Insula Cocos, o insulă neprimitoare în largul oceanului Dorogintas. Cel mai vestit de pe această insulă este sanatoriul de boli nervoase, înființat de maimuța Măndica în anul 3000 e.n. Pacienții sunt de zece ani cam aceiași:
Pantera Karadana, leopardul Lemorados, leul Lemonokos, tigrul Tanarican și puma Petrodina. Crocodilul Coromonos, șeful clinicii de boli nervoase îi adună pe toți pacienții săi pentru a le comunica stocul de medicamente și necesitatea unui tratament eficace pentru toți bolnavii. El se adresă astfel celor prezenți;
-Pacienții fiind cam aceiași, ce pot ca să vă mai spun?
Dacă o să fiți drăgălași, vă las liberi de Crăciun.Nu mai trântiți furculițe, linguri, pahare, farfurii, nu mai faceți atâtea fițe și urmați tratament cu doctorii.
În față apăru pantera Karadana care îi dădu pe loc o replică;
-Domnule Doctor, mai pardon, eu sunt uneori nervoasă. Ai o mutră de bidon, nu mai am poftă la masă.Același tratament de ani, nu te mai modernizezi deloc. Tot te vaiți că nu sunt bani. În esență ești doar un escroc. Ne consideri tu nebuni, nu avem spirit de observație? De nimic noi nu suntem buni, toți vom face reclamație.
Leopardul Lemorados îi dădu un ghiont și spuse;
-Taci, tu proasto, nu vorbi, cine te bagă-n seamă? Astăzi facem toți pe orbii, să vorbim ne este teamă. Te dă afară de aici, unde te mai duci surată? Suntem și nebuni și mici, toți avem pe creier pată.
Apăru Leul Lemonokos un prefăcut și jumătate care le spuse celorlalți colegi de suferință:
-Dacă mă va ajuta Dumnezeu, curând voi pleca de aici. Sincer să fiu ,este greu, parcă eși bătut cu-n bici. Mi-am distrus aici și coama. Tratamentul-i ordinar,în oase-i stăpână teama, vreau friptură la grătar.
Apăru și tigrul Tanarican înfuriat peste măsură de starea-n care se găseau .El dori să spună doar atât:
-Cine ne-a adus aici?
Poate doar ea nebunia? Viața așa poți s-o strici,am doar fixuri, paranoia. Unite trebuie să fim, lăsăm bârfa la intrare. Între noi nu ne mințim, ne gândim la evadare.
Vine și puma Petrodina și le spune verde-n față:
-Eu nu ajungeam aici,însă praf m-a făcut a aea fiică.Nervoasă ca un arici, mi-a sădit-n suflet frică. Poate chiar s-a lecuit de droguri și sedative.Tot timpul la ea m-am gândit, nu mai am alternativa.
Apăru șeful clinicii care-i potoli pe loc, spunându-le:
-Stați la bârfe, măi amici?
Sfaturi, sfaturi și iar sfaturi. Ce dezordine-i pe aici?
În odăi și pe sub paturi. Nu vedeți, sunteți nebune. Nimeni nu vă mai primește. Glumele astea nu-s bune, faceți grevă, vă privește. Pe toți chiar vă externez, scap și eu de idioți, la altă clinică visez, ia, plecați acum cu toți !