agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2011 .



hai cititi si voi ceva
proză [ ]
ca daca nu cititi nu mai va trimit nimic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [venelum ]

2004-03-13  |     | 



Cum e sa nu ai nici un gand atata vreme cat esti cu tine insuti chiar daca ai incercat sa iesi din incurcatura asta care se cheama aparent viata.
Astazi e o zi minunata de vara iarna si eu nu imi gasesc astampar sub acoperisul facut de cer si o stea din constelatia Trombon pe care am desenat-o aseara cu un cui facut dintr-o coaja de nuca de munte; munte care, nu o sa va vina sa credeti, s-a facut mic cat o piatra pe care bineinteles am pus-o drept postament unui monument inchinat cucustiucilor de toamna sau cum spunea batranul satului penei dezlantuite.
Da asa e ai dreptate nu m-am prezentat, dar asta nu inseamna ca nu o sa o fac ci dimpotriva, dar poate nu vreu sa o fac acum ci poate mai incolo sau cine stie daca insisti atunci am sa-ti fac pe plac si nu din cauza faptului ca am infaptuit un pacat ininte de a incepe sa scriu ci din cauza faptului ca nu stiu cum am ajuns aci si nici ce imbold m-a pus sa infaptuiesc aceasta miscare pe care o calific drept suparatoare. Dar sa nu ma intelegeti gresit eu nu incerc sa conving pe nimeni sa ma asculte dimpotriva as fi extrem de satisfacut daca ati manca pamantul..
De fapt m-am gandit totusi la un experiment care consta in a incerca sa va fac sa deveniti voi insiva ceea ce sunt eu acum adica aproape nimic. De ce aproape nici eu nu as putea spune dar ce e cert e ca lucrurile stau in felul in care o sa vi-l povestesc.
Deci sa incep cu inceputul. Se facea ca era in iarna anului x ca si cand nu ar avea importanta, dar nu e chiar asa, lucrurile stau absolut cu susu in jos asa incat daca va aparea o enigma pe parcurs sa nu contati pe mine ca am sa o dezleg eu, nicidecum, va las pe voi ca vorba aia sunteti maturi sau nu sunteti deloc, bineinteles acest amanunt nu are importanta deloc la fel cum nu are nici o importanta faptul ca acum e noapte sau ca pe pervazul ferestrei mi s-a asezat o cioara.
Bun. Se facea ca eram intr-un tren lung de mai bine de treizeci de ani si in acest tren de care va povestesc mergea de nici mai mult nici mai putin o zi si jumatate catre o statie care pentru mine la acea data nu avea relevanta. Ei bine eram intr-o stare destul de asemanatoare cu cea a unui calau care nu a muncit decat o singura data in viata lui. Ma simteam ca inchis intr-o incapere imensa din care nu puteam sa ies nicicum caci nu ii dadeam de margini oricat as fi incercat. Sa nu credeti ca va mint eu chiar am fost de fapt inchis odata intr-o incapere care nu avea decat un zid. De fapt era un zid de care nu ma puteam dezlipi chiar daca stiam ca mai sunt inca trei pereti nu aveam curajul sa ma indrept catre ei pentru ca nu ii vedeam, nu pentru ca nu as fi putut ci pur si simplu ma gandeam ca daca o sa ma departez de el s-ar putea sa nu mai am sansa sa il gasesc, asa ca am facut un pact intre mine si acel zid si anume: din acea zi eu si el suntem nedespartiti, ne-am jurat credinta vesnica. Asa ca l-am luat ai l-am bagat in buzunar dupa care gardianul a venit si mi-a aplicat doua ferestre de-lungul sirei spinarii de am sarit in sus de bucurie stiind sigur in acel moment ca am sa scap. Zis si facut. Dupa ce am facut o spalatura cu niste bale de mare, dupa o tunsoare „a la gazon” si dupa o noua mangaiere mai mult sau mai putin rezervat stil Tortionescovici m-am gasit din nou in strada proaspat si gata pentru o noua viata de celibatar gata gata sa-si schimbe viata cu noua lui achizitie. Totusi ce ma supara mai mult si mai mult la el era ambiguitatea de care putea sa dea dovada si pe care nu o putea ascunde in vestimentatie ce sa mai vorbim de vorbire. Era de-a dreptul incorigibil in ceea ce inseamna gafe coregrafico-linguale. De fapt nu erau gafe ci pur si simplu niste ticuri verbale care partenerul meu imobil si le insusea de orisiunde si credeti-ma ca in ziua de azi avem o sumedenie la tot pasul, asa ca nu va mirati daca veti merge la boutique-ul din colt unde veti cere o pereche de cartoane mentolate sa primiti niste ciorapi gauriti cu un colt de dinte furat de la terrierul doamnei care sta la coada dupa dumneavoastra si cand spun sta atunci spun sta pt ca au trecut deja doua ore si d-voastra inca nu v-ati revenit din socul care v-a surprins, soc care nu e legat de ce vi s-a intamplat legat de duduia care sta si ea instatuita ci de faptul ca va dati seama ca in aceeasi zi va parasit cainele, ati avut un accident de masina, iar nevasta refuza pentru prima oara sa mai faca copii. In cazul acesta exista doua solutii pe prima o stim cu totii iar pe a doua doar eu, dar bineinteles ca nu am sa v-o spun, nu pt ca nu vreu ci pt ca pur si simplu imi scapa acum si mie dar credeti-ma e o chestiune absolut temporara.
Dar sa revenim. Unde ramasesem ... parca in legatura cu el ...
A da asa e; uitasem sa va spun ca e totusi un sufletist unde-l pui acolo sta, dar cu conditia sa nu-l vada cineva ca ti-l fura cat ai clipi si mai e ceva are pe el niste cantece scrise dar nu cu mana ci cu radacini de copac din care se face si cerneala de culoarea cerului, de fapt el sta tot timpul intr-o manta de somn pe care nu si-o leapda niciodata deci va rog nu ma intrbati nimic legat de nuditatea lui ca nu am ce sa va raspund. Nu stiu. Nu stiu si gata. Oricum nu mai stiu nici eu ce sa cred daca de fapt nu e intr-o stare de somnolenta tot timpu si eu ma amagesc singur ca am gasit in sfarsit pe cineva care sa ma asculte.
Hai sa trecem peste asta ca imi vine sa plang si sa va spun cum l-am parasit asa ca hai sa ne intoarcem la tren ; uite ca si uitasem de el.
Cum va spusesem sau poate nu, sincer nu mai stiu, asa ca daca a fost noapte atunci cu atat mai bine ca poate trezeste suspansul in dumneavoastra cei care sunteti aci daca mai sunteti ca eu oricum nu mai vad acum nimic. Ei, eram in tren si in compartiment sta o domnisoara frumoasa foc doar ca avea toti dintii in afara de unul (fie vorba intre noi ea a fost cea care a gaurit cartonul dumneavoastra .
De ce va spun. Pai cum sa nu spun dupa cate mi-a facut, m-a inselat de foarte multe ori si ce e mai neplacut a fost ca a facut-o cu toti apropiatii mei si cu nimeni altcineva si atunci cand i-am reprosat mi-a spus ca eu nu am prieteni. Dar eu stiu ca nu e adevarat ca minte ca e o si ca nu e o ...)
Fata aceasta am intalnit-o (pe ea o) prima oara in tren, in trenul negru in trenul nor. Era imbracata intr-o rochie verde facuta din coaja de banana pe cap avea o jumatate de coaja de nuca in care scruma tot timpul dintr-o tigara interminabila acelasi terrier. Surpriza a venit cand ea a inceput sa vorbeasca despre familia ei adica despre...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!