poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3333 .



Întâmplare
proză [ ]
din cutia de scrisori

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Eirene ]

2006-07-01  |     | 



Telefonul sună insistent de mai multe ori. Penumbra din cameră și mirosul de ploaie căpătaseră ceva bizar, parcă făceau parte dintr-un decor străin. Nu răspund, nu răspund. Avea sentimentul că se trezise dintr-un coșmar. Însă nu voia să evadeze încă din el. Rezultatul - se cufundă într-o stare de amorțeală ca de plumb. Mici tresăriri îi marcau starea de semiveghe, de parcă mai avea puțin și ar fi căzut într-un abis.
La un moment dat, telefonul începu iar să sune. Enervată, se târâ până pe marginea patului, iar de acolo, sprijinindu-se de pereți, reuși să ajungă până în cealaltă cameră. Ridică receptorul, dar nu se auzi decât vocea metalică a robotului: Bună ziua...
De fapt era seară. Scăldate în lumina violet, obiectele din cameră deveniseră parcă fosforescente. Era udă de transpirație și cu mișcările încete, nesigure. De vină era calmantul puternic pe care-l luase înainte de a adormi. Trânti telefonul cât colo. În lumina violetă o năpădi dintr-o dată o senzație puternică și sfâșietoare de singurătate. Din nou, singură. Duse mâna la tâmplele ude. Când s-a uitat ca din întâmplare, locul vechiului sentiment de disperare a fost luat de groază. Era plină de sânge din cap până în picioare. Nu-și aducea aminte nimic altceva, decât un șir lung de zile monotone și goale ca niște vagoane ale unui tren de noapte care se îndreaptă într-o direcție necunoscută. De unde atâta sânge?????????? Nu simțea nici o durere fizică.
Înfrigurată aprinse lumina. Veioza îi scălda corpul într-o lumină familiară, nocturnă. Nimic. Sângele dispăruse. S-a dus apoi să se uite în oglindă. Nimic, transpirația se uscase, persista doar respirația precipitată, amintirea vagă a unui vis urât. Senzația cumplită de gol și singurătate. Nu mai rămânea nimic altceva decât somnul. Puse ceasul să sune, sperând să nu se mai trezească decât a doua zi sau, mai bine, niciodată.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!