Mă trezesc singură. Deschid ochii, întind mâna pe perna de lângă și mă cuprinde o senzație rece de singurătate. Mă scol din pat, îmi șterg ochii înțețoșați, umblu încet, târâș prin casă. Ajung la masă, ridic o țigară, mâna îmi tremură. E frig și n-am mai fumat de aseară, până și bricheta țipă dupa mine. Mă așez pe fotoliu, o aprind și trag însetată : primul fum, prima tresărire.. e prea bună. Mă învăluie cu aroma ei și pătrunde în mine fără nici o reținere, îi aparțin. Pentru 5 minute, sunt a ei si nimeni nu poate despărți buzele mele uscate de filtrul cafeniu. Sunt atrase ca doi magneți. Încă un fum și încă unul și încă unul... s-a dus.
Mă ridic, mă îndrept grăbită înspre odaia care se vede încă din living. 'Bună dimineața' îmi mimeaza o figură în oglindă. Pare obosită, are fața trasă în jos, pielea îmi seamănă cu rufele abia scoase din mașină care stau întinse acum pe sârmă. Întorc capul să le miros. Figura din oglindă îmi zâmbește 'da, miros bine...'. Strâng în mâini apă și o arunc peste fată sperând că mă voi trezi și bătrâna din oglindă îmi va da pace. Insistă, în schimb. Ies în fugă, mă opresc în fața ușii de la cameră, intru, mă întind peste pernele mai devreme înghețate .. pardon, încă înghețate. Măcar ele îmi sunt mute. Privesc în jur, totul amorțit, nemiscat. Toate culorile calde și odată vii ale camerei mi se par hidoase. Nici animăluțele de pluș nu mă mai privesc în ochi, se uită în jos. Ce am făcut?
Mă ghemuiesc și încerc să mă încălzesc. Fruntea îmi arde și mâinile-mi sunt gheață. Apuc o perna rătăcită lângă piciorul meu. O strâng,o strâng așa de tare încât mă dor degetele, încheieturile și o musc cu toată puterea mea. Þip, dar nu mă aude nimeni. Strig cu toată suflarea, dar nu știu ce strig.
Mi-e dor de el. Vreau să fie aici, lângă mine, pe cearceaful răvășit, să-mi simtă toată durerea și să se sufoce lângă mine, să-i împărtășesc toate păcatele și să ne mântuim împreună, să uitam tot și să o luăm de la capăt. Să lăsăm frica în trecut.
Dar deschid ochii, ridic sprâncenele.. Acelaș apartament gol, ca și ieri, ca și ziua de dinainte și așa mai departe. Acelaș vânt care străbate camera, prin care nu îți voi mai simți niciodată parfumul ..