Copii tăi au ochii mei și visul meu e pentru ei. Copii mei se nasc cu visul nostru în ei, cu iubire și cu dor de fericire.
Durerea vieții îngroapă orice copil într-o grămadă de vise sparte și îl fac să moară înainte de a ajunge în pământ. Suferința este singurul motiv pentru care sufletul nu mai poate să continue visarea. Mă întrebam adesea ce poate fi dincolo de iubire, mă întrebam de timpul pierdut în căutarea fericirii, mă întrebam ce se află dincolo de visele aflate în așteptarea de a se îndeplini? Altceva credeam că există după acest drum, dar am rămas uimit de ce am găsit dincolo, la capăt.
Simțem cum celulele, îmbătate de reacții chimice, mă fac să retrăiesc fiecare secundă pe care am trăit-o cu tine. Îmi aduceam aminte cum sufletul tău stătea atârnat în ochii mei și cum primeai tot ce îți dădeam, cu bine și rău. Îmi aduc aminte cum sufletul meu stătea atârnat de ochii tăi ca să mai primească încă o clipă de bucurie.
O femeie de vârstă medie mergea aplecată pe gânduri și trăgea greutățile plaselor de la piață spre casă. Urmau să se întâmple lucruri fenomenale în gândurile ei. Un tânăr șaten se apropie de ea, timid, și roșu în obraji. Femeia își continua drumul greu, cu gândul la fata ei, și la fericirea ei viitoare. Fata ei era căsătorită de puțin timp și era fericită pentru fericirea ei. Băiatul se apropie să-i povestească ceva important pentru el și foarte important pentru ea.
Ieri a fost ziua fetei ei, copilului ei ultim, pe care îl adora, și cu care se înțelegea foarte bine. Fata ei se îndepărtase de tată din motive necunoscute, dar cu ea, cu mama, era ca două prietene.
Băiatul se apropie, se prezentă și începu o poveste prea dureroasă. La început nu a vrut să îl asculte, dar pe parcurs ce timpul trecea se trezea prinsă în curiozitatea cuvintelor care urmau a fi spusel. Deodată îl vedea cu alți ochi. Era un bărbat și fata ei devenea o femeie. Fetița pe care o văzuse până atunci ca o copilă, acum era o femeie în toată firea. Dar ce își dorea el de la ea. Decizia era a lui. Povestea era prea frumoasă să fie adevărată și se potrivea perfect cu ce se întâmplase în viața fetei ei. Băiatul vroia să îi mulțumească femeii că a crescut și a născut o astfel de fată, o fată care să îi îndeplinescă visele sufletului lui. I-a mulțumit într-un mod atât de disperat și respectuos încât mama s-a simțit măgulită.
Impulsuri chimice de amintiri încă îmi macină mintea de greșelile pe care le-am făcut. Caut cu disperare să nu mă adâncesc în amintirea dureroasă. Visele dor și sunt ca o pânză neagră de fier încins, care îmi leagă aripile picioarelor. Mă aplec să mă dezleg și să visez la ea, dar sângele îmi curge în cap și simt că fiecare clipă de disperare se transformă într-o nebunie personală. Mă ridic și privesc iar cerul cu realitățile lui din lacrimile ei. Mă aplec iar să mă dezleg, și vreau să scap să zbor spre cer, să-i sting lacrimile cu un sărut.
Femeia pleacă spre casă după o oră de întârziere. Aflase într-o oră povestea ascunsă a fetiței ei. Nu știa ce să facă. Să fie de partea fetiței pe care a crescut-o cu atâta grijă și să o îndemne să își urmeze sufletul, sau, să o certe și să o pedepsească, că poate astfel prin suferință o va face să îl uite pe baiatul care i-a furat inima. Ar trebui să tacă doar și să urmărească din umbră tot ce se întamplă cu fetița ei. Realitatea o știți cu toții. Realitatea ar fi fost cu totul alta, dar tocmai de asta povestea asta este diferită de toate celelalte. Sunt oameni adunați în jurul imposibilului.
Încerc să mă trezesc și să îmi adun gândurile din nebunie. Sunt pe marginea cea mai ascuțită. Alunec și mă tai cu piciorul în nebunie, dar îmi revin și trec cu capul în nebunia de iubire. Nu văd realitatea pentru că trece prea repede pe lângă mine. Zilele trec inutil și eu caut să îmi explic inexplicabilul. Am vorbit cu femeia care a născut bebelușul pe care eu îl ador. Vreau să fac bebelușul să nască un copil frumos ca ea din sufletul meu. Îmi este teamă de nebunia din care mă nasc acum și vreau să alunec spre ... orice. În fiecare clipă fac încercarea de a fi cu tine. Iubirea ta este ancora care mă ține spânzurat de tavanul realității, cu nebunia deasupra capului și cu moartea la picioare. Fericirea singurătății din vis sau cea din realitate, mă face să mă simt obosit și să îmi organizez nebunia ca să nu sperii pe cei care mă cunosc. Dacă în ochii tăi văd sufletul meu atunci știu că numai lângă tine pot să înfrunt moartea. Am lacrimi aspre pe obraz și sulițe care îmi impung visele cu fiecare clipă care trece.
Am încercat azi să spun cu multe cuvinte secundele de nebunie, și am încercat să găsesc căi de a te face să mă privești cum mă priveai odată.
Femeia este mama fetei pe care o iubesc. Femeia este cea care aș fi dorit să fie bunica tuturor copiilor mei din iubire.