poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3799 .



je m\'appelle bagdad
proză [ ]
looney toones

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2007-05-11  |     | 



teoria cioturilor
nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi. adevărul e că nu suntem decât niște cioturi.
în timpul zilei suntem cioturi de mâini și picioare pe rămășițe de oameni. te-ai întrebat vreodată cum fac dragoste oamenii amputați?
oamenilor amputați le place la nebunie să facă sex dimineața. atunci își schimbă unul altuia bandajele ei spun că se dezbracă. își mângâie necrozele și escarele apoi ejaculează. ejaculează neputința furnicăturilor în călcâie neputința apropierii neputința de a ține în mână o cană cu apă.
în timpul nopții suntem cioturi de copaci aduse de viitură. ne lovim de malurile realității de poduri de cadavrele câinilor puși să păzească somnul. ne liniștim când apa nopții se retrage spre dimineață. apa nopții e un fel de urină. e urina celor care au mai mult decât noi.

urletul
de la o vreme dorm dezvelit nu mai suport nicio pătură nicio piele niciun pământ. îmi programez nopțile după un ceas care mă feliază. sunt nopți în care dorm dezvelit doar ca să mă trezesc tremurând ca atunci în english. înghețase tot în jurul nostru eram într-un oraș cu sculpturi de gheață. ne-am așezat pe o bancă ți-ai ridicat fusta roșie apoi te-am pătruns cum berbecii medievali zidurile cetății. acesta a fost semnul lumea a prins viață se lumina gardianul de la prefectură pornise fântânile arteziene.
alteori dorm dezvelit ca să mă doară spatele așa cum te doare pe tine. atunci mă trezesc și simt cum măduva încearcă să iasă din mine ca dintr-un tub cu pastă de dinți. îmi doresc doar să te speli pe dinți cu măduva mea dinții tăi se vor albi și toți bărbații îți vor cădea la picioare.

un peu chic
pentru fiecare zi în care nu ești o să îngrop în pământ un bănuț. pentru asta trebuie să mă angajez undeva cu un salariul bunicel. dacă dai pământului un bănuț în fiecare zi o să-și cumpere de-ale gurii și se va face destul de gras cât să nu mai înghită oameni. poate ar fi momentul să fiu sincer să nu mai cred în lucruri pe care nu le pot face. nu-ți pot vindeca spaimele nu pot să-ți trimit bani pentru mâncare. de cele mai multe ori mi-e rușine de mine și mă întreb de ce avem limbă dacă nu putem spune ceea ce simțim cu aceeași forță cu care trăim. când stau în pat mi se pare că patul e o carcasă de vită atârnată de un cârlig într-un frigider de măcelărie. mi-aș dori măcar o dată să pot vorbi simplu fără să-mi pese că oamenii preferă forme nemaivăzute de a te spune.

nu trebuie să dăm nimănui explicații. o să stăm în chirie și-o să ne facem câțiva prieteni. uneori vom ieși cu ei în oraș. seara am să ies în șlapi până la magazinul de la colț voi cumpăra țigări și bere la doză sau vin. vom face dragoste sau ne vom uita la film sau vom sta pe balcon și vom râde. sâmbăta va fi ziua în care vom spăla haine vom face curat și mâncare pentru săptămâna care vine. duminica va fi ziua în care ne vom juca cu nando. m-am săturat să fiu mare și să scormonesc în mine după lucruri mărețe de parcă aș fi un scafandru care crede că fiecare epavă ascunde comori. viața nu trebuie să fie o minune. viața nu trebuie să fie mare.
îmi e de ajuns târâitul șlapilor pe asfalt și un bună seara vecine.

un peu tard
azi noapte am tremurat. atât de tare încât blocul a început să se clatine vecinii mi-au bătut la ușă mi-au dat bani să nu mai trăiesc.
când se naște omul primește două prosoape și două lavete. cu un prosop și cu o lavetă șterge viața celui de dinainte, al doilea prosop și a doua lavetă o lasă moștenire celui care îi va lua locul. nu știu de ce îți spun toate astea. poate pentru că am visat prea mult să stăm împreună și să ne spunem nimicuri. la fiecare probă de sânge vei slăbi un kilogram. nu vei avea voie să mănânci dulciuri și făinoase. nu vei avea voie să faci dragoste. nu vei avea voie să visezi că faci dragoste cu un cântăreț cunoscut. la fiecare probă de sânge voi slăbi un kilogram. nu voi mânca dulciuri și făinoase. nu voi face dragoste și nici nu voi visa. împărțim toate acestea ca pe o pâine neagră cu ceapă. suntem simpli suntem săraci suntem celebri nu mai știm unde se termină unul și unde începe altul.



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!