poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1521 .



O An...a
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [albastrul ]

2009-05-10  |     | 



Înștiințare de la un avocat către un anume Radu Lepădatu:


Domnule Radu Lepădatu vă aduc la cunoștință că pe data de 12 martie 2000 doanma Oana Cozac a decedat.
În urma citirii testamentului dumneavoastră vă revine conținutul seifului 42344 din Banca Speranței.
Astept confirmarea dumneavoastră


Data 20 martie 2000 Semnătura Ivan Marius

Scrisoarea urma să fie citită de un alcoolic.
Poate își va verifica cutia poștală când se va trezi. Numai că lucrul ăsta nu se întâmplă prea curând...
Într-o zi când pleca treaz de acasă să cumpere băutură vede scrisoarea în cutia poștală. Cine i-ar trimite lui o scrisoare. Nedumerirea asta îl face să ia cu el scrisoarea si să o citească la cârciumă. Ajuns acolo, printre sticle revede scrisoarea si se hotărăște să o citească. Desface plicul si după câteva momente fața i s-a întunecat de tot:
- Oana... iubita mea Oana, m-ai părăsit de tot!

Acum a venit vremea să dezvoltăm și o altă parte a istorisirii noastre. El e Radu Lepădatu, și cu 15 ani în urmăcunoscuse o anume Oana. A iubit-o mult, însă nu a fost în stare să-i ofere un viitor, așa că ea a plecat.
Acum ei încă mai încearcă sași înnece amarul care învie parcă atunci când Radu se trezește.
Un singur gând îi mai stăpânea mintea acum și anume faptul că trebuia să vadă ce e în seiful ăla. Își caută niste haine neschimbate încă pe bani de băutură, se bierberește și, pentru prima dată după mult timp, își revede chipul:
-Cândva, cineva iubea acest chip.
Și uit așa pleacă să o caute. Pleacă să caute partea lui din iubirea care ar fi putut să-l schimbe. Acolo găsește un plic cu o copie a unui certificat de naștere și o altă scrisoare:

„Radu, îmă pare rău că a trebuit să se întâmple așa, dar nu vreau să mor și să iau secretul ăsta cu mine. Trebuie să știi că undeva e o ființă plăpândă care e și copilul tău. Dacă ai ajuns la aceste cuvinte înseamnă că acel sufet e singur. Nu uita că acest copil te așteaptă. Va trebui, însă, să îl găsești de unul singur.
Aștept vești..”.


Și uite așa trecutul mai dă o șansă. Radu trebuie să-și găsească copilul, așa că de acum înnainte încearcă să devină un om care să fie în stare să se prezinte într-o zi ca tatăl copilului lui.
În seara aceea vaporii de alcool erau irezistibili. Și uite așa apare prima lui scrisoare de răspuns către Oana:

„Nici măcar nu știu cum și de unde să încep. Găndurile mele sunt mult prea amestecate...
Azi am aflat că am un copil, azi am aflat că viața mea a recăpătat sens. Azi am aflat cât de mult m-ai iubit...
Îmi pare rău pentru tot ce am făcut. De fapt nici nu știu ce rost își mai au scuzele acum. Nici măcar nu știu de unde să încep să-mi cer scuze.
O să vorbim prin scrisori până te voi avea din nou lângă mine.”

A doua zi încă din zori începe căutarea. Cine îl poate învața pe el să fie tatăl unui copil? Cine îl poate învața pe el să fie responsabil? Însă principaa lui grijă era să își vadă copilul.
Și pentru a spera că poate reuși trebuia să încerce să pară o altă persoană. Ce știa el să facă decât să bea? Avea un avantaj însă, în el ardea o nouă dorință, dorința de a fi tată. Știa că odată era capabil să fie bărbatul perfect pentru Oana, acum trebuia doar să-și amintească cum a fost.
În primul rănd avea niște haine întreținute pe al, așa că prima lui grijă e să facă rost de bani pentru haine. Apoi și-a amintit că avea și o casă în care tavanul era la locul lui, o casă care avea podele, o casă care avea pereți varuiți. Și apoi mai era și speranța să primească ocazia să îi ofere un viitor copilului lui.
- Doamne, știu că e târziu și poate nici nu merit, dar copiul ăsta merită să aibă un tată care să lupte pentru el, merită să aibă un tată care să fie în stare să îi ofere tot ce e mai bun copilului lui.



- Trebuie să fiu în stare să îmi găsesc copilul!

Așa că Radu își pregătește drumul către copilul lui și nu după mult timp scrie a doua scrisoare către Oana:

„Sufletul meu,
Azi soarele a răsărit mai devreme decât de obicei, așa că am avut mai mult timp să caut copilul nostru. Simt că sunt aproape.
Am început să-mi amintesc cum e să fiu responsabil. Fie că asta ai vrut tu, fie că nu, eu iți mulțumesc pentru această căutare ce m-a ajutat, în primul rând, să mă regăsesc pe mine. Mai am puțin șivoi fi aproape de copilul nostru. Mai am puțin până te voi regăsi.
Soarele va răsări în fiecare zi mai devreme.
Din căutarea mea, cu toată dragostea, pentru tine.”

Zilele trec și orele fără copilul lui se apropie de sfârșit.
Într-o zi, aflat pe străzi, căldura îl doboară. Însă era prin preajma lui o fata de nu mai mult de 15 ani care striga speriată dupa ajutor. Se trezește el la auzul glasului ei. O întreabă dacă îi poate oferi ceva drept recunoștință, măcar o răcoritoare la umbră, departe de căldura soarelui și fata acceptă.
Când toate au fost gata Radu întreabă, din curiozitate, cu cine a avut onoarea.
- Maria Oana Cozac, domnule.
Tremurând scoate o foaie din buzunar. Era certificatul de naștere din seiful de la bancă: „Maria Oana Cozac” și leșină din nou.
A doua oară se trezește într-o casă pe care nu o mai vazuse de mult. Era casa mult iubitei sale Oana. Locuia în ea doar un copil orfan pe nume Maria. Mama ei murise mult prea devreme.
Și uite așa, Radu scrie ultima lui rânduri către Oana:



„- Iubita mea de pretutindeni,
Azi m-am trezit în brațe copilului nostru. E o fată superbă. Îți mulțunesc că ai avut bine grijă de ea până acum. De acum înnainte e responsabilitaea mea.
De data asta am să trăiesc viața pe care mi-o oferi.
- Mamă, îțî mulțumesc că l-ai dus înnapoi!"

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!