Arkadius petrecea multă vreme în consistolă, studiind pergamente învechite de vreme și roase de acizi dintr-o lume de mult apusă. Zâmbi îngăduitor. Își aduse aminte că într-un studiu al Consorțiului Sistemelor Solare, aceste relicve cu valoare istorică, erau numite "ziare" sau, cele mai groase, "reviste", și erau produse pe o mică planetă albstră din sistemul Lactea. Locuitorii ei o numeau Tera. Rolul lor, era acela de a informa locuitorii acestei planete despre întâmplări petrecute prin scurgerea timpului. Cum de își permiteau aceste fapte?
Transformau o entitate în folosul lor. Tmpul devenise sclavul lor, victima lor. Îl măsurau, îl coordonau, îi blamau trecerea rapidă sau prea lentă. Era introdus în grafice aberante cu spații bi, tri și quatrodimensionale. Sufocat de parametri, factori vectoriali, viteză, căldură, atracție gravitațională... De ce?
De ce nu lăsau timpul să existe pur și simplu?
Simți nevoia de o pauză și se îndreptă spre ecranul de plasmă. În exterior Altaris se regenera, oferind o pleiadă de culori, fantastică. Nu poți fi decât spectator la un asemenea concert de imagini.
Dacă Dyktorul ar ști ce gânduri îl frîmântă, probabil că
se va alege cu memoria reprocesată sub cinci zeci la sută.
Se întoarse agale în consistolă și continuă să studieze. Apoi... standby.