omul fără principii ar fi…n-ar fi om,zău dacă nu.Poate că tocmai prin asta ne deosebim de animale:prin faptul că noi avem principii.
BOJESCU: Gata.Să fie într-un ceas bun!(Strâng mâinile toți trei)Nelule,ce mai aștepți,coate-n coaste?Fugi și mai adu un pahar pentru Fănică.(Trocan s-a și îndreptat spre bufet)S-a spart celălalt.
BRADU(glumă): N-a rezistat,pesemne,tensiunii.
BOJESCU(râde): Bună!Ei,să ne înțelegem tot așa!(Lui Trocan)A!Ia trei pahare și pentru Albu și Gănoiu.Și încă o sticlă!(Lui Bradu)Fănică dragă,și…ce vroiam eu să te-ntreb?Așa,Ia spune-mi:cum e cu averea totală?Rămânem la un apartament în București și-o Dacie veche de cinșpe ani?(Râde)
BRADU(râzând): Mai adaugă!(Vine și Trocan cu paharele și cu sticla: -Vine!) Plus casă în București, vilă la Bușteni și un Mercedes.
TROCAN: Ce-i cu Mercedesul?
BOJESCU: Mașina lui Fănică.
TROCAN: Mercedes?Bun. Eu am un amărât de BMW vechi de vreo câțiva ani.Deseară am invitat pe doctorul Feștilă.Zicea că-mi dă Audi-ul lui…(Deodată)A!Aha!
BOJESCU: Ce-i?
TROCAN: Stai așa nițel!Ce vroiam să?…Pune d-ta în pahare!(Merge și sună) Pușa,a mai încercat nevastă-mea?
VOCEA SECRETAREI: Da,de câteva ori.Dar i-am spus că…
TROCAN: Foarte bine.Acum însă trebuie să vorbesc ceva cu ea.Fă-mi legătura.(Celor doi)Să-i spun că diseară voi mai avea un invitat de onoare la cină, amicul meu Fănică…
BRADU: Nu,nu,nu,nu contați pe mine în nici un caz!
TROCAN: Ba în primul rând!Pentru tine,Fănică dragă,sunt capabil să-mi dau și cămașa după mine!Zău!
BRADU: Mulțumesc.Dar mai bine o păstrezi dacă mai vrei să câștigi alegerile.
TROCAN: I-auzi vorbă!Cum să nu vreau.
BRADU: Atunci nu mă invita.Mai târziu s-ar putea să dăuneze…mă-nțelegi.
BOJESCU: Nu-nțelege,că Neluțu nu gândește. El e omul instinctului.
TROCAN: Păi da,nu gândesc.Pentru că tot ce știu e c-aș dori ca deseară Fănică să fie invitatul meu de onoare…
BRADU: Altădată.Să trecem noi cu bine alegerile.Acum…eu sunt magistrat.Slujesc legea.N-am opțiuni politice,nu?
BOJESCU(râzând): Categoric.
TROCAN(la fel): Just.Atunci…ce vroiam eu să?…
BRADU: Însă fiica mea cu siguranță ar fi bucuroasă să intre,ca să zic așa,în lumea înaltă a urbei.
TROCAN: Asta vroiam să zic.Doamna doctor.Chiar sunt dornic s-o cunosc.Deseară e invitată de onoare.Presupun că va fi însoțită de dom’ doctor Munteanu…
BRADU: Da,dar de Munteanu junior.Soțul are ceva necazuri medicale.
BOJESCU: E bolnav d-l doctor?!(Sună dictafonul.)
VOCEA SECRETAREI: Soția dvs.
TROCAN: Merci.Alo!Ce fac?Nu,nu mai stau în cap…A,da,eu i-am spus să nu-ți facă legătura.De-aia!Femeie,vrei să oprești moara aia?(Zâmbește spre cei doi.La aparat)Dragă,nu te-am sunat să mă-nnebunești de cap.Vreau să-ți spun ceva.Să ai în vedere că vom mai avea doi invitați de seamă.D-na și domnu’ doctor Munteanu.Da.Nu,nu sunt soț și soție,tâmpi…!Uite,că mă faci să vorbesc necaracteristic mie…(Dulce)Ce sunt?Sunt…nu contează!Sunt doctori,ți-am spus!Îi așezi lângă noi.Lasă,că îți spun eu.Am să-ți povestesc multe.Am avut o zi nemaipomenită…Ce e?Ai să-mi spui și tu ceva?Bine,dă-i drumul!Dar scurt!Așa, așa…(Deodată)Cum?!Ce?!Bine,femeie,și-acum spui?Când ai vrut?Când am vorbit mai devreme?Nemaipomenit!N-am vrut eu s-ascult?Hai,gata,barem taci!Dacă era important?Taci,n-auzi?Îți spun eu…(Închide)Nemaipomenit! Nu e posibil!…
BOJESCU: Ce-i ,bre,s-a întâmplat ceva?
TROCAN: Închipuiți-vă!A sunat de dimineață d-na Albu acasă să-mi spună de accident și de arestare și,cum eu n-am fost,i-a transmis neveste-mii să-mi spună,iar asta…(Cei doi încep să râdă)Vă dați seama:puteam să evit toate astea,toți nervii,toate…
BRADU: Firele de păr căzute…Apartamentul pentru prieten…
TROCAN(sare): A,nu,nu-i vorba de asta…Nu-l dau tot unui prieten?Și nu de la mine.
BOJESCU(„supărat”): Vai,Fănică,ne superi!Ce naiba!Din contră,ne bucurăm nespus că s-a întâmplat așa,c-am putut să ne cunoaștem,să ne apropiem sufletește…
TROCAN: Că ne-am împrietenit,că știu și eu că am pe cine să mă bazez
BOJESCU: Ce mai încoace și încolo!Să bem pentru încă frageda noastră prietenie.Să fie cât mai trainică și mai îndelungată!Paharele,d-lor!Noroc!
TROCAN(ridică și el paharul): Sănătate!Că-i mai bună decât toate!
(Sună dictafonul.)
TROCAN(răspunde): Pușa,ți-am spus să nu-i mai anunți.
VOCEA SEC RETAREI: Pe cine să anunț?
TROCAN: Pe Albu și pe Gănoiu.
VOCEA SECRETAREI: A,nu,că nu sunt dânșii.Este dl. Popescu la telefon.Abia acum a sunat.Vi-l mai dau?E unu fără cinci.
BOJESCU(glumeț): Ba e fix.Spune-i să treacă pe la mine, să-i reglez eu ceasul.Și să-i dau banii ăia,că văd c-a sărăcit…(Bojescu și Bradu râd.)
TROCAN: Las-o pe diseară!(Pușei.)Pușa,n-am timp.Vorbesc cu el deseară.
BOJESCU(repede): Stai,bre!Vorbește cu el să nu publice naiba ceva despre arestarea lui Albu….
TROCAN: Aș!Ce,e nebun?
BOJESCU: Poți să știi!(Lui Bradu)Popescu ăsta e cel din pricina căruia a început totul…E directorul ziarului „Ecoul națiunii”…
BRADU: Cunosc, cunosc.Dar lăsați, a vorbit Jenică cu dânsul…
TROCAN: Care Jenică?…A,dom’ prefect.A,da, că sunteți…
TROCAN: Păi nu sunt,Nelule,foști colegi de bancă…
BRADU(glumeț): Și,actualmente,ca să zic așa,colegi de barcă…(Râd)
TROCAN: Dar,Fănică dragă…Ce vroiam să?…A!Înseamnă c-ai citit numărul de azi, articolul…Ce părere ai?Îmi scad șansele?
BRADU: Stai liniștit,nea Nelu.Mai sunt patru luni până la alegeri.Uită lumea.Ș-apoi…mai sunt și eu pe aici…
TROCAN: Și dacă nu-l scotea azi la vânzare,ce se-ntâmpla?
BRADU: Neapariția lui ar face mai multă vâlvă decât apariția…
BOJESCU: Care oricum trece neobservată.Eu merg până la mașină.
BRADU: Dar l-ai citit pân’ la capăt?
TROCAN: Nu,m-am oprit acolo la partea cu pricina…Ce mai zice în rest?
BRADU: Spune niște lucruri frumoase…
TROCAN: Da?Ia,dom’le!M-ai făcut curios.(Ia ziarul)
BOJESCU(care vroia să plece la mașină): Ei,hai s-ascult și eu!Să văd ce-i cu articolul acesta!Zi-i tare!Și de la-nceput!
TROCAN: „Om înalt, puternic,cu privirea ageră,sclipind de inteligeență…”
BOJESCU: De tine zice?!
TROCAN: Stai așa nițel!…”…cu părul lung în bătaia vântului…”
BOJESCU: Bre,ești sigur că de tine zice?
TROCAN: Nu,c-aici nu e despre mine.E despre…Sfântul Ioan.
BOJESCU: Păi zi-i unde scrie de tine!
TROCAN: N-ai zis d-ta s-o iau de la început?
BOJESCU: Hai,bre,vrei să-mi citești tot ziarul?
TROCAN: Bine,fii atent!„Județul nostru este unul răsfățat de soartă,căci doi(subliniind) oameni de varză ai săi(râd):dl. prefect și dl. primar al municipiului nostru poartă sfântul nume.Desigur nu întâmplător județul nostru, cu asfel de oameni în frunte,a ajuns să se situeze între primele din țară…”(Râd)
BOJESCU(întrerupându-l glumeț): La corupție?
TROCAN(continuă): „…Cum este de prisos a aminti numeroasele lucruri bune realizate în ultimii patru ani,voi insista mai mult asupra structurii sufletești și morale a acestor doi bravi bărbați cu care ne mândrim cu toții.De o probitate exemplară,cu un caracter fără fisură,fără pată în trecutul lor zbuciumat,în care munca a constituit și constituie elementul primordial,sacrificându-și liniștea interioară și familială,viața chiar și-au pus,cu dăruire și neprecupețire,toată puterea și cunoștiințele lor vaste în slujba noastră,a celor care….”(Pe fundalul acesta cortina se va lăsa încet-încet.Când s-a lăsat de tot se-aude ușa deschizându-se.Apoi vocea lui Trocan:-A, haideți, dom’le! iar a lui Bojescu:-Cobor repede!)



SFÂRȘIT