agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2665 .



Liftul
scenariu [ Film ]
fragment 1

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Niculescu ]

2005-02-01  |     | 



Secvența 1. Zi. Exterior.

O mașină Dacia răblăgită cu stegulețe tricolore pe capotă, urmată de două mașini și mai vechi, înaintează pe o stradă dintr-un mic orășel. Dacia se oprește brusc, iar cele din spate se tamponează. Pe de o parte și de cealaltă parte a străzii se observă niște case țărănești. Nici urmă de blocuri.

Din Dacie se aude vocea unui bărbat înfuriat rău:

- ‘tus paștele mă’tii de mașină!!! Ia vezi mă ce are că mă omori aici!

- ‘țeles dom’ primar!! șoferul coboară din Dacie , ridică capota și continuă... fir’ați ale naibii de bujii!

Un ins îmbrăcat într-un costum negru coboară din mașina din spate, se apropie de Dacie și bagă capul pe geam.

- Probleme, dom’ primar?

- Du-te-n pizda mă’tii de unde ai venit și așteaptă!!!

- Bine domnule!

Șoferul urcă din nou în mașină, încearcă să o pornească, dar degeaba.

- Hai mă odată! Ce faci? Mișcă-ți curu’ ăla că ne vede lumea!!!

O femeie zărește mașinile de la primărie și strigă către vecina sa:

- Fă, vecină! Fă, vino repede să-l vezi pe primar, e chiar la poarta ta!!

- Unde-i, fă? întreabă aceasta din dosul casei

- Uite-l, soro, hai să-l vedem și noi mai îndeaproape...

- ... hai,vecină...

Ies amândouă pe porți, își aranjează părul și îmbrăcămintea.

- ...da tu vorbești, bine?

- ... las’ că vedem noi...

Primarul scoate capul pe geam, încruntat, le face semn celor din spate. Opt barbați bine făcuți coboară din cele două mașini. Se îndreaptă spre Dacie. Femeile merg și ele îmbujorate către mașina primarului. Când le vede, primarul își schimbă imediat fața, devenind foarte drăguț.

- Bună ziua, domnule primar! zice prima, cealaltă face un gest ușor cu capul și zîmbește.

- Sărut mâinile, doamnele mele! Ce faceți? întreabă acesta de pe bancheta din spate, gesticulând cu mâinile către șofer să se grăbească.

- Bine, domnule primar! Dumneavoastră?

- Și eu la fel de bine (accentuând ultimul cuvânt)! Merg la bloc, astăzi dau drumul la lift...

- ...aaaaaaa.... liftul...sigur că da! Tot orașul știe, ce bucurie ne faceți, vă țineți de promisiuni, cu modernizarea orașului cu alea alea...

Cealaltă femeie zâmbește în continuare după care dă impresia că se deșteaptă:

- Să știți că v-am votat!

Cealaltă o înghiontește.

- ... am avut încredere în cuvintele dumneavoastră! Sunteți un om cu inimă mare!

Cei din spate încep să împingă Dacia, femeile, dând impresia că nu și-au terminat discuția, merg ușor din urma mașinii.

- ...vă aștept acolo, drăguțelor! zâmbind teatral

- ... bine domnule!

- ...venim neapărat...

Femeile rămân în urmă, având un zâmbet mulțumitor pe față. După ce șoferul reușește să pornească Dacia, mașinile își continuă calea.


Secvența 2. Exterior bloc. Zi.

În fața singurului bloc din oraș, o mulțime agitată așteaptă din clipă în clipă să sosească mașinile de la primărie. Fanfara face repetiții pentru marșul de primire al primarului. O pânză albă, mai degrabă un cearșaf, stă agățat de ușă intrării de la scara a doua a blocului, care până acum fusese blocată. Cineva îl îndreaptă puțin. Câțiva bărbați se ocupă concentrați de scenă.

Secvența 3. Interior. Școală. Cancelarie.

Un bărbat se plimbă prin cancelarie, o încăpere dreptunghiulară, cu multe scaune în interior și multe flori la geam. De pereți atârnă niște orare și niște flori din plastic. Pe masa din centrul încăperii stă un catalog. Bărbatul gesticulează fără îcetare:

- ... deci nu mai știu de câte ori să-ți repet, această clădire este o școală! Aici copiii viitorului de mâine își iau porția zilnică de educație, din moment ce nu te prezinți la ore, ce exemplu dai elevilor? Ai casă de la primarie, nu plătești nimic pentru ea, ai un salariu bun, de ce mai ai nevoie?

- Domnule director, pe d-ta te interesez eu, sau salariul și casa pe care o am ?

- Mă enervezi, Andrei! Chiar crezi că eu nu pot ține niște ore de sport? Te avertizez pentru ultima oară – o singură dată nu mai vii la servici și te dau afară! Ești liber!

Secvența 4. Interior mașină. Exterior stradă, periferie.

- Doar 500? întreabă Anca.

- Nu am mai mult, păpușo! Zice bărbatul, mângâind-o ușor cu palma pe față și râzând cu dispreț

- Ia-ți laba de pe mine, nenorocitule!

Anca iese din mașină înjurând, își scoate pantofii cu tocuri înalte și se îndreaptă spre oraș, încercând să oprească o altă mașină. Corpul său bine definit, fața sa suavă și părul puțin ondulat nici nu te fac să gândești că e prostituată.

Cu mult în spatele Ancăi, pe aceeași stradă ce duce spre oraș, două biciclete se apropie. Doi băieți de vreo 18 ani pedalează ușor. În părți, un câmp verde.

- ... să-ți mai zic ceva – spune Marius – în bloc au adus o babă nebună...

Celălalt râde.

- ... cică și-a omorât bărbatul și fiul și i-a aruncat într-o fântână... continuă gâfâind.

- Ce?!!

- ... da mă, acum stă la fiică-sa...

- Cine ți-a zis?

- ... eh...circulă vorba prin bloc...

- Și nu ți-e frică?

- Să știi că așa nu mi-e frică, dar când o văd mor...

Băieții se apropie tot mai mult de Anca, o zăresc.

- Ia uite ce gagică, frate! zice George

- N-am văzut-o pe la noi, continuă Marius

- ... mmm... după cum o văd eu de la spate, cred că merge o dată la pat...

Râd amândoi.

Anca privește în spate, îi vede, își mișcă fundul mai accentuat să pară mai atrăgătoare. Vântul adie ușor. Băieții trec pe lângă ea și o privesc înmărmuriți.

- Hei, băieți, unde mergeți? îi strigă Anca din urmă.

Băieții se opresc din mers și întorc capetele.

- În oraș, mergem acasa – răspunde George

- Am și eu loc cu voi?

- Desigur

Râd amândoi. Marius nu scoate nici un cuvânt.

- Mă numesc Anca, sunt actriță, joc în filme la București... locuiesc în oraș la bloc, m-am mutat de curând...

- El e Marius, locuiește și el la bloc, nu cred că te-a văzut... Eu sunt George... Apropo, ce caută actrițele singure pe câmp?

Râd toți. Anca urcă în spatele bicicletei de tip rusesc a lui George. Aparatul de filmat rămâne pe loc, ei merg mai departe, vocile lor pierzându-se în zare.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!