poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3634 .



Avarul de Moliere
proză [ ]
Actul II Scenele 2 -5

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Clarissa ]

2006-12-06  |     | 



Scena 2


Harpagon, Jupînul Simon, Cleante, La Fleche

Simon: Da, domnul meu, un bărbat tînăr are nevoie de bani. Chiar dacă intră la apă, vrea să-și semneze nesilit de nimeni sentința.

Harpagon: Sînteți sigur că afacerea nu este periculoasă? Cunoașteți numele familiei acestei persoane?

Simon:Așa de bine nu-l cunosc de aceea l-am invitat pe tînăr azi aici. Nu-l cunosc deocamdată. Servitorul lui m-a asigurat însă că se trage dintr-o familie de vază din acest oraș. Servitorul mi-a dat de înțeles că tatăl tînărului e puțin cam țicnit și foarte bolnav. Zice că nu mai are nici opt luni de trăit.

Harpagon: Bravo, e bine așa. Dragostea creștinească jupîne Simon en obligă uneori să ne ajutăm semenii la nevoie.

Simon: Se înțelege de la sine.

La Fleche (încet, către Cleante): Ce înseamnă asta? Jupînul Simon vorbește cu tatăl dumneavoastră?

Cleante (încet către La Fleche): Sper că nu m-ai trădat. Nu trebuie să afle că locuiesc aici.

Simon: Ah, sînteți atît de nerăbdător. Cine v-a spus că acest domn locuiește aici? (către Harpagon) Nu eu sînt cel care a trădat numele persoanei, das ce mai contează acum?

Harpagon: Ce?

Simon: Acesta este domnul care vrea să facă acel credit. El dorește să împrumute cei 15.000 de franci de la noi.

Harpagon: Cum diavol ticălos, te-ai băgat în astfel de afaceri?

Cleante: Ah, și dumneavoastră, prea cinstitule tătic, care se amestecă în afacerile Satanei cu cămătarii necinstiți și fără scrupule?

Jupînul Simon o ia la fugă.

Harpagon: Iar tu ești regele cerșetorilor care umblă să împrumute bani?
Cleante: Iar dumneavoastră sînteți poate regele cămătarilor de bine care profită de pe urma victimelor nevinovate?

Harpagon: Cum mai ai curajul să apari în fața mea, fiu netrebnic?

Cleante: Iar dumneavoastră cum vă rabdă inima să băgați la apă oameni disperați?

Harpagon: Nu ți-e rușine să trăiești ca un lăutar care se-nhăitează cu servitorii și cu poeții boemi, ca să se-mbete prin cîrciumi?

Cleante. Nu vă este rușine să vă ocupați cu afaceri ilegale? Aveți un nume de vază în acest oraș pentru că sînteți bogat dar zgîrcit, iar acest nume aduce și niște porecle pe măsură precum zgîrcit fără pereche, numărător de bancnote, lingău de monede, iar toate aceste porecle le meritați cu prisosință.

Harpagon: Să faci bine și să dispari din fața mea, derbedeule.

Cleante: Pentru că vedeți lucrurile atît de strîmb, nu vedeți decît bani, bani și iar bani, furînd din avutul sărmanilor.

Harpagon: O să te alung de acasă, golanule. Ei lasă tîlharule că-ți arăt eu ție cine-i șeful aici. (Cleante pleacă furios. Harpagon, aparte).
De fapt, ce bine-mi pare că l-am dibuit. Ãsta trebuie să fie un avertisment serios pentru viitor.

Scena 3.

Frosine, Harpagon.

Frosine: Scumpe domn..

Harpagon: Așteaptă puțin, vin imediat. (aparte) Trebuie să mai dau o raită, să văd ce-mi fac bănișorii.

Scena 4

La Fleche, Frosine.

La Fleche (aparte, fără să o vadă pe Frosine).
Drăguță povestoiară. Trebuie să existe un catastif al proștilor pe care eu nu-l cunosc încă. Tocmai el...

Frosine: Ei, tu ești în carne și oase, băiete? La Fleche, drăguțule, ce faci tu aici?

La Fleche: Ia te uită, Frosine? Ce minune să te revăd...Ce mai faci?

Frosine: Ceea ce fac de obicei și am făcut mereu, iubitule: fac afaceri de tot felul, mici servicii pentru stăpîni și stăpîne, ca să am și eu un mic profit ca orice om. Tu știi că în lumea asta necurată nu există conștiință, de aceea nu mă mustră nimic, pentru că toți sînt la fel. Dumnezeu m-a învățat să mint și să improvizez ca să pot trăi, deci mi-am făcut o meserie din asta, meserie din care am și eu micile mele amuzamente și profite.

La Fleche: Să nu-mi spui că ai o afacere și cu stăpînul acestei case!

Frosine: Da, m-am băgat într-o chestiune amoroasă din care sper să-mi iasă un profit destul de consistent.

La Fleche: De la cine? De la acest zgripțuroi? Trebuie să fii foarte credulă dacă-ți închipui că poți să scoți vreun ban de la ăsta. Fetițo, în casa asta banul este ceva foarte rar.

Frosine: Hai, lasă că sînd și servicii care sînt bine plătite. Pentru așa ceva se cîștigă o grămadă de bani.

La Fleche: Ehei, sărmană naivă, dar tu nu-l cunoști pe stăpînul acestei case și nu știi ce-i poate pielea. Acest stăpîn este cem mai inuman dintre oameni, este un individ fără inimă, urît de toți semenii. El nu plătește niciodată serviciile chiar dacă este putred de bogat: Nu este sărac deci si foarte, foarte zgîrcit! El nu știe ce este prietenia sau recunoașterea. Vorbește cu tine dar pînă la bani. Cînd ajungi acolo atunci să știi că acolo este și sfîrșitul. Nu are nimic sfînt în el de aceea te previn să nu-ți faci iluzii. El chiar și cînd spune că-și dă cuvîntul de onoare spune: "vă împrumut cuvîntul meu”, nu „vă dau cuvîntul”.

Frosine: Lasă dragă, nu mă învăța tu pe mine școala vieții, că știu eu cum să scot bani de la el. Știu eu cum să mă fac mieroasă, ca să-l fac să scoată banii.

La Fleche: Dacă crezi că îmbunezi un turc scîrbos care înșeală oameni cumsecade și-și înfometează familia și servitorii, mă rog...Þi-am spus că acest om nu are nici moral nici onoare și nici bun simț. Dacă-i cere cineva bani începe să se lamenteze că e sărac și că are dureri de inimă.
Se liniștește abia după ce nu-i mai ceri nimic.
Scena 5

Harpagon, Frosine.

Harpagon: (aparte) Totul este în ordine. (tare) Deci, Frosine, ce mai este nou?

Frosine: Oh, domnule Harpagon, cît de bine arătați! Sînteți atît de proaspăt și de roșu în obraji, de parcă faceți concurență sănătății.

Harpagon: Cine, eu?

Frosine:Vă jur pe viața mea adică pe ce-am mai sfînt, că n-am văzut de cînd sînt o piele mai fragedă și mai înfloritoare ca a dumneavoastră.

Harpagon: Crezi?

Frosine: Bineînțeles! Niciodată de cînd vă știu parcă n-ați arătat ca astăzi și pot să jur cu mîna pe inimă că am văzut mulți tineri sub 25 de ani care arată mai bătrîni decît dumneavoastră.

Harpagon: Ce pot să spun este că am peste 60 de ani, Frosine.

Frosine: Ce are asta de-a face? Ce sînt 60 de ani de fapt? Aveți elixirul tinereții în dumneavoastră, ce naiba, nu-l simțiți deloc? Și ce înseamnă această vîrstă decît adevărata petală a timpului care nu s-a ofilit deloc. Aceasta este cea mai frumoasă vîrstă.

Harpagon: Asta cam așa este. Și totuși, nu mi-ar strica deloc să am cu vreo douăzeci de ani mai puțin.

Frosine: Hai lăsați glumele, ce Dumnezeu? De ce vă trebuie 20 de ani mai puțin? Și după cum văd eu, care sînt o femeie cu experiență de viață, o să bateți sigur suta.

Harpagon:Crezi tu asta?

Frosine: Hai domnule, nu mă înebuniți, credeți că mi-aș permite să vă mint? Așteptați puțin. Vai, ce ochi frumoși, ce linie discretă aveți între sprincene și ce cute maiestoase pe frunte. Astea-s semne pentru o viață lungă, lungă.

Harpagon: Cum înțelegi tu asta?

Frosine: Uite-așa. Dați-mi puțin mîna. Ah, ah, Dumnezeule mor, ajutor, nu pot să cred ochilor! Ce linie minunată a vieții aveți în palmă!

Harpagon: Cum așa?

Frosine: Nu vedeți cît de departe merge linia asta?

Harpagon: Da, văd, dar ce înseamnă asta?

Frosine: Pe ce-am mai sfÎnt, 100 ziceam mai adineaori? Care 120? Pe viața mea vă jur că apucați 120 de ani.

Harpagon: Crezi că este posibil?

Frosine: Desigur. O să muriți mai devreme numai dacă o să vă lovească cineva cu ceva-n cap. O să vă îngropați și copii și nepoții.

Harpagon: Cu atît mai bine. Atunci, cum stă afacerea noastră?

Frosine: Ce întrebare-i asta? Credeți că-mi pun eu obrazul undeva dacă nu sînt în stare să duc afacerea la bun sfîrșit? Domnule, sînt expertă în relațiile de căsătorie. Nu cred că există vreo partidă pe lumea asta pe care nu sînt în stare să o mijlocesc cu pricepere și profesionalism. Dacă mi-aș fixa-n cap aș fi în stare să logodesc Emiratele arabe si Sultanatul turcesc cu Republica Veneția. În cazul nostru a fost o bagatelă. Și pentru că tocmai astăzi am vorbit cu fata și cu mama ei, tocmai le-am povestit cît de mult v-a tulburat copila cînd ați văzut-o la fereastră odată, cînd că întorceați de la piață.

Harpagon: Și ce părere au?

Frosine: Amîndouă s-au bucurat nespus și nu se gîndesc decît la ziua măreață, cînd vor semna contractul de căsătorie. Abia așteaptă să vă vadă și să încheie contractul cu dumneavoastră.

Harpagon: Vezi tu Frosine, azi mă întîlnesc și cu domnul Anselme pe care l-am invitat la mine astă seară și cred că ar fi bine să se repedă și ele pînă aici.

Frosine: Aveți dreptate. Vor veni în vizită și vor rămîne la cină probabil. O să vă plimbați cu fata puțin vă duceți pînă la piață și-napoi...

Harpagon: Bine, le împrumut trăsura mea ca să nu vină pe jos. Și tu poți să le însoțești în caleașcă, pentru că știu că ești obosită, că fugi mereu de la un capăt la altul al orașului.

Frosine: Și ele cred că s-au gîndit la asta.

Harpagon: Dar Frosine, te-ai gîndit să o întrebi pe mama fetei ce zestre-i dă? Trebuie să se strofoace un pic, să scoată ceva la naiba, că măritișul este o ocazie unică în viață. Pentru că eu nu m-aș căsători cu atîta plăcere cu o fată fără zestre.

Frosine: Cum fără zestre, domnul meu? Asta-i o fată care aduce 12.000 de franci venit pe an.

Harpagon: O rentă de 12.000 de franci?

Frosine:Da, desigur. În primul rînd e economicoasă, că nu mănîncă aproape nimic. Face economie din orice. În ce privește deci mîncarea, este foarte cumpătată. Această fată este obișnuită să se hrănească doar cu salată de lăptuci, lapte și mere: nu-i trebuie grătare, nu-i trebuie delicatese, nu-i trebuie prăjituri așa cum cer alte femei, iar dacă socotiți numai mîncarea, aveți un profit considerabil. În afară de asta este obișnuită să se îmbrace foarte modest. Nu-i trebuie rochii scumpe și elegante sau giuvaieruri. Nu trăiește printre mobile luxoase la modă cum fac celelalte femei, umblînd cu limba scoasă după mobile moderne. Aceste articole fac liniștit cel puțin 4000 de franci anual. Și mai are și o repulsie neobișnuitț pentru jocurile de societate și știți că majoritatea femeilor se dau în vînt după jocuri de noroc în ziua de azi. Ba o cunosc pe una care a pierdut la „Popa prostu” 20.000 de franci. Dacă socotiți numai o parte din acești bani, adică numai 5000 anual, o să vedeți ce comoară de fată este. Cinci plus patru egal nouă mii socotind rochiile, bijuteriile și jocurile de noroc, deci avem la olaltă 12.000 de franci curați ca lacrima. V-ar strica un venit de 12.000 de franci in plus pe an?

Harpagon: Da, n-ar fi rău, dar din socotelile astea subiective nu mă aleg decît cu vorbe goale, n-am nici un sfanț de pipăit.

Frosine: Scuzați-mă, dar ce s-ar întîmpla dacă v-ați căsători cu o fată care v-ar face praf venitul? Gîndiți-vă numai la faptul că se îmbracă modest, nu mănîncă decît mîncare de post și urăște jocurile de noroc.

Harpagon: Asta înseamnă că-mi vinzi blana ursului din pădure ca zestre. Eu nu pretind bonuri de masă, aș vrea mai bine niște bănișori, nu promisiuni deșarte despre economie care oricum se înțelege de la sine, că modest trăiește toată lumea și postim cu toții.

Frosine: Domnule, o să luați mai tîrziu o dotă de la ea, pentru că mi-a povestit ceva despre o țară mai îndepărtată dar al cărei nume nu mi-l amintesc acum, unde are fata ceva avere.

Harpagon: Trebuie să mă conving singur de asta. Nu-mi plac zvonurile. Și apoi, Frosine, mă mai neliniștește ceva: fata asta-i prea tînără și vezi tu? Tineretul tot la tineret trage. Tare mi-e teamă că n-am să-i plac pentru că nu mai sînt atît de tînăr. N-aș vrea să am neplăceri care mi-ar cădea apoi greu la stomac.

Frosine: Ei, dar se vede că nu o cunoașteți deloc pe fată! Are o calitate adorabilă de care nu v-am povestit nimic pînă acum. Știți că are o repulsie totală față de tineret și că-i plac numai bărbații în vîrstă?

Harpagon: Ea?

Frosine: Da, ea. Ohohoho, numai dac-ați auzi-o cum vorbește despre asta. Nu poate suferi nici un tinerel pe lîngă ea și-i plac pardon, scuzați numai babalîcii. Nimic nu-i place mai mult decît un bătrîn impozant, un moșuleț frumos co o barbă maiestuoasă sau cu mustața răsucită. Se dă-n vînt după astfel de bărbați bine, maturi și plini de personalitate. Cu cît e mai în vîrstă, cu atît se simte mai mult atrasă de el. De aceea vă avertizez să nu vă dați mai tînăr decît sînteți. Pentru ea, idealul visurilor ei trebuie să aibă cel puțin șaizeci de ani. Nici n-au trecut mai bine de șase luni de cînd a stricat planurile de căsătorie cu un bărbat, pentru că acesta avea doar 56 de ani și pentru că acesta a încercat să semneze contractul de căsătorie fără ochelari.

Harpagon: Să vezi și să nu crezi. Chiar așa?

Frosine: Da, pentru că ea spunea că 56 de ani e o vîrstă încă mult prea fragedă iar bărbatul cel mai erotic cu care ar vrea să se cunune ar trebui să poarte niște ochelari cu rame negre, foarte groase. Nimic nu-i mai frumos pentru ea decît un nas nostim și puternic pe care să stea niște ochelari mari și reprezentativi pentru un bărbat matur cu personalitate marcantă.

Harpagon: Așa ceva. Mi se pare incredibil.

Frosine: Și să vedeți că merge și mai departe cu ciudățenia. Ce tablouri credeți că are în dormitor? Credeți că vreun Adonis, vreun Cephalus, vreun Paris sau vreun Apollo? Nu domnule dragă. Cele mai frumoase portrete le ține ca pe niște icoane atîrnate prin toată casa, iar acestea sînt portrete ale lui Saturn, al regelui Priamus, al bătrînului Nestor și al preacinstitului său tată Anchises care-și poartă fiul pe umerii-i lați și musculoși.

Harpagon: asta-i minunat. Așa ceva nu mi-aș fi putut închipui. Dacă aș fi femeie nici mie nu mi-ar plăcea tinerii.

Frosine: vă cred pe cuvînt. Cui i-ar plăcea? Aceste fețe de lapte cu ochii lor migdalați, verzi, albaștri, cu buzele lor roșii, pline ca niște căpșuni care aiurează toată ziua și recită poezii fără noimă. Cine s-ar uita la ei, spuneți și dumneavoastră.

Harpagon: Nici eu nu m-aș da în vînt după ei, totuși multe femei sînt nebune după ei.

Frosine: Acele femei trebuie să fie nebune, zău. Ce e dragostea tinereții? Nu ține decît puțin și se răcește pentru că e flușturatecă și nu este sănătoasă. Cine iubește tinerii n-are decît să-i iubească pe propria responsabilitate, mergînd la balamuc. Cine naiba ar da vreun ban pe un căpșor blond și buclat care seamănă mai mult cu o păpușă decît cu un bărbat?

Harpagon: Și eu spun asta mereu Frosine și degeaba, că nu mă crede nimeni. Acești bărbăței cu vocea în schimbare, cu trei firișoare de barbă, ca niște pisici zburlite, cu perucile lor de fanfaroni și cu pantaloni strînși pe picior, cu vesta descheiată la piept. Mi-e greață de ei.

Frosine: Cum v-ați putea compara cu o asemenea caricatură, domnul meu? Dumneavoastră sînteți un bărbat adevărat. La dumneavoastră ochiul are ceva de admirat, se simte bine privindu-vă, credeți-mă, o fată ar putea fi rănită de săgeata lui Amor cu privirea asta de cuceritor de inimi.

Harpagon: Crezi că-i plac?

Frosine: Ce înseamnă asta, dacă vă place domnul meu? Habar n-aveți ce spuneți, pentru că nu o cunoașteți. Chipul dumneavoastră a fost creat pentru inspirația artiștilor plastici ai timpului. Vă rog, răsuciți-vă puțin spre mine. Acum întorceți-vă u spatele și veniți din nou spre mine cu pași săltăreți: Doamne! Oh, oh ce pași frumoși, ce ținută, ce picioare subțiri și divine. Nu, opriți-vă că mă băgați în boală, vă rog. Sînteți perfecțiunea erotică în persoană.

Harpagon: slavă domnului, nu am pînă acum nici un fel de dureri sau de amețeli, sînt sănătos tun. Numai cîteodată iarna mă apucă tusea măgărească, dar care-mi trece repede cu ceai.

Frosine:Nu mai spuneți nimic! Ați spus totul cu asta! Asta ne mai lipsea doar, această gentilă tuse măgărească, o tuse nobilă care vă dă o notă exotică, aparte și foarte erotică, zău. Tușiți puțin. Oh, oh, oh ce divin, ce tuse magnifică și cu cîtă personalitate tușiți.

Harpagon: Spune-mi te rog, Marianne nu m-a văzut niciodată?

Frosine: Din păcate nu. Dar am vorbit foarte mult despre dumneavoastră, să știți. I-am descris copilei persoana dumneavoastră și i-am spus că sînteți un nobil bogat și foarte educat. S-a bucurat de norocul care a dat peste ea, devenindu-vă soție.

Harpagon: Ai dreptate, trebuie să-ți mulțumesc pentru asta.

Frosine: Stimate domn, am o rugăminte mare la dumneavoastră. Am un proces pe care o să-l pierd că n-am destui bani. (Harpagon se încruntă) Și mi-ar fi atît de ușor să-l cîștig dacă aș avea banii aceștia...Doamne, dar nu vă puteți închipui ce fericită va fi fata cînd va da cu ochii de dumneavoastră. (Harpagon zîmbește din nou) O să-i plăceți atît de mult. Ce impresie colosală o să-i faceți cu gîtulina asta antică și maiestoasă. Cred că ați face o impresie teribilă dacă v-ați pune niște pantaloni largi, care să arate na pantalonii unui sultan magnific, cred c-ați da-o gata! Iar la brîu să vă atîrnați un iatagan. Nimic pe lumea asta nu o fascinează mai mult decîr vestimentația din Orient și iataganele. O s-o băgați în boală!

Harpagon: Sigur că mă bucur să aud lucruri atît de plăcute.

Frosine: Și cum vă spuneam mai înainte domnule Harpagon, am un proces important pe care nu vreau să-l pierd (H arpagon se încruntă din nou) Dacă-l pierd sînt terminată. Ah, dacă o vedeați pe fată cum zîmbea, cum s-a luminat la față cînd i-am vorbit despre dumneavoastră, despre marile dumneavoastră calități. Nici nu mai are răbdare pînă la încheierea contractului căsătoriei.

Harpagon: Mi-ai făcut o mare bucurie Frosine.

Frosine: vă mai rog încă odată să mă ajutați cu o mică sumă de bani. (Chipul lui Harpagon se întunecă din nou) Asta m-ar mai putea pune pe picioare puțin.

Harpagon: Atunci la revedere, trebuie să plec că trebuie să scriu niște scrisori.

Frosine: Vă asigur că nu-mi trebuie o sumă mare, dar nu vreau să pierd acest proces atît de impotant pentru mine.

Harpagon: O să trimit caleașca după fată și după mama ei și vino și tu cu ele diseară.

Frosine: Domnule, e o sumă derizorie pentru dumneavoastră, și eu vă aduc mici servicii pe care...

Harpagon: Să aveți grijă diseară să ajungeți la timp. Menajați-vă, nu vă îmbolnăviți tocmai acum.

Frosine: Nu mă refuzați, vă rog...Ei, dar ce mare bucurie o să-i facă fetei...Domnule Harpagon, stați puțin, nu fugiți de mine, domnule, domnule Harpagon...

Harpagon: Trebuie să plec că mă strigă cineva. Deci, la revedere.

Frosine: (Singură). Mîncate-ar holera, cîine zgîrcit. Dracul să te ia! Acest bătrîn senil m-a lăsat cu mîna goală. Lasă că scot eu pînă la sfîșit ceva de la tine, zgripțuroiule!

Harpagon:


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!