agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3695 .



Remediu contra bălăriilor
proză [ ]

Colecţia: texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alberto M. Popesco ]

2009-05-08  |     | 



Când am deschis ușa am remarcat ceva suspect. Primul meu gând a fost că psihopatul, cel care mă urmărea de ani de zile, a intrat prin efracție sau escaladare în apartamentul meu. Mi l-am închipuit pentru o clipă că îmi murdărise cu fecale laptop-ul și oglinda de la baie, și că mă aștepta cu un roman SF după ușă să mă plesnească în moalele capului, apoi să mă lege fedeleș și să-mi recite marile lui bălării până muream de plictiseală.
Nu era nimeni. Mi se păruse. Dar am răsucit preventiv de două ori cheia în broască.
A început să sune telefonul. Era un număr privat. Am răspuns scurt.
-Da!
Era o voce de bărbat care vorbea într-o batistă.
-Omniprezența mea atotputernică îți va distruge liniștea. Răzbunarea poeziilor mele te va urmări și în mormânt! A urmat un râs isteric. Apoi a închis brusc. Atunci am avut revelația că nu voi scăpa, dar nu acea infimă revelație de la colțul străzii pe care o poate avea orice gospodină, ci „revelația – calea cea mai sigură de ajungere la adevăr” de care vorbește Grete Tartler în „Înțeleptul singuratic”, Editura Humanitas, București, 2006, pagina 5; deci este ceva grav, mi-am zis în gând.
L-am recunoscut. Aflase numărul meu de telefon, un neofit stângaci, care-și schimbă ideile de la o zi la alta. Eram pierdut. Mă va suna în miezul nopții să-mi povestească anacolut despre bălării. Îmi va face viața un calvar. Eram terminat. Chiar nu știam ce greșisem în viață să am un asemenea ins pe urmă.
Am închis telefonul și m-am gândit la o soluție salvatoare.
Magie neagră. Scot din bibliotecă “Studii privind magia egipteană antică”, Miron Cihó, Editura Universității din București, 2007. La pagina 89 găsesec descântecul arsurii, findcă și eu mă arsesem, metaforic vorbind. După câteva incantații telefonul sună iar, niciun rezultat, tot el era, trebuie să caut altă soluție. Poate nu mă exprim bine în limba română, poate am o hibă și nu o văd. Deschid “Introducere în studiul limbii” de Nadia Anghelescu, Editura Universității din București, 2007 și la pagina 140 se vorbește de convergența unor căi de evoluție ale limbii; îi explic pașnic la telefon că trebuie să aveam un limbaj comun dar imberbul închide fără să înțeleagă mare lucru.
Trebuie să mă relaxez: “Pace non trovo e non ho da far guerra”, cum ar spune Francesco Petrarca și apoi voi gândi limpede.
Am să apelez la magie neagră și scap de histrionul ambulant.
A doua zi m-am oprit în fața vilei ornate cu multe turnulețe. Câțiva copii mi s-au încurcat printre picioare. Eram în fața reședinței celei mai mari vrăjitoare din județ, aici printre câțiva beatnici m-am așezat la rând. După câteva ore petrecute în promiscuitatea străzii am trecut poarta ”palatului”.
I-am explicat scurt.
-Tanti, am un nebun pe urme. Mă sună la miezul nopții, mă terorizează cu email-uri, îmi face viața un calvar. Cum scap de el?
-Te costă 500 de dolari SUA și te scot din belea. Cum îl cheamă?
- Veți vedea în cărți, nu exagerez deloc, e de profesie obsedat.
A întins cărțile de tarot pe masă. Le-a amestecat, le-a împărțit de mai multe ori. De fiecare dată apărea figura nebunului printre ele.
-E ăla de care a scris în ziar că a bătut un polițist și l-au dus în cămașă de forță la spitalul de nebuni?
-Chiar el.
-E grav, maică. E grav. E bolnav până în măduva oaselor de nebunie. Mare grijă la ochelarist. Îl are pe necuratul în el, a spus cu teamă vrăjitoare privindu-mă fix în ochi. Ce rău i-ai făcut tu?
-Nimic. Jur că nu i-am făcut nimic. I-am zis acum un an că scrie bălării.
-Ce?
-El se crede poet. Și eu i-am spus că scrie prost. Plus că a spune “poemul tău este bălărie” este o metaforă de bun simț. De atunci a turbat. Am încercat să-i explic cu DEX-ul că “bălărie” este o plantă care crește pe locuri necultivate, prin extrapolare nu orice poem poate fi orhidee.
-Aaaa, adică fraier de ăla care scrie poezii. Adică un fel de Eminescu și Alecsandri. Am înțeles.
S-a ridicat a luat un glob de cristal și mi-a spus șoptit.
-Toți banii din lume nu te pot scăpa de el. Nebunia lui te va urmări toată viața. Cărțile de tarot nu mint. Te va urmări și pe scaunul de la wc, te va spiona și când ai să-ți plimbi nepoții în parc. E omul lui Satan, diavolul pe pământ. Fugi din România, dispari de pe fața planetei. Diavolul e pe urmele tale.
Pentru o clipă mi l-am imaginat în spatele meu la rând la pâine însemnându-și într-un block-notes greșelile de exprimare sau făcând inventarul virgulelor din poeziile mele cu barbă albă și în baston.
-Sunt terminat! Sunt terminat!
-Aleluia!

Am plecat din vila cu turnulețe. Se lăsase un vânt rece. Pentru o clipă mi s-a părut că mă spionează dintr-o Dacie neagră fără numere.
Mi-am ridicat gulerul paltonului și am călcat apăsat, bufonul va fi mereu pe urmele mele. Așa că trebuie să mă obișnuiesc cu el, să-l consider o hidră care mă urmește peste tot pentru o bucățică de virgulă.
M-am apropiat de mașină. Era el...
-Salut. Cum merge munca de detectiv? Ce-ți mai fac bălăriile?
S-a albăstrit brusc. A scos pumnul pe geam și a țipat isteric.
-Ai să plătești, agramatule! Ai să plătești toată viața pentru că mi-ai criticat opera. Dumnezeu te poate ierta, dar marele poet nu iartă niciodată. Te voi urmări până la următoarea glaciațiune. N-o să mai dorm, n-o să mai mănânc, n-o să mai mă împerechez cu nimeni până când tu nu vei fi anihilat.
A scos amenințător pe fereastră „Anuarul Poeților Contemporani Români 2008, ediția electronică printată. A răsfoit rapid și mi-a arătat.
-Vezi? Vezi, Alberto, cine sunt eu?
La pagină indicată era poza lui și o frază: ”Născut în secolul trecut într-un oraș irelevant, este considerat de critica on-line mai degrabă textier de șlagăre SF decât poet, dar totuși e remarcată insistența lui de a intra în templul literaturii.” Observi? Eu insist, insist să scriu poezie on-line.
Am căscat plictisit.
-Bălării. Scrii bălării.
În acel moment, la auzul cuvântului ”bălării”, în creierul tulburat de rudotel s-a rupt ceva. A sărit din mașină cu un pistol de copii în mână și cu anuarul în cealaltă și a început circul lui obișnuit chiar în mijlocul străzii.
-Eu nu scriu bălării! Eu produc șlagăre SF. Să-ți fie clar. Eu nu scriu bălării. Sunt un ilustru tocilar, de 20 m-am transformat într-un șoarece de bibliotecă.
Și chiar avea o înfățișare de șoarece cocoșat de atâta lectură și spionaj internautic. Din spate se apropia un camion.
Am încercat să îi atrag atenția, dar el repeta isteric că nu scrie ”bălării”. Nu a auzit nicio clipă claxonul haotic. Am privit scena apatic. Eram mulțumit. Justiția literară își făcuse datoria.
A rămas din el doar o cronică scurtă la decese-comemorări într-un cotidian de provincie.
”S-a stins din viață marele textier de șlagăre SF. Până în ultima clipă a vieții și-a apărat cu pieptul dezgolit marile bălării. Familia, rudele apropiate și Alberto, prietenul lui cel mai bun”


mai multe aici

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!