agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5004 .



despre fete si chestii rusinoase
proză [ ]
din jurnalul Minodorei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaiplesa ]

2004-02-18  |     | 



Ca fetele erau diferite de baieti am stiut-o inca din fata blocului, cand eram exclusa de la anumite jocuri: tubermanele, piscaricele, hotii si vardistii, chiar de a pitulusul uneori.
- Esti prea fricoasa, ziceau.
E drept ca ma ascundeam bine si uitam de mine, cufundata in intunericul din care tasneau stafii, monstri sau in care pur si simplu uitam de mine si adormeam in brate cu cornul lunii.
Eram si slaba pe deasupra, nu suportam sa il vad pe fratele meu umilit in astfel de jocuri, considerate pentru baieti si singura mea tentativa de a-l apara a fost retezata scurt:
- Ia-o pe sora-ta de aici si cara-te.
Fratele meu m-a certat aspru si accesul la lumea opusa, fomata din hoti, vardisti, lei, razboinici, interzis.
M-am intors atunci la coarda, elastic, sotron, am facut pe vanzatoarea si pe coafeza, pe cantareata sau pe detectiva. Mi-am tarat presul cu jucarii de la etajul patru la parter sau in fata blocului, unde le-am repieptanat si aparat de baietii rai, care voiau sa le faca injectii sau sa le dea chilotii jos. In blocul nostru nu locuiau prea multi baieti, de fapt imi amintesc numai unul, si acela serios, hotarat sa termine Liceul Militar si sa invete sa zdrangane chitara electrica. Din principiu uram baietii de la Liceul Militar, ei stateau de obicei atarnati de garduri si fluierau dupa fete, fetele dupa care fluierau fiind de la Liceul Sanitar, bineinteles.
La scoala baietii se comportau si mai de neinteles pentru mine. Cand venea iarna umpleau curtea scolii de ghetusuri ca niste panglici stralucitoare, periculoase, pe care puteai sa iti rupi fundul sau vreun picior daca nu stiai sa le ocolesti sau sa aluneci si tu pe ele gratios, pana la treptele scolii. Asta daca aveai noroc si nu erai bombardata de bulgari pietrosi, sau nu picai din greseala in mijlocul unei batalii intre ganguri ale aceluiasi cartier care isi plateau polite mai vechi. Fetele mai frumoase sau mai celebre erau frecate cu succes de baieti in particular, in colturi nestiute ale curtii sau pe coridoare prost luminate Lulu intra mereu pe usa clasei cu obrajii aprinsi, mandra ca o Cleopatra, aparent suparata de razboiul acesta fara sfarsit care ii uda sarafanul de scoala. Desi era dintre cele care nu si-l scurtasera peste masura, ba chiar il purta destul de lung si purta sort pe sub el, simteam ca Lulu era una dintre fetele care stia mai mult decat noi celelalte. Pe atunci avea un frate la Liceul Militar si se pregatea pentru inscrierea la Liceul sanitar, fapt care ne facea pe noi sa strambam din nas: tipic. Era inalta, poate cea mai inalta din clasa si juca bine volei, filrtand cu nerusinare cu profesorul de sport, care trecuse de multisor de varsta flirtului. Ii placea sa fie admirata, suficient ca noi sa o uram. Noi fugeam de baieti din principiu, iar daca se apropiau mai tare de noi, cu scopul de a ne saruta, sau de a ne ridica sarafanul, le trageam palme. Nu stiu exact de unde imi venise chestia cu palmele, dar imi amintesc ca am practicat-o cu un succes nebun intr-o vreme, in clasa a sasea. Scenariul se desfasura cam asa: Cristi incerca sa ma prinda in pauza, eu alergam ce alergam pana cand ma lasam aproape prinsa, iar el isi fixa obrazul meu ca tinta, moment in care eu ii mai trageam o palma zgomotoasa pe care o numerotam:
- Treizeci si doi...
Apoi mergeam acasa multumita de mine si o priveam pe mama cu o mandrie personala care nu avea nimic de a face cu notele din ziua aceea. Simteam eu ca rezistenta la baieti, care nu vor decat sa ne umileasca si sa ne faca tot felul de lucruri rusinoase, o face pe ea sa exclame:
- Asta e fata mea!
La sfarsitul clasei a opta m-am trezit insa dezamagita, numai trei baieti au cerut sa faca poza cu mine: Doru, un caine mare cu ochii blanzi care s-a aratat dispus sa fim prieteni si mai tarziu, dupa cum se exprima in nelipsitul oracol, Dan care era prin definitie bine crescut, bolnav de inima si protejat de sora mai mare, colega de liceu cu fratele meu si Doru, primul caruia ii mijise mustata de la noi din clasa si cel mai inalt. Lulu era in centrul atentiei. Avusese loc si celebrul banchet, intr-o vila de la Sinaia, unde escaladasem in dormitorul baietilor in pijamale tocmai cand profesorul de matematica intra pe usa si reusisem sa citim cate ceva din jurnalul lui Lulu, care se pare, avea multe de scris acolo si a rosit cumplit cand ne-a prins, mai sa o podideasca plansul. Sansele sa ma mai sarute cineva scadeau vizibil., dar intrasem cumva pe scena, fara sa stiu insa ce loc ocup acolo. Se auzea ca Lulu se casatoreste in curand, iar eu am rasuflat usurata: aveam dreptate, Lulu stia mai multe decat noi.
Depusesem deja juramantul, impreuna cu Diana, ca nu ne vom lasa mozolite fara rost, de nici un baiat, dar, mai ales, ca nu vom lasa pe nimeni sa ne umileasca si sa ne raneasca prin " penetrare", nici macar ca sa facem copii. In timpul liceului ma mutasem intr-o alta lume, cea a cartilor. Acolo era cel mai bine: puteam sa plang cat voiam, sa traversez muntii, sa sufar fara sa par " ciudata", si sa cred ca la urma urmei nu este asa de important sa te saruti, mai ales daca nu o faci cu cine trebuie. Diana a incalcat prima juramantul si intre noi a intervenit, in scurt timp o oarecare invidie. Pe ea a sarutat-o un coleg si, prietene fiind, a simti nevoia sa se descarce:
- Stii, nu e chiar asa rau cum mi-am imaginat inainte.
Ardeam sa primesc detalii, dar nu imi permitea orgoliul sa intreb nimic asa ca am tacut. Oricum, ea vorbea mai mult pentru ea, visatoare. Am mers impreuna la paine, ca de obicei, cu plasele de rafie fluturand, apoi am dus gunoiul si numai acolo am aflat ca unii baieti saruta bine, iar altii nu. Iar ea fusese norocoasa. Mi-a starnit curiozitatea atunci si am hotarat ca e timpul sa ma indragostesc si eu de cineva, ca sa fiu in ton cu lumea de la liceu. Mi-am ales un baiat inalt, brunet, cum declarasem ca mi-ar place mie, care juca baschet si era bun si la matematica. Ma intreb si acum cum de nu l-am ales pe Torrro care era cel mai bun la matematica si, fara sa studieze mai nimic acasa, fara sa isi faca temele vreodata, reusea sa il lase pe profesorul Nanu cu gura cascata, aproape la fiecare ora. Poate pentru ca avea nasul coroiat si nu il interesau fetele. Nici pe M. nu il interesau fetele, dar pentru faptul ca nu o arata si ma lasa sa il iubesc asa in tacere si pe furis, sa ma intorc de trei ori intr-o ora la colega din spate, cu buzele lucioase si sa cer o guma de sters, il consideram tocmai bun. Si mazgaleam in nestire initiala lui pe toate caietele, mai ales cand ploua si picioarele incaltate in pantofi de la fereastra nu imi mai ofereau peisajul potrivit visarii nesfarsite, bolnave, in care ma cufundam. Cateodata ma visam indrazneata si imi imaginam ca o sa ii spun, dar amanam momentul cat puteam, facusem poze in clasa a zecea si ma speriasem si eu de imaginea de acolo, o straina cu ochelari si parul valvoi care privea in afara cu ura aproape. Si la liceu aveam colege care stiau cu siguranta, mai multe. Una era Bebu, ochii verzi, fata alba si unghiile vopsite frumos, pulovere cu funde si cercei de la Fondul plastic de unde m-am repezit si am cheltuit si eu o avere in perioada aceea pentru nimicuri din piele, frumos colorate si esarfe elegante. Bebu era acum un fel de Lulu. Pe ea o sicanau toti baietii din clasa si cei din clasele mai mari si de cate ori dadea ocoluri terenului de baschet, unde frumosii liceului, printre care si M, jucau, se facea cateodata liniste. Nico o insotea peste tot, cu fundul ei imens, de buna prietena, cu sarafanul stand sa crape, cu parul cret tuns in stil punk si o vorba buna pentru fiecare.
Diana imi marturisise ca un baiat care saruta bine nu se repede in gura ta, ci incepe de pe margini, usor si calculat:
- Si cum stii daca a fost bine?
- Ti se inmoaie genunchii si mai vrei sa o faca de cateva ori.
Profesorii predau de pe piedestalele lor inaccesibile, iar eu citeam a treia oara Cel mai iubit dintre pamanteni. Pe langa asta mai citeam duzini de carti de umplutura care ne parveneau de la librareasa, impreuna cu cate o carte buna. De acolo incepusem sa decupez numai pasajele care imi conveneau si din care incercam sa aflu daca i se mai intampla cuiva ce mi se intampla mie: adica sa fie urat, cu ochelari si sa treaca mereu neobservat. Profesorul de romana incepuse a -mi capta atentia din ce in ce mai mult, desi nu am avut curajul sa imi spun niciodata parerea vis- a -vis de Eminescu, de care ma saturasem pana in gat ca si de margarina tare, ce nu se intindea niciodata uniform pe felia de paine, dar el coborase putin de pe piedestal si incerca sa ne mai asculte si pe noi, cateodata ne lasa o foaie de hartie si o idee si ne cerea sa scriem despre ea. M-am simtit incurajata. Pantofii care bocaneau la fereastra incetau sa mai faca vreun zgomot, iar eu ma lasam absorbita de foaia alba de hartie in care ma cufundam tinandu-mi respiratia, reusind sa expir numai cand suna clopotelul si coridoarele incepeau sa zumzaie. Urma sa avem lucrare de control, " Floare albastra", mi-am luat pe sub sarafan o camasa de poplin foarte albastra si am asortat o panglica din acelasi foarte albastru pe post de cordeluta. Asteptam cu infrigurare asteptarea ce ne azvarlea in neant, de la sfarsitul fiecarei lucrari sau teze. A venit si atunci: ce i-am spune lui Eminescu daca l-am intalni, intamplator, pe strada? M-am gandit ca nu eram decat o adolescenta neserioasa, mioapa, dar fara cosuri, cu picioarele lungi si cu panglica albastra in par, iar Eminescu un tanar brunet, poate cu parul prea aranjat pentru gusturile mele si am scris vreo pagina febrila, la repezeala, cu gandul ca as putea saruta pe buze un "mort atat de frumos, cu ochii vii, ce scanteie in afara". Si dupa ce mi-am scris numele frumos, in coltul din dreapta al lucrarii, am mai azvrlit o ocheada in spate, catre M, sa ma asigur ca imi vede sau simte detasarea. Atunci m-am despartit eu, in sinea mea de M, fara ca el sa stie sau sa simta ceva. Asa ca la banchetul de absolvire, de la sfarsitul liceului, care urma sa aiba loc la un restaurant dintr-o padurice, am calcat intepata in pantofii cu tocuri inalte si fusta impertinent de scurta, cu ochelarii ascunsi in poseta neagra si nu l-am lasat pe M sa ma poarte pe brate sub pretextul ca drumul de tara era neconform cu pantofii mei delicati. Stiam ca atunci mi-a vazut si picioarele si m-am considerat, pana la urma, o invingatoare. Si asa, fara sa stie el, ma mai indragostisem mergand la capatul orasului, la Romanesti, la bunici, de un baiat si mai brunet, care avea un Oltcit metalizat si mirosea a Fa de barbati, nu stiu de unde avea fa de barbati si tricouri La coste, originale. De el ma indragostisem intr-o doara asa ca spunea ca ma va astepta intr-o zi la poarta liceului, iar eu speram ca daca va face asta va observa si M.
Nu am reusit sa aflu deci daca M a fost unul din cei care stiu sa " sarute bine", dar venea vara si examenele pentru facultate, iar eu vomitam in timp ce gloante adevarate suierau prin fata blocului, dupa un revelion adevarat, cu draperiile trase, in casa Agapestilor, unde descoperisem o noua pasiune, trucajele fotografice, astfel ca puteam aranja pe cine voiam noi cu cine, de exemplu pe Diana in bratele lui Marius. pe mine m-au surprins dansand cu un blond sarmant, care iesea din tiparele mele. Agapeasca m-a convins ca si in alta poza, in care statea pe unul din scaunele aliniate de-a lungul zidului, se uita tot in directia mea. A fost suficient cat sa ma indragostesc un pic si de el, era doar la facultate deja, mai mare decat noi si credeam, in sinea mea, ca stia sa "sarute bine".
Unele fete, cele din categoria care stiau mai multe decat mine, cum fusese Lulu, sau Bebu stiau si despre sex, chiar daca, din pudicitate, nu se exprimau decat in urechile prietenelor lor cele mai bune, sau la unele majorate, tarziu dupa miezul noptii. Pe Lulu o vazusem deja prin cartier, de mana cu sotul militar si cu verigheta pe deget, o consideram intrata in viata adultilor, in care, credeam ca nimic nu mai este un mister. Ei stiau cum se fac, pe ascuns, copiii si cum se sterg la fund, si nu stiu de ce aveam impresia ca nu erau preocupati de problema asta: a saruta sau nu, bine. Si nu eram deloc pregatita sa intru in lumea aceea. Stiam ca am fata un sir lung de intamplari imprevizibile. Si puteam citi asta in ochii unora, cand ma plimbam nonsalant pe bulevardele importante ale orasului, fara ochelari si cu fusta alba, impertinenta, ca ma consacrase. Aveam acum" un prieten", din cei care te scot in oras, cu care te intalnesti pe o aceeasi straduta din cartier, iar mai apoi din ce in ce mai aproape de casa ta. Ma introdusese intr-o lume a medicinistilor, in care se juca bridge, se vorbea fara perdea si se inchiriau casete video. de tot felul. Pe unele incepeam sa le privesc cu ochii pe modelele persane ale covorului si sfarseam prin a le simti sub piele. Ma mira asta, contravenea unei recente constatari ale mele, conform careia as fi " frigida". Ma sarutasem cu prietenul meu, fara sa simt insa ca imi tremura genunchii, iar el fara sa inceapa de pe margini. Se purta pe atunci movul si imi vopsisem si unghiile mov, e drept nu unul prea strident, nu voiam sa se creada, asa cum aveam sa aflu mai tarziu ca deja se stia, ca eu stiam ce e sexul. Ma incapatanam sa cred ca sexul acela este iubire si chiar daca am ascultat The one la nesfarsit in noaptea dezvirginarii mele, plangand pana dimineata, tot ma credeam o frigida. Exista totusi o explicatie pentru asta. Mersesem la mare, cu cortul si bineinetles insotita de fratele meu care urma sa imi monitorizeze regimul cu care ma alesesem in urma hepatitei de la sfarsitul clasei a douasprezecea. Si, mai presus de orice, trebuia sa aibe grija de mine:
- Sa ai grija de ea, ai inteles? i-a strigat mama in timp ce eu impachetam cu infrigurare fusta cea alba si alte cateva haine sumare, respirand tot mai greu in fata unei usi ce simteam ca se va dechide curand si avea sa ma traga cu ea de partea cealalta.
Cred doar ca iubirea dintre mine si prietenul meu a plecat de pe picior gresit. Eu eram inghesuita in cortul fierbinte, cotrobaind dupa fusta alba, seara urma sa mergem la discoteca, in Venus. El a dat sa intre, nestiind ca eram inauntru si a ramas cu privirea perplexa agatata de marginea chilotelului meu cu Sunday, nemaistiind cum sa se scuze.
- Nu face nimic, am zis si m-am afundat si mai tare un rucsac, cautand ceva care sa se asorteze.
L-am lasat atunci sa creada ca si eu, ca si Lulu sau Bebu, stiam multe. M-a lasat sa imi fac putin de cap cu baietii de la facultatea din Ploiesti, sa ma intalnesc cu Calin si sa petrecem ore intregi pe faleza, incercand sa imi dezlipeasca buzele pe care ma incapatanam sa le tin tivite, asteptand probabil sa inceapa de la picioare in sus. Dar la intoarcere, in tren, m-a tinut pe genunchii lui si era bine. Era un urias cu sufletul la fel de urias. M-a invitat la munte, cu el si clasa lui, unde am impartit o camera si preludii nesfarsite care au ajuns sa ma oboseasca si mi-au pus imaginatia la lucru. In noaptea de Anul Nou ne-am ratacit putin pe scara de incendiu, unde excitati de posibilitatea sa fim prinsi ne-am dezbracat de haine si de timiditate. Apoi am continuat in camera, eu cu incapatanare, dar sperand in sinea mea ca el va fi initiatorul. Asa auzisem si mi se parea si mai simplu, ca el sa fie" exersat" si sa ma initieze si pe mine. Am coborat totusi a doua zi din camera, la masa de seara, convinsa fiind ca arat ca o victima si ca toata lumea va stii nu numai ca facusem amandoi prima data dragoste in viata noastra, dar si ca fusese un dezastru pe care nici Metallica nu il indulcise. Dar fireste, eu eram o frigida.. Nimic in viata mea nu decursese pana atunci ca la carte pana atunci, doar floarea roza, vag purpurie de pe cearceafurile motelului, care imi spunea ca intrasem pe un drum fara intoarcere, pe care ma simteam deja nenorocita. I timp ce parintii mei mai plecau de acasa, asteptand probabil un happyend cu rochie de mireasa si un baiat bun de brat, noi faceam incercari disperate: eu de a trece de faza de " frigida", iar el de a ma multumi. Intr-o zi l-am lasat sa ma astepte in fata Universitatii si m-am luat de vorba cu un baiat blond, aproape sters, care mirosea teribil a munte si a foc. De indata ce am coborat scarile si mi-am vazut prietenul asteptand, am stiut ca nu mai era mult pana la a-i spune si lui adevarul. Am incercat o forma mai voalata, cum ca il iubisem pe el, dar m-am reindragostit de altul. Nu voiam sa il ranesc: era cel mai bun urias din lume, iubit de parintii si toate matusile mele, de toate prietenele mele. Si nici nu ma luase in serios cand i-am spus ca sunt de acord sa luam o pauza, in care el sa se duca unde trebuia pentru a capata experienta in domeniu, iar eu sa il astept. M-am simtit dintr-odata despovarata si libera sa ma intorc la disperarile mele, la singuratatea care putea lua forma cui imi placea si cand imi convenea. M-am simtit in sfarsit, libera sa iubesc fara speranta, ani de zile, un blond sters cu miros de munte, care m-a sedus intr-un fel nemaintalnit pana atunci, vorbind despre parintele Galeriu, despre chitara lui de care s-a lasat odata cu renuntatul la tigari, sau despre ultimele marci insusite din cutia de valori a familiei cu care ne-am dus la Vremea tiganilor. Eu fara ochelari, dar cu genunchii taiati. Unele lucruri nu se sfarsesc niciodata, altele nu incep niciodata. Asta nu are legatura cu logica: o femeie stie. Doar ca uneori este prea tarziu si toata stiinta ei se transforma in particule fine de praf. Dar am fost odata la munte si ne-am tinut de mana, toata ziua si toata noaptea, cu temerea ca dimineata nu ne vom mai trezi aceeasi "noi". Am taiat in felii lungi noiane de zapada, vorbind toate vorbele, eu mai ales tacand si ascultandu-l fascinata. Eu iubisem si deziubisem intre timp, fusesem fericita si facusem toate chestiile rusinoase pe care jurasem ca nu le voi face, fara rusine. Aflasem ca nu sunt frigida, doar ca nu pot, ca altii sa am orgasm odata cu dezvirginarea mea. Despre episodul acesta, de fericire preferam, sa tac. Il respectam. Cu toate acestea nu reusisem sa scap de " fascinatia " veche, care nu avea nici o legatura cu sexul. Daniel ma aborbea pur si simplu, ca o palnie de marimea mea. El vorbea cuvinte si eu ma scurgeam in el cu totul. Cu toate acestea nu cred ca vreunul din noi, a inteles vreodata ceva din ce se intampla cu celalalt. Patul in care ne-am trezit in camera de cabana nu ne-a apropiat mai mult decat plimbarea de seara, dar nici nu ne-a departat, am dormit unul langa celalalt ca doi camarazi de arme, infofoliti pana la gat cu haine si plati in piepturi. La plecare ne-am intors fiecare in orasul lui, fiecare la serviciul lui, eu la treburile casnice carora ma destinase soarta, el la cartile si ursuzenia lui, pentru ca in vara sa ne trezim, cand ne asteptam mai putin, eu in haine de vara, asta incluzand fusta cea alba, pe care nu stiu cum o descoperisem in dulap, iar el nedezlipindu-se de mine si asa amandoi construind diminetii un preludiu de vis, la o margine a orasului, unde se terminau tramvaiele si incepea muzica draceasca. De acolo am ajuns cumva la el acasa, unde.

"Asta seara, activitatea mea: curatenie prin camera. Hartii, carti, cursuri, poze (putine poze), obiecte stupide care, nu stiu cum, au rezistat ani multi prin cine stie ce colt. Nu sunt decat foarte putine evenimente din viata mea in pozele din sertar. Nici macar nu ma regasesc in ele, prea sunt aleatoare.
Maine implinesc 30 (!!!) de ani. Treaba deja devine serioasa, iar eu inca ma mai joc cu cele doua "personalitati" ale mele, ca un liceean intarziat. Sper ca nu m-ai luat in serios cu chestia asta. Daca mai e nevoie, iti spun "in clar": nu am personalitate dubla. Ma rog, sa trecem peste asta.
Apropo de invartire( credeam ca el face pamantul sa se invarta, printr-un singura propozitie, enuntata cu blandete si cu o aparenta necunoastere, pe care o azvarlea calm, intre el si interlocutor), trebuie sa-ti aduc in atentie un vers dintr-un cantec: caci banii lor fac, frate, pamantul sa se invarta, deci, subliniez, banii lor, asa ca nu e cazul. Scuze, n-am putut sa ma abtin. M-am chinuit mult sa scap de aspectele stupide ale caracterului meu dar, dupa cum vad, nu se (mai) poate, au intrat in literatura, nu-mi mai ramane decat sa mi le asum. Si cu cata voluptate sunt in stare sa o fac!
Pe curand.
Al tau, D "
Nu stiu nici acum de ce m-am hotarat sa vorbesc despre asta. Poate intre timp s-au adunat alte chestii si mai rusinoase, despre care nu voi vorbi niciodata. Poate voi ajunge intr-o zi sa am sex regulat mai intai o data pe saptamana, apoi o data la luna sau deloc si ma voi intoarce la sotron, papusi, elastic si coarda. Sau poate sunt lucruri care nu se sfarsesc niciodata si lucruri care nu incep niciodata, fara ca asta sa aiba vreo legatura cu logica. O femeie stie.



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!