De când am venit în Australia observ o „relaxare” supărătoare a vocabularului meu dialectal - dialectul Ozana-Sălăjeeeeeean, „cartier de băjeți-băjeeeți”-, cu acute amendabile pe partea de gramatică – ba nu mai găsesc pluralul câte unui substantiv, ba îi confecționez altuia o formă de singular imposibil de regăsit în vreuna din edițiile DEX-ului . Dar mai de râsu’-plânsu’ e anglofonizarea (?!?) unor expresii și termeni pur românești și, ca să nu fie cu supărare, procedez la fel și cu unele expresii și cuvinte englezești. Am prăsit o frumusețe de struțo-cămilă de-mi vine să cer brevet de la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru cine nu știe). Merită să auzi un dialog între mine și „camarazii mei de front”, cu sau fără 1+2+9 beri pe „indicatorul de bord”: „Răreșică, suflete, have mercy și forwardează-mi și mie mailu’ de la cusin, poate mă lipesc și eu d-un job mai nice, că mă cocoșează bill-urile and I got no idea cum să bag un cost evoiding. Aș avea eu de expensat una-alta, da’ husbandu’ se face că plouă out of blue și-mi zice invariabil că tre’ să-nvăț să-mi managiuiesc mai bine fondurile”... și altele tot cam așa.
În schimb, pot spune că am început să ronțăi cu poftă din biscuiții (sau pufuleții, dacă doriți) culturali australieni. Așa se face că știu să spun „mulțumesc” în chineză- e important, intrucat populatia asiatica tinde sa devina majoritara- ( e greu de aflat și, totodată, neinteresant, dacă-n cantoneză sau mandarină) - șiei-șiei , dar și „te iubesc” în limba turcă – se viorum. Nu mi-a fost greu să-nvăț asta de la patronul cafenelei în care-mi întrețin insomniile cronicizate, un turcaleț simpatic care-mi subevaluaează mereu nota de plată, pe motive absolut sentimentale – cică atât pentru faptul că țările noastre își linciuresc lăbuțele în aceeași baltă călduță-Marea Neagră, cât și in amintirea schimbului cultural intens dintre turci si romani. Mă rog, mai mult ei ne studiau pe noi, studiu de vreo câteva sute de ani, cu specializare pe aparatul reproductiv al fetelor moldave și valahe, „invitate” și ele la specializare în baza unor burse suportate integral de sultan și pe termen nelimitat.
Întrucât populația Australiei, cu cele 20 milioane ale ei, balansează cu eleganță spre o majoritate asiatică, urmată strâns în plutonul multiculturalismului de urmași ai beduinilor, faptul că eu nu știu engleză încetează să mai fie o problemă. Asta pentru că, deși cei mai mulți dintre chinezi știu engleză, aspectul poate fi considerat nul și neavenit. Un chinez vorbind engleză nu va fi niciodată înțeles de altcineva decât tot de un chinez care știe engleză. Să luăm exemple cotidiene, pe baza cărora s-ar putea alcătui un dicționar de expresii uzuale sau un ghid de conversație engleză chineză – engleză engleză:
„Ha ia iii tudii – How are you today?”
„Iii șu chic fist – You should check first”
„Ha china hăp iii – How can I help you?”

Ați parcurs cu bine „lesson number one” din manualul „engleza cantoneză.