agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 559 .



Câtă obrăznicie!
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ruxxy ]

2006-12-27  |     | 



Peste o zi călduță, dar puțin înnorată, de sfârșit de august, se așterne noaptea. În doar câteva clipe, un mănunchi de stropi de ploaie se alătură altor și altor mănunchiuri, coborând întâi drăguț, apoi de-a dreptul enervant peste plimbăreții de sâmbătă seara, creând o ploaie în toată regula.
Cineva, acolo sus, se tot străduiește să aprindă lumina, să biciuiască întunecarea cu frânturi de zi, însă nu reușește decât să reveleze, pentru câteva clipe, vârfurile speriate ale copacilor care se chinuiesc, parcă, să fugă, să se adăpostească de diamantele aruncate cu îndârjire din cer, dar sunt țintuiți în loc de rădăcini și de urletele autoritare ale zeului furtunii.
Totul pare a fi reflexia dintr-un ochi care încearcă din răsputeri să se deschidă și clipește mereu, lăcrimând peste orașul din el. Irisul este văzduhul negru-violet, adăpostind, din când în când, sclipirea orbitoaare a fulgerelor.
Oamenii au fost depozitați precum aluviunile fluviului care curge acum pe toate străduțele, fiecare la apartamentul său. Întreaga adunătură de cutiuțe neascultătoare, pe care o ceartă de zor o for ță supremă, a amorțit; luminile roșii ale mașinuțelor, ultimele reminiscențe ale obrăzniciei diurne, sunt singurele care mai animă așezarea.
Bombardamentul cu fiori umezi și reci ori cu sulițe strâmbe, fierbinți și strălucitoare, pline de energie, pare a nu se mai termina, dar, după câteva ultime bombăneli și clipiri ale marelui ochi, și întunericul nopții, și mărgăritarele de pe frunze dispar ca o vrajă; furnicarul își reia activitatea, uitând cât de înfricoșat era la urletele cerului. De fapt, uitând că a fost certat vreodată...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!