poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2354 .



povestea lor
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [curtezanu ]

2004-07-19  |     | 



Povestea lor

Statea intins pe pat, langa femeia cu care-si petrecuse noaptea. El, la cei 25 de ani ai sai, arata aproape perfect. Simpatic, chiar frumos as putea spune, daca nu mi-ar fi frica sa-l fac femeie. Vorba ceea: un barbat daca e frumos ajunge femeie. Intinsi pe pat, in pielea goala, aratau ca doi ingeri imbratisati, ce si-au ingaduit o clipa de pacat. El, cu parul brunet, cazandu-i in suvite carliontate pe perna de matase alba, incadrand doi ochi caprui ce te fermecau inca de la prima privire. Niste buze, care atunci cand schitau un zambet, faceau sa apara de dincolo de ele o dantura perfecta... un zambet ce fermeca pe loc orice fecioara care visa mereu, in noptile ei fierbinti, o faptura ca el, un zburator, numai ca el era altceva... el era un curtezan, o persoana care traia din amorul doamnelor si care uneori isi astampara pofta carnii cu cate o fecioara, ca un sacrificiu adus Afroditei, iubirii insesi.
Totul a inceput cand avea 16 ani. Fiind in toiul verii si caldura aprinzandu-i faptura, se duse la iazul din apropiere sa se racoreasca, cu niste prieteni. Cand sa plece, Athanasios dori sa ramana. El e cel ce avea sa devina un Cupidon pervertit, ale carui sageti erau insasi ceea ce avea sa devina el. Voind sa-i joace o farsa, ceilalti ii luara hainele cu ei. Iesind intr-un tarziu din apa, nu-si gasi hainele si, auzind pe cineva venind, se ascunse intr-un tufis de pe mal. De acolo putu sa vada ceea ce putini aveau ocazia sa o faca: imbaierea unei tinere femei.
Lope, venind la iaz cu turma de capre ce o avea spre ingrijire si, vazand ca nu e nimeni, se hotara sa se scalde si ea putin... caldura era asa de inabusitoare si apa asa de calda...
- De ce sa nu profit? se gandi ea... si-asa nu e nimeni aici.
Si incepu sa-si dea vesmantul jos. Dezvalui vederii tanarului rusinat un trup feciorelnic de zeita... un trup de grecoaica infocata, mistuita de pasiuni inabusite, doi sani albi, ca doua cupe cu frisca, ce au in varf cate o migdala, picioarele ce urcau pana la pantecul ei, incercand sa ascunda firele razlete ce parca invitau la fructul oprit, soldurile i se unduiau mergand spre apa, iar fesele, ca doua pernute de matase, parca asteptau ca cineva sa le simta prospetimea...
Dupa ce se imbaie voi sa iasa din apa, sa n-o prinda cineva acolo, dar Tanos, asistand la spectacolul ei, ca si cum ar fi privit o sirena ce-si recapata trupul de vraja, voi sa vada mai de-aproape zeita ce i se revela. Cand isi dadu seama ca s-a deconspirat, deja era prea tarziu.
Lope, vazand ca tufisul unde era baiatul se misca, crezu ca era vre-un animal de-al ei prins acolo si, asa goala cum era, se duse sa-l scoata. Vazand ca vine spre el, Tanos se ridica din tufis si inainta spre ea.
Lope scoase un tipat la vederea trupului gol al baiatului si incerca sa-si acopere cu mainile sanii, lasandu-si aparat sexul doar de blanita negricioasa de sub pantecul ei.
- Cine esti? Si de unde ai aparut... si de ce esti in pielea goala? intreba ea nereusind sa nu se uite la goliciunea lui care o facea sa fremete de dorinta mangaierilor unui barbat.
- Sunt un baiat de dascal care a venit sa se scalde, dar prietenii mei mi-au luat hainele si eu am incercat sa ma ascund in tufis cand te-am auzit venind. Si erai atat de frumoasa, ca o zeita, si nu am rezistat sa nu vin mai aproape sa te vad mai bine...
- Eu? Frumoasa ca o zeita? intreba ea flatata.
- Da, raspunse Tanos. Si crede-ma, detectorul meu de zeite nu se inseala niciodata, mai spuse el, aratand spre barbatia lui, care parca voia sa sara si sa strapunga blanita dintre coapsele Lopei.
Lope nu-si putu stapani un raset.
- Un adevarat gentleman, raspunse fata, facand referire la sexul baiatului, stie cum sa stea in fata unei domnisoare. Mereu cu capul sus si impunator.
Tanos rase, inca stingherit.
- Asa e, raspunse el. L-am educat bine, nu?
Ceva din atitudinea fetei arata ca nu era prima data cand vedea un barbat gol, dar pentru baiat era cu siguranta o experienta noua si minunata. Lope inainta spre el si incerca sa-l ia de mana. Baiatul se trase inapoi.
- Stai cuminte, nu o sa musc. Doar daca nu vrei...
- Ce vrei sa faci? intreba Tanos.
- Nu ai mai vazut pana acum o fata dezbracata?
Baiatul se codi si nu raspunse.
- Da, am inteles. Stai cuminte, lasa-te pe mana mea si poate o sa-ti placa.
- Ce sa-mi placa?
- Sa vezi cum e cand un barbat iubeste o femeie.
Si zicand asta, il impinse cu putere si-l puse jos. Evident, era cu putin mai mare decat el, si daca voia putea sa-l domine. Dar baiatul intelegea ca nu avea rost sa se opuna, era din ce in ce mai bine. Simtea cum sangele ii fierbe in vine si cum voia sa-si potoleasca arderea cu sarutarile Lopei. Ajungand langa el, ea se urca peste el si incepu sa-l sarute, in timp ce mainile ei le luara pe-ale lui si i le puse pe sani. Baiatul simti cum mainile i se umplu de o pernita moale si pufoasa. O mangaie pe sani, pe fese, pe pantece, incercand sa nu ramana nici un loc nedescoperit si nealintat de mainile lui dornice. Gemand de placere, fata ii cauta barbatia, o puse sub pubisul ei si impinse. Tanos simti pentru prima oara caldura ce se ascunde in trupul unei femei. O senzatie de placere intensa ii inunda corpul. Amandoi se priveau in ochi si incercau sa pastreze ritmul cat mai mult, pana ce cazura epuizati unul langa altul.
Asa a inceput totul si asa a continuat pana ce Tanos nu a mai avut ce invata. Zi de zi a invatat trupul femeii, ce-i palce, ce nu-i place, ce trebuie sa faca, ce trebuie sa nu faca. Asa a ajuns un curtezan. Cauta sa cunoasca tot mai multe si mai multe femei. Era romantic, stia cum sa se poarte cu o fata, cum sa o mangaie, cum sa vorbeasca cu ea.
Acum statea langa femeia cu care isi petrecuse noaptea. O tanara la vreo 22 de ani, al carei sot nu stia ce reprezinta o femeie, ce e romantismul, ce e tandretea. Venea, primea ce voia, sau mai bine zis, isi insusea ceeea ce voia si pleca. Si ea ramanea cu visele ei neimplinite, cu dorintele ei arzande, incercand sa-si potoleasca singura aprinderile carnale. Asta pana l-a intalnit pe el.
Acum, dupa o noapte de pasiune, el isi rememora viata. O dorinta launtrica il facu sa se gandeasca de unde a plecat si unde a ajuns. Avea 25 de ani si se gandea la Lope, si la multe altele care au fost in viata lui: fecioare, tinere, doamne. Era un estet: vedea ceva, ii palcea si-si insusea. Nu era brutal, nu era carnal, nu era posesiv. Sa fi fost perfect? Daca era si fidel, da. Dar azi avea sa afle ca femeia care s-a indragostit de el era fatala.
Aniel devenea din ce in ce mai posesiva. Il voia doar pentru ea, dar el inca nu putea face asta. Si acum avea sa-i spuna. Cufundat in ganduri, auzi o voce:
- Tanos, ti-am pregatit cafeaua.
Revenit cu picioarele pe pamant, raspunse.
- Dar trebuie sa plec, in curand o sa apara sotul tau. O noapte de pasiune nu tine decat pana la ivirea zorilor.
- In curand nu o sa ne mai temem de nimic, pentru ca o sa fugim impreuna. Te iubesc Tanos, spuse ea, luandu-l inbrate si sarutandu-l.
- Dar eu.... Eu nu te iubesc, Aniel. Esti o femeie frumoasa, dar eu nu pot iubi, cel putin nu inca.
- Dar, iubitul meu... eu nu pot trai fara tine... o sa mor...
- Nu o sa mori. Numai in carti se moare din iubire. In viata cea de toate zilele te consolezi. Esti o femeie frumoasa, sigur o sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si o sa ajungi sa il iubesti si tu. Eu am fost doar cel care ti-a aratat ca poate exista si tandrete in lumea asta, si fericire, nu numai suferinta si dorinte innabusite. Ti-am aratat ca visele pot deveni realitate. Trebuie doar sa crezi si sa ai puterea sa astepti.
- Dar nimeni nu e ca tine, spuse ea plangand. Nu o sa mai gasesc pe nimeni ca tine...
- Nu plange, te rog. Nu o sa gasesti pe cineva ca mine, dar asemanator, da. Nu poti sa gasesti pe cineva care sa fie identic, e o lege a naturii, dar exista atatea suflete nobile care te vot face sa simti iar flacara dragostei. Nu mai plange. Stiai de la inceput ca nu poate fi ceva durabil si serios. Stiai ceea ce sunt si aceea ce vom deveni.
- Dar am crezut... ca o sa inveti... sa iubesti...
- Ai incercat sa ma schimbi. Ai crezut ca tu vei fi cea care va reusi sa ma tina legat de ea. Dar nu ti-ai dat seama de faptul ca ma iubesti pentru ca sunt ceea ce sunt acum, ca nu-ti pot apartine in totalitate.
Dupa o clipa de tacere adauga.
- Poate ca nu pot iubi. Poate ca menirea mea este sa fiu iubit, nu sa iubesc. Poate ca am fost creat numai dintr-o cauza, nu si cu un scop. Poate ca sunt rodul imaginatiei si al viselor atator femei nefericite. Poate ca asta e cauza existentei mele. Si poate ca scopul meu este acela de a le ferici pe toate.
Aniel continua sa planga.
- Nu mai plange, spuse el, luand-o de maini si sarutand-o pe frunte. Totul o sa fie bine. O sa plec si o sa ma uiti. Ai sa vezi... Acum stii ce sa cauti. Ti-am oferit standardul pe care trebuie sa-l indeplineasca iubitul tau. Nu mai plange, mai spuse el, luand-o in brate si sarutand-o pe gat. Nu mai plange, mai spuse, sarutandu-i lacrimile.
- Bine, raspunse ea intr-un tarziu. Dar mai am o singura dorinta. Vreau sa ne mai iubim o data, acum.
Tanos ceda. Macar atat sa-i mai ofere, dupa ce o facu sa sufere. Ce curtezan putea refuza o femeie, mai ales cand i se daruia cu atata pasiune. Doar "calitatea" aceasta l-a dat afara din casa. Nu a putut rezista farmecelor amantei tatalui sau. Asa ca a fost izgonit. Sa se opuna nu putea. Daca ramanea acolo, nu s-ar mai fi simtit liber.
Aniel se duse in camera alaturata si se aranja putin. Se dadu cu rujul special comandat pentru ziua aceasta, care stia ca va veni odata. Rujul era o noua licoare a dragostei, o ultima incercare de a-l tine langa ea pentru totdeauna. Se intoarse langa el si se iubira, ca si cum nu o mai facusera de secole. Era o ultima zbatere a fiintei lor, impreuna paseau spre o noua viata. Rujul continea o otrava mortala. Ultimile ei cuvinte, rostite cu pasiunea unei femei care a iubit o singura data in viata ei si cu resemnarea unui condamnat la moarte si cu tristetea unui invins, fura:
- Daca eu nu te pot avea, nu te va mai avea nimeni.
Si adormira unul in bratele celuilat, din care aveau sa se trezeasca, poate, intr-o alta viata. Sufletele lor pornira intr-o calatorie al carei scop era implinirea. Aratau ca doi ingeri ucisi de propria lor pasiune, care inca isi mai pastrau atributele divinitatii.
...
Dimineata. O camera de hotel. Se trezi. Il durea capul. Oare cum ajunsese acolo? Langa el, un inger blond era adormit. Semi-imbracata, cu o mana peste trupul lui, cu fata in jos, si un picior suit peste picioarele lui, arata ca un copil care adormise cu jucaria in brate. Oare ce se intamplase? Daca era ceea ce parea sa fi fost, era un fraier ca nu-si mai aducea aminte. Era una din experientele ce meritau tinute minte.
Oricum, acum nu mai conta. Indiciile duceau la un singur rezultat: se culcase cu o tipa "buna". Incepu sa se linisteasca. Astfel, isi aminti totul. O agatase in bar, se dusera la discoteca si apoi in camera ei de hotel. Pentru el, asta era la ordinea zilei. Prietenii ii spuneau Curtezanu pentru ca arata bine, avea ceva dintr-o zeitate greaca in el, ceva exotic, era destept si manierat, era un gentleman. Si, automat, avea si succes la femei. Defecte? Nu iubise niciodata, si avea si 25 de ani. Oricum, pe el nu-l interesa. Era inca student, avand sa iasa profesor ca tatal sau, si de-abia apoi putea sa se intrebe de viitorul sau. Acum el doar traia clipa. Si se pare ca se multumea cu asta.
Se imbraca tiptil si pleca. Isi aduse aminte ca totdeauna facea asa: pleca inainte ca ea sa se trezeasca. Nu voia ca vraja sa se destrame, sa fie nevoit sa gaseasca o scuza pentru a-si lua "Adio". Si mai era ceva: nu suporta ideea sa se trezeasca cu cineva in pat; avea aer de obligatie. Si el era liber... sau asa se credea el.
O saruta pe frunte, o inveli cu cearceaful si dadu sa plece. Dar isi mai aminti un detaliu. Intotdeauna gatea micul dejun si lasa un biletel. Asa facu si acum. Apoi pleca. Era multumit de fiecare data. Cu fiecare aventura pe care o avea, isi implinea satisfactia. Fiecare primea ce voia: ea, romantism si pasiune, el - placere carnala. Nu ca doar asta cauta, caci simtea ca-i lipseste ceva, dar nu voia sa caute prea mult. Era superficial. Avea nevoie sa se elibereze de "piticii" care-i umblau prin cap, si doar asta cauta. Atata timp cat primea ce voia, de ce sa caute mai mult?
Ea se trezi si il cauta. Apoi, isi aminti ca nu-i retinuse numele. Sau poate ca nu i l-a dat. Nu voia sa creada ca a fost vis. A fost mult prea frumos. Apoi gasi dejunul si biletelul.
"Buna dimineata, leneso! M-am simtit foarte bine azi-noapte, si de aceea trebuia sa plec acum. Nu voiam sa devina obisnuinta. Sper sa-ti placa dejunul. Macar atat puteam sa fac. Sa fii iubita! Cu respect, Curtezanu."
Cam asa arata biletelul. Ea nu-si putu retine un zambet.
- Norocoasa tipa care va reusi sa te faca sa ramai si a doua zi cu ea. Se pare ca nu eram eu aleasa.
Pe drum se opri la un chiosc de ziare. Mai avea o ora pana incepeau cursurile. Si azi avea chef sa se duca la facultate. Lua ziarul si se aseza pe o banca in parcul de vis-a-vis de facultate. Ii placea sa vina pe acolo sa priveasca jucandu-se copiii, indragostitii tinandu-se de mana, batranii plimbandu-se, cautand parca ceva, timpul trecut, o iubire pierduta, o viata traita. Uitandu-se la toate acestea , se simtea singur. Mai singur ca niciodata. Ca barbat, sa ai in jurul tau atatea femei, care ti se ofera trup si suflet, si sa te simti singur. E tragic. Ii lipsea ceva, dar nu stia ce. Nu stia inca...
Deodata auzi o voce:
- Hai sa-ti ghiceasca baba, frumosule. Prezentul, trecutul si viitorul.
- Merci mamaie, dar nu cred in ghicit.
- Curtezanule, dar u nu crezi nici in iubire si totusi ea exista.
Tigancusa ii starnise interesul. De unde stia care era porecla lui si de unde stia ce e in sufletul lui? Oare asa de transparent era? Intr-o incercare de eschivare intreba:
- Mamaie, cine te-a trimis? Mai intai afla ca eu cred in iubire, dar nu o impartasesc. Iubirea nu e facuta pentru mine. Sunt un suflet de ghiata si nimeni nu ajunge la el sa aprinda o scanteie.
- Adevar graiesti, domnisorule. Iubirea nu e facuta pentru tine. TU esti facut pentru iubire. Fiecare femeie care te vede ar vrea sa fie cu tine. Dar undeva exista una care te asteapta de mult si pe care si u o astepti. Va cunoasteti, dar nu va stiti inca. V-ati vazut de mult, foarte demult. Ati fost rupti din aceeasi materie.
- Vorbesti prostii, mamaie. Eu nu astept pe nimeni.
- Asculta babuta, domnisorule. M-ai intrebat cine m-a trimis. Afla ca tu insuti m-ai trimis sa vin la tine. Acum nu o sa intelegi, dar o sa vina vremea. Si vremea s-o implini cand te vei trezi langa o fata cu care nu ai avut nimic de-a face in viata aceasta a ta si vei ramane cu ea in ziua aceea. Caci afla baiete ca ai fost blestemat. Ai fost blestemat sa fii folosit de femei, sa te folosesti si u de ele. Ai fost blestemat sa nu iubesti.
- De cine am fost blestemat? intreaba el neincrezator.
- Sa-ti spun o poveste frumosule. Era odata un curtezan asa ca tine, ca daca-ti spun ca erai tu nu ma crezi. Era frumos, romantic, era dulce, era aproape perfect. Perfect pentru fiinta lui iubita. Ca tine minte ce te invata baba: cand esti diferit femeile te considera interesant si de el s-a indragostit o minune de fata, dar el nu o iubea. Tot ceea ce vroia era doar trupul. Si ea s-a razbunat si s-au otravit folosind un ruj special. Intr-o ultima speranta de viata te-a blestemat.
- L-a blestemat...
- L-a blestemat: sa nu iubeasca si sa nu fie iubit ne nimeni. Femeiele sa se foloseasca de trupul lui si doar atat si vraja o poate rupe doar cea care ti-a fost sortita. Vraja se va destrama atunci cand te vei trezi si vei ramane langa o femeie de care nici macar nu te-ai atins. Pentru ca ai fost blestemat sa pleci inainte de a se trezi ea ca sa nu fii tentat sa ramai. Asculta o baba batrana, care a fost trimisa in calea ta sa te ajute sa-ti gasesti aleasa... sa-ti gasesti fericirea.
- Dar sunt fericit!
- Esti oare fericit? Ce simti cand vezi doi indragostiti tinandu-se de mana?
- Vad ceea ce gandeste fiecare: el se gandeste oare cat mai are de asteptat pana ii intra in chiloti, iar ea se gandeste ca asa ar vrea sa-si petreaca restul zilelor.
- Minti, striga baba ca din pusca. Lasa orgoliul la o parte si uita-te in inima ta. Se poate vedea la doi indragostiti ca ei se completeaza unul pe altul. El ii daruie ei romantism si iubire, iar ea il rasplateste cu trupul ei, cu iubirea ei totala. Ca asa am fost facuti cu totii. Sexul este completarea iubirii.
- Iubirea este doar un pretext ca sa faci sex pe gratis. Asa ca nu ma lua pe mine cu de-astea, mamaie.
- Zici bine, orice baiat se gandeste la sex, ca si orice fata. Dar doi indragostiti se gandesc la dragoste. E acelasi lucru, dar cu ceva in plus: pasiune. Asa ca uita-te in inima ta si spune: ce simti cand vezi doi indragostiti plimbandu-se, sau cand ii vezi ca se privesc ochi in ochi de parca ar vrea sa-si contopeasca sufletele?
- Vad... ma vad pe mine... singur... pe o banca... privindu-i. Simt ca vreau sa iubesc si eu, ca vreau sa tin si eu de mana pe cineva, sa ma plimb si eu prin parcuri, sa sorb si eu cuvintele iubitei. Dar nu pot. Suntem intr-o lume in care sexul este o moneda de schimb. Daca vrei sex, te duci intr-o discoteca, agati o tipa dupa cum arata si o duci acasa. E simplu. Nu mai exista dragoste. Cel putin nu la 20 de ani. O ducea bine curtezanul din povestea ta. Pe timpul ala, o femeie trebuia curtata, o femeie se daruia iubitului din dragoste, nu din nevoie sau de placere, sau pe bani. Pe atunci exista iubire, romantism, erotism. Acum e doar sex. Daca duci flori unei prietene, te intreaba ce ocazie speciala e sau crede ca i-ai gresit cu ceva si acum vrei sa te revansezi. Daca vrei sa o scoti la plimbare, trebuie sa o duci cu taxiul, ca e pe tocuri. Daca e sa urcati pe munte, trebuie sa iei telefericul, ca o dor picioarele. Daca-i scrii poezii, crede ca esti visator si nu esti demn de incredere. Traim intr-o lume ale carei valori s-au degradat. Ne nastem, mancam, bem, copulam, murim. Monotonie dusa pana la paroxism.
- Baiete, tot ce voiam sa-ti spun este ca o sa ajungi sa iubesti. Vei fi un nou Adam ce va restabili valorile la locul lor. Putini mai sunt cei ca tine. Putini sunt cei alesi. Te intrebi de ce vin fetele la tine. Ca arati bine? Nu! Sunt altii si mai faini ca tine. Vin la tine pentru ca fetele inca mai viseaza la zburatori, la maniere elegante, la vorbe frumoase, la gesturi tandre. S-au saturat de: "Gagico, hai sa ne-o punem", sau "Da-ti hainele jos, ca am treaba mai incolo si ma grabesc". Fetele vor erotism, nu vor sa fie tratate ca o bucata de carne. Daca le placea doar sexul, va inlocuiau de mult pe voi barbatii cu vibratoarele. Dar masinile nu pot fi tandre si dragastoase si multi barbati nu-si dau seama ca au devenit o prelungire inutila a penisului lor. Voi credeti ca femeile considera sexul o corvoada. Nu e asa. Femeile vor dragoste, nu doar schimb de fluide. De aceea trebuie schimbat modul de gandire. De aceea mai sunteti voi, ca sa vada femeile ca mai au o sansa de supravietuire.
- Dar si eu fac la fel. Si eu le dau doar sex.
- Ma intrebam cand o sa pui problema asta. Nu e asa... sau ba da. TU le dai sex, dar ele vor dragoste. Pentru tine e totuna, pentru ca tu inca nu stii ce e aia dragoste. Ele isi dau seama ca au fost ceva intre sex si dragoste abia cand te vad plecat. Dar nu le pare rau. Asta le da o speranta, le face sa spere ca ar putea odata sa se trezeasca langa persoana iubita si sa nu fie un vis. Undeva, acolo, e cineva care te asteapta pe tine. Si fara sa stii, o astepti si tu pe ea.
- Dar de unde stii atatea despre mine? Cine esti? De unde vii?
- Multe le stii deja. Multe le vei afla pe parcurs. Mai tii minte tipa cu care ti-ai dat intalnire in parc si n-a venit? Eu eram. Si mai tii minte ca te plimbai prin parc si ai vazut o fata care plangea si ai intrat in vorba cu ea? Dupa cum bine stii, a fost singura fata care ti-a placut sio te-a placut, si nu te-ai culcat cu ea. Asta a fost primul pas spre noul TU. Vei deveni ceea ce n-ai fost niciodata. Inima ta de gheata va fi aprinsa de scanteia altei inimi de gheata.
- Dar cine esti tu? Cum te cheama?
- Unii oameni imi spun Destinul. Tu crezi ce vrei.
- Ha-ha-ha, rase el. Alta baba nebuna.
Si a plecat. Peste doua secunde se intoarce voind sa o intrebe de unde stia porecla. Dar babuta nu mai era.
- Hmm, se gandi el. Ciudat... Poate ca a luat-o drept prin iarba. Nu avea cum sa dispara asa. Suntem doar in secolul XXI. Nimeni nu mai crede in minuni, asa cum nimeni nu mai crede in dragoste... dar, totusi, ea exista... hmmm...
Si pleca la cursuri. O zi ca oricare alta. Cursuri, acasa, mancat, spalat, vorbit si jucat sah cu colegul de camera. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Trecu o saptamana, trecura doua, o luna. Nimic nu se intampla, asa ca uita discutia cu batrana tiganca. Viata isi continua firul ei, ca si pana atunci. Pana intr-o zi. Mergand pe alee prin parc, vede o fata pe o banca, adancita in ganduri, cu privirea pierduta in gol. Ca o floare ce-si inalta rugaciunea spre ceruri si nu lua seama la gazele ce-i dadeau tarcoale. Se aseaza pe o banca de vis-a-vis si o priveste. Ea parca nici nu-l vede. Se ridica deodata si porni spre iesire, spre strada. El stranse cursurile pe care le avea in mana si porni dupa ea. Voi sa traverseze, iar el, indesandu-si cursurile in mapa, porni dupa ea. Un claxon, o frana si bezna... Tot ce mai gandea el acum era:"De ce se uita atata lume la mine? Si de ce ma simt asa de mic?" si inchise ochii.
Cand redeschise ochii, primul lucru pe care-l vazu a fost tavanul pictat ca un cer, cu luna, cu soare, cu planete, cu stele, un univers ce-l invaluia din toate partile. Se astepta ca din clipa in clipa sa treaca vreo cometa pe langa el sau vreo nava spatiala. Roti ochii si vazu ca toti peretii erau asa. Stelele palpaiau si se crezu chiar in mijlocul universului.
- Am murit, isi spuse el.
Intoarse capul spre stanga si vazu langa el o faptura angelica. Imbracata in alb, cuparul negru lasat pe spate, dormea.
- Sigur am murit, isi spuse iar. Am murit iar ingerii imi vegheaza somnul. Se pare ca acesta era tare obosit ca a adormit langa mine.
Incerca sa se ridice dar isi dadu seama ca nu poate. Tot ce putea face era sa-si foloseasca mainile. Tot miscandu-se, reusi sa trezeasca faptura de langa el. Cand il vazu ca misca si ca o priveste, fata striga:
- Bunicule, vino!
In cateva momente, un domn inalt, cu mustata si ochelari grosi veni.
- Buna dimineata, Eduard.
- Buna... dimineata, reusi el sa zica.
Simti cum aceste cuvinte voiau sa ramana cu orice pret in mintea lui si sa nu se transpuna in sunete.
- Nu te chinui sa vorbesti prea mult. Dupa atata timp de vegetare, e cam greu sa revii deodata la viata de dinainte. Probabil te intrebi unde esti si de ce esti aici, nu?
- Da... si simti cum buzele lui gustau din plin armonia cuvinteleor.
- Sunt doctorul neurochirurg Zorescu. In ciuda numelui, am ales sa fiu neurochirurg, si te asigur ca nu ma zoresc deloc.
Aici Eduard incerca sa schiteze un zambet.
- Ea este nepoata mea, Andreea. Esti la noi acasa de ceva timp, deoarece ai suferit un accidest, si cea mai buna solutie era sa te aducem aici. Care sunt ultimile tale amintiri?
- Eram in parc si mergeam dupa o fata... apoi m-am trezit aici.
Acum, cuvintele ii ieseau pe buze cu mai multa usurinta.
- E bine. Cu memoria stai bine. Ai avut un accident. De fapt, incercand sa o salvezi pe nepoata mea, ai suferit un accident.
- Sa o salvez pe nepoata dumneavoastra? intreaba el nedumerit.
- Da. O sa va las sa discutati singuri. De 9 luni te ingrijeste ca pe un copil. Se simte vinovata. Sa fiti cuminti, copii! mai spuse el schitand un zambet.
- Imi spui si mie cele intamplate? intreaba el incercand sa sparga tacerea penibila ce se instalase intre ei.
- Da... imi dai voie sa ma asez langa tine?
- Da, desigur!
Se aseza langa el pe pat si incepu sa povesteasca.
- Eram pe o banca in parc. Aflasem de curand ca parintii mei muriosera intr-un accident de masina si ca prietenul meu ma inseala. Eram terminata. Ma simteam singura pe lume. Te-am vazut cand te-ai asezat in fata mea pe banca. Nu ma mai interesa nimic. Voiam sa termin cu lumea asta.
- Tu erai atunci pe banca? spuse el incet, de parca nu voia sa-i curme sirul gandurilor.
- Da, eu eram. Ma gandeam sa ma sinucid. Asa ca am plecat spre sosea cu gandul sa ma arunc in fata unei masini. Dar ai venit dupa mine si m-ai salvat. Eu am scapat cu ceva zgarieturi si cu o vina vesnica, in timp ce tu ai intrat in coma, si asa ai dus-o 9 luni de zile. Azi se implinesc 9 luni. Ca un copilas in pantecele mamei lui, te-ai refacut bucata cu bucata. Bine ai venit pe lume! Sper ca nu trebuie sa te bat la fundulet ca sa plangi!
- Mda... spuse el. Scuza-ma ca-ti stric entuziasmul, dar eu... eu nu am incercat sa te salvez. Eu am vrut doar sa intru in vorba cu tine, si vazandu-te ca treci strada si preocupat sa-mi bag cursurile in mapa, m-am luat dupa tine.
- Si...
- Si... Si asa a dat masina peste mine, ca nu m-am uitat pe unde merg.
- Adica... nu ai vrut sa ma salvezi? spuse ea cu o voce stinsa si incepu sa planga. Apoi voi sa iasa afara repede din camera.
In mintea ei era o negura de nedescris. Se gandea ca a pierdut 9 luni din viata ingrijind un nimeni, o persoana care voia.. voia doar sa o agate...
Cu parere de rau, el voi sa se ridice si sa o opreasca sa iasa din camera, dar un junghi il impunse in coloana si-l facu sa strige de durere. Asta o opri din drum. Vazandu-l ca se vaita, se duse la el si-i dadu un calmant.
- Iarta-ma, spuse el. Nu am vrut sa se intample asta. Nu am vrut sa stai langa mine 9 luni sa ma ingrijesti.
Ea tacea.
- M-am luat atunci dupa tine pentru ca pareai altfel. Pareai ca astepti ceva.
- Moartea, spuse ea.
- Nu. Altceva. Mi se parea ca astepti ca ceva sa ti se intample. Ca esti acolo cu un scop. Ca esti acolo pentru mine.
Si-i spuse de batrana tiganca.
- Atunci mi-am amintit de ea. Te gandeai ... Erai atat de frumoasa, suparata cum erai. Nu se citea pe fata ta nimic. Nici nu te-ai uitat la mine prea mult. Nu te interesam. Ma saturasem de toate tipele care ma voiau pentru ca arat bine, voiam sa curtez si eu, sa incerc sa fac pe cineva sa se indragosteasca de ceea ce reprezint, de ceea ce gandesc, de ceea ce sunt. Si de aceea m-am luat dupa tine. Apoi, cand te-am vazut langa mine, in camera aceasta, am crezut ca visez. Era doar visul meu. Intodeauna am vrut o camera asa. O camera in care sa ma simt in mijlocul universului. Sa fiu inconjurat de luna, stele, sori, sa ma simt macar si eu, pentru o clipa, un mic stapan al universului, sa fac parte din el. Si sa-mi impart "regatul" cu o fata ca tine.
Ea tacea in continuare.
- Nu vreau sa regreti ca m-ai intalnit.
Incerca sa se ridice dar il opri.
- Esti prea slabit. Timp de 9 luni nu ti-ai pus muschii in miscare. Din cand in cand iti mai masam mainile. Eu te schimbam, eu te spalam. Te cunosc asa cum o mama isi cunoaste bebelusul.
Acum el se arata rusinat.
- Nu ai de ce sa te jenezi. Arati destul de bine. Apropo, aveai vreo prietena, ceva? familie? Ca te-a cautat doar colegul de camera. Acum e pe undeva prin America.
- Nu aveam. Umblam din floare-n floare. Si banii mi-i castigam din serviciu.
- Ahamz, erai singur pe lume si tu.
- Da. Mi-am dat seama; esti ca mine. Visezi ca mine, si cand spuse asta arata spre desenele de pe pereti. Esti o fata frumoasa si cred ca si inteligenta si dulce si draguta. Ai stat cu mine 9 luni. Cred ca am fost o povara.
- Nu, a fost o placere sa stii ca ai in mainile tale un baiat si ca poti face ce vrei cu el... Te simti mare.
- Hmmm, sper ca nu ai profitat de mine, spuse el, incercand sa para pudic.
- Nu... doar putin. Am vrut sa vad daca esti "intreg". Nu voiam sa astept atata timp degeaba.
Amandoi rasera.
- Pacat ca nu eram treaz... baremi sa fi simtit si eu ceva...
- Lasa, poate mai ai ocazia.
- E o provocare?
- Nu, o ipoteza, spuse ea zambind.
Dupa o luna si-a revenit complet si au ajuns sa se cunoasca mai bine. Au inceput o poveste de dragoste. El iubea si blestemul se rupse. Amandoi, un nou cuplu adamic, se plimbau prin parcuri, pe munte, tinandu-se de mana ca doi indragostiti ai primaverii.
- Ma simt fericit, spuse el odata. Am inteles cu adevarat ca dragostea exista si ca totusi are rost sa mai visezi. Pana la urma va deveni realitate.
- Da, spuse ea. Dar am avut amandoi acelasi vis.
- Asa e, trebuie ca cineva sa viseze cu tine...
Si-si continuara visul lor. Ii mai vad si acum, la un an dupa accident, cum se plimba pe aleile orasului, cu aceeasi dragoste nebuna, ce se hraneste cu visurile lor. Pasiune si extaz, fericire, dragoste. Ingredientele relatiei lor. Ii vad cum se pierd intr-o alee.
- Ei vezi, zic eu. Nu degeaba ti-am spus sa alegi parcul ala. Bietul destin stie el ce face...
Si ma duc, sprijinindu-ma-n baston si mangaindu-mi barba, ca mai am povesti de pus la dosar. Am incercat sa unesc doua suflete pereche. Unii oameni nu cred ca pot face acest lucru, altii cred ca e de datoria mea sa fac asta, fara ca ei sa miste nici un deget. Unii cred in liberul arbitru, altii incearca sa puna totul pe seama destinului: esecuri, nereusite, probleme. Nu zic ca eu caut calea de mijloc, nu vreau sa ma impun. Am facut ceea ce era de datoria mea sa fac. Am inlesnit o dragoste, am facut doua suflete fericite. Doua suflete care nu se gaseau daca erau singure. De asta sunt pus aici si de asta lumea inca mai crede in mine. Sunt un maestru de ceremonii. Fac totulc a piesa sa iasa bine, ca oamenii sa se bucure, iar la sfarsitul piesei, ei uita ca totul a fost opera mea. Dar nu ma supar. Ma simt fericit ca lumea inca mai crede in mine si ca inca mai viseaza. Asa se nasc iubirile si asa m-am nascut si eu. Cineva a crezut ca toata viata lui era rodul muncii mele, si a crezut asta cu atata ardoare, incat chiar m-am nascut... Asa ca nu ramane decat sa credeti in vise, sa sperati si totul va fi bine... Sa ne auzim cu bine. Si nu uita: daca doresti ceva cu ardoare, sa stii ca tot universul conspira la realizarea acelui lucru, asa cum bine a zis un scriitor contemporan. Toate cele bune...

- SFARSIT -

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!