Oooo, daaa. Am prejudecati. Stereotipizez unele meserii si protagonistii lor. Nu am sa iubesc niciodata mecanicii auto. Cand imi duc la service fecioara de fier, un golfulet clasic german, imi creionez pe fiecare obraz cate un rid adanc liniar. De suparare. Mecanicii astia iti dau ca-n Matrix, 2 pilule: cea albastra -ia-o, fii dobitoc in continuare, platesti tot ce-ti schimbam fara rost; cea rosie: ia-o, insa, ai sa vezi adevarul, noi iti schimbam numai piesele bolnave, da’ esti si tu atent cu un ciubuc gras. Si piesele schimbate sunt second, pe stoc de la alti soferi ‘pastilati’. Asa ca o zi in service ma transforma intr-un revolutionar Che, gata sa puna mana pe o teava de esapamanent si sa-i fugareasca printre elevatoarele uleioase. Que viva la Revolucion de los clientes!!!
O alta rasa, mai delicata ce-i drept, sunt frizerii. Fac o diagrama comemorativa a vizitelor mele la ei. Imi iese un desen asimetric, sinusoidal. De ce? Cand eram pustan naiv si fraged, ma dadeam pe mana unui frizer din mahala. Il chema Cojocea. Cand i-am vazut prima oara numele pe usa de lemn verde cu amprente digitale negre de la seminte, am vrut sa plec. Cum sa fii frizer si sa te cheme asa? Omul era de fapt, Cojocea al IV-lea. Mostenise in genomul sau arta de a taia par. Tot respectul. Ma tundea cu bordura ca pe tractoristi si-mi lua bistarii care-mi tineau pantalonii vertical. M-am mutat din iubitul ghetou si-am batut la usile altor frizeri. Ghidat de sfatul prietenilor: Mac, du-te si tu la un stilist, doar nu-ti lasi coc? Intru si intreb. D-voastra sunt aici…frizer ? Aaa, sunt hairstylist! Uscativ, par in coama Bechameza, multicolor. M-am asezat pe scaunul cu manere si spatar din par. Doriti si spalat cu sampon bun ? (era un ambalaj Pantene cu Zefir inauntru). M-am sacrificat. Omul era asa atent cu masajul capilar, incat inclin sa cred ca avea o erectie de toate zilele cand ma sampona. Stilistii astia…Am fugit la timp. Peste drum, dau buzna catre alt “Salon de Coafura” . Cu o singura frizerita care-si rodea unghiile dupa un ciubuc, sa fie de-un covrig si-o Fanta. M-am abandonat in bratele ei si ale foarfecelui manuit din ce in ce mai stangaci. La un moment dat mi-am pierdut cunostinta. De durere. Nu stiu nici in ziua de azi daca mi s-a facut lobotomie, m-a epilat sau m-a tuns. Cert e ca mi-a luat aproape un million. Un milion de lei si-un milion de fire de par care nu trebuiau sa fie expulzate din podoaba capilara. Cu ochii inlacrimati, buzele contorsionate de tortura epilatorie, cobor treptele la iesirea din salon. Ma vad doua doamne: Uite saracu’, acum ii pare rau ca s-a tuns. Adevarul e ca ii ies ochii in evidenta.
Da, imi spun, imi ies total !