“Nu c-ar interesa pe cineva


...Dar doar de curând am înțeles ce înseamnă fatalitatea Fatalismul. Înțelegeam și până acum. Dar până în aceste clipe nu l-am simțit. Nu acel fatalism simplu, pueril, ineficient și incomplet de copil prost, râzgâiat sau arogant. Nu acel pesimism,ba nu, negativism folosit pentru a atrage atenția printr-un mod atât de irațional. Am simțit adevăratul fatalism, o senzație înălțătoare(deși demonică uneori) ce ascute percepția. Iar în aceste ultime clipe mă voi bucura de extazul lăsat de fatalitate. A mea! A mea! Numai a mea! Camera este goală. Singurătatea te face să gândești(deci omul nu este mereu o ființă socială). De ce să fiu coerent în aceste ultime clipe de viață.
Din toate punctele de vedere fatalitatea este corectă. Deși din punct de vedere uman există doar Acum. Acum! Dar presupunând că există și Ieri și Mâine, atunci acum devine un viitor al unui trecut și un trecut al unui viitor. Cum timp-spațiul reprezintă un continuum, Acum se va întâmpla mereu, repetându-se la nesfârșit Astfel orice metodă de previziune-călătorie în timp devine inutilă, căci creează ori un paradox, ori pur și simplu faci să se întregească cercul.
Singurătatea te face să gândești. Și gândind. Gândind singur ajungi la concluzia că viața nu merită trăită. Noi suntem doar o celulă cancerigenă pe curul universului. Ar trebui să ne dăm siguri cu bomba în cap, până să ajungem să înfestăm...[pete de sânge și cerneală fac acestă porțiune indescifrabilă.................................................]. Dar de ce să ne omorâm luând toată creația cu noi când putem să ne luâm singuri și în liniște viețile.
De ce vreau să mor? Nu pentru a-mi arăta cre..[Aceeași problemă menționată și mai sus] dar pentru că mi-e lene să mai trăiesc. Aș fi vrut să las o moștenire culturală dar venind din partea unei gene cancerigene cred că nu ar însemna prea mult.
Colegul trebuie să vină. Trebuie să mă grăbesc.[Cu greu se pot înțelege următoarele cuvinte căci se pare că subiectul a plâns]. Ceea ce zic[?] acum nu reprezintă adevărata fatalitate[ar putea fi și fatalism]ci acel curent de pesimism puțin mai rațional pe care îl cufundam[?] cu fatalismul. Fatalismul nu poate fi înțeles, tradus[?], descris; doar trăit.
Mulți mă vor numi idiot pentru că în numele unei idei comit sinucidere când am viitorul deschis în față( căci după terminarea facultății mi s-a promis în scris un post la o foarte prestigioasă publicație, națională, am corespondat și cu mulți profesori străini ce mi-ai promis un loc lâgă ei după ce voi căpăta ceva exeprință[sângele face indescifrabilă scrisoarea]...).. deii mă sinucid ci pur și simplu că după 21 de ani m-am săturat de trăit și am învățata că nu trebuie să trăiesc dacă nu vreau.
Trebuie să închei. Am strilizat lama, am pregătit ștrangul. Îmi voi tăia venele, datorită panicii(de care știu că voi suferii căci sunt laș) voi arunca scaunul la oparte și mă voi sugruma. Nu prea se poate să supraviețuiesc.

Pa!
De ce să mă semnez?”