agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2108 .



ORIUNDE AI HOINARI
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [remgriff ]

2003-10-26  |     | 



…si vine un timp cand simti ca trebuie sa pleci.
Departe, oriunde, sa pleci, sa-ti parasesti caminul unde ai crescut, unde ti-au fost alinate durerile sau poate ti-au fost ingenuncheate visele, locul care te-a nascut si te-a format asa cum ramura da nastere unei frunze.
Iata ca a venit toamna si tu, una dintre nenumaratele frunze, te-ai horatat sa-ti parasesti ramura.
Caci a sosit timpul. In sfarsit.
Nu e nici prea devreme, nici prea tarziu. E exact clipa despartirii, momentul unui nou inceput. Afara cu rahatul vechi, haide sa improspatam aerul din camera asta imbacsita de vreme si asteptare!
Habar n-ai unde vei ajunge, nu stii sigur nici macar pe ce drum vei apuca si nici nu conteaza, la dracu’ cu totul, esti stapan pe situatie, tocmai ti-ai luat viata in propriile-ti maini; nu drumul conteaza, importanta este hotararea. Iar tu stii foarte bine caci esti de catva timp hotarat.
Insa de-abia acum a venit vremea.
Asa ca te desparti, cu regrete sau fara, de locul mai mult sau mai putin primitor pe care l-ai ocupat pana acum in spatiu, iti intinzi gandurile la fel cum pasarea isi intinde aripile catre soare, si incepi sa dai forma viselor tale de-abia deslusite pana acum.
Esti liber, din ce in ce mai departe de tot ceea ce te-a tinut pe loc, incepi in sfarsit sa alergi catre alt destin, un destin neimpus de nimeni, o soarta numai a ta, creata de tine.
Esti numai tu si drumul.
Harley-ul iti maraie intre picioare; doar el mai stie cat de liberi sunteti si tu si el. Asa ca musca indarjit din asfaltul soselei, ducandu-te departe, cat mai departe. Ati ramas numai doi, om si masina, amalgam de carne proaspata si metal incins, glas tineresc si muget de motor.
Vantul iti mangaie parul, asa cum mama ti-l mangaia odinioara, aerul rece de munte iti saruta plamanii dandu-ti viata, copacii de pe marginea soselei tremura asa cum tremura mana tatalui cand I-ai strans-o pentru ultima oara.
Versurile unei melodii obsedante iti alearga nebuneste prin creier si le savurezi, le lasi sa-si faca treaba in adancurile sufletului tau…
‘…and the road becomes my bride
I have stripped of all but pride
So in her I do confide
And she keeps me satisfied
Gives me all I need.’
In fata ta nu se intinde doar soseaua, cu rascrucile si praful ei, cu vantul si pustiul ei, cu aproape-infinitul ei; in fata ta e insasi LIBERTATEA. Libertatea de a-ti alege drumul, libertatea de a-ti mana Harley-ul oriunde. Soseaua e libertatea ta, intima si secreta, un lucru doar de tine stiut si nimanui impartasit; soseaua iti va da ceea ce-ti trebuie, te va mentine mereu multumit.
Stii ca vei deveni un alt paria al unei societati mizere, un vagabond al soselelor. Ca in ochii lor vei fi doar un nebun hoinar, ceva ce vor incerca sa opreasca, sa sfarame. Dar ei nu vor mai conta, nu te vor putea nicicand opri din drum.
Caci soseaua iti este sotie si ea te iubeste pentru ceea ce esti.
Caci acumj esti TU.
Si cand vei ajunge, daca vei ajunge, la capatul drumului, intr-un tarziu, cand pletele-ti albite de vreme si vant isi vor gasi linistea, cand soarele isi va stinge stralucirea din ochelarii tai, cand cromul Harley-ului sa fi demult ruginit, cand motorul nu-si va mai canta puterea cu atata convingere, cand somnul te va cuprinde incetul cu incetul, atunci VEI STI.
Vei accelera, ii vei da putere inca o data prietenului tau, pentru ultima oara, il vei lasa sa-si scuipe ultimele vorbe de drum, sa-I spuna lumii despre libertatea vietii tale de hoinar.
Si vei inchide ochii. Impacat cu tot si toate.

Sapat pe piatra-ti de mormant:
‘Trupul meu zace,
Eu inca hoinaresc.’

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!