Suflet pe Foaie

Ma napadesc gandurile. Atat de multe multe ca se pierd, se amesteca. Scriu. Rezultatul nu ma intereseaza. Scriu pentru a-mi calma sufletul. Poate ar fi mai usor sa beau, sa las Vinul sa vorbeasca pentru mine. Multumesc Vinule, dar nu azi. In seara asta sunt doar eu cu Foaia alba. Si o sa-i vorbesc numai ei, asa ca ramai singur in sticla ta rece.

Foaie, asculta-ma. Vreau sa-ti spun cine sunt. O sa scriu pana nu o sa mai ramana cuvinte; fara stersaturi, fara corecturi, fara remuscari, fara masti lase, fara impopotonari de prost gust, fara subtilitati fortate. Ti-l ofer pe Suflet.

Corpul tau impodobit de cuvinte le capteaza esenta, ele devin Tu. Deci tu poti sa simti ca Suflet, si poate ca veti plange impreuna, pentru mine.
Nu poti sa-mi ghicesti gandurile, asa ca trebuie sa-ti spun, sa scriu; nici sa ma sfatuiesti n-ai cum, tacuto, asa ca-ti voi spune tot. Dar stiu ca poti sa-mi primesti cuvintele, si vei fi oglinda curata pentru Suflet.

Nu pot sa te mangai asa cum un mare poet ar face-o, dar daca mi-ar sta in putere, as lasa inima sa scrie in locul mainii. Atunci poate ca m-ai iubi mai mult decat pe orice mana priceputa in a-ti decora trupul cu frumoase caligrafii si aurite cuvinte. Eu nu pot decat sa te imbrac cu Suflet, drag mie, pentru a carui prietenie vreau sa-i multumesc, cunoscandu-l.

Sa scriu cu sange? Poate ca asa El se va revarsa cu totul pe tine, si il voi putea privi apoi. Atat imi doresc. Vreau sa Il cunosc. Vreau sa stiu ce e dincolo de ceea ce vad in oglinda, dincolo de norul gros de nonsens si de banalitati din creier, dincolo de gandurile care-mi umplu ziua si visele ce-mi aprind cerul noptilor.

Numai tu poti sa ma redai pe mine mie. Doar tu poti sa mi-l arati pe Suflet, asa ca voi continua sa scriu, pana voi adormi. Dimineata, te rog, ajuta-ma sa ma trezesc, deschide-mi pleoapele intepenite ale pieptului si arata-mi viata din mine. Vreau ca tatuajele ce-ti impodobesc trupul sa fie cararile prin padurea fara nume, universul interior, nestiut dar atat de puternic simtit; vreau sa pasesc apoi pe aceste carari, sa alunec pe valurile de cerneala unduindu-se-n cuvinte, pana cand o sa ajung sa vad si eu adevarul, esenta, asa cum numai tu poti sa o intelegi. La ziua lasa-ma sa semnez, pentru prima data in viata, cu Suflet, cu numele meu adevarat oricare ar fi el.

Foaie, iti multumesc din Suflet.