Rămăsesem la conversația telefonică cu DE și reluarea legăturii cu Daniel, mulțumită lui Dino și altora care aflaseră câte ceva despre dispariția mea de pe scena lumii românești din Israel. Presupun că nu vă interesează detalii despre C., dar vă roade curiozitatea să știți ce căutam pe o listă de discuții pe Internet. Sub îndrumarea părintească a lui Daniel intru pe Rom-Jews și văd o mulțime de nume. Niște fantome, cu denumiri diferite, care scriu ! Culmea, nu se aude nici un sunet, dar personajele dialoghează între ele, ca într-o piesă de teatru, reiau citate, că ăla a zis, de aceea eu răspund, se contrazic, aduc tot felul de știri și comentarii.
Nu prea pricep eu unde am nimerit, dar îmi propun să fiu elev cuminte, să stau deoparte și să privesc piesa, aplauzele la sfârșit... Îmi amintesc că primul nume care mi-a sărit în ochi a fost Felicia Antip, auzisem de ea în București, chiar am vorbit o dată la telefon, pe listă spunea ceva de flit, cică să nu fiu dat cu flit, nu auzisem expresia asta de mulți ani, nu pricepeam la ce se referea, dar tot Daniel mă lămurea pe privat, cum se concepe un mesaj și cum se răspunde. Câțiva mi-au urat bun venit, nu știam dacă trebuie să vorbesc computerului, dacă trebuie să-i trimit fiecăruia separat un mesaj de mulțumire, sau ar trebui să mă prezint, să-mi iau un pahar cu vin și să mă așez într-un colț de listă, sau să-mi declar simpatiile politice. Tocmai când eram mai dezorientat, mă ia peste picior cineva, cu niște "versuri" cam vulgare. Parcă era o lume de nebuni, nu îmi amintesc dacă am pus în practică chiar toate sfaturile lui Daniel, la un moment dat m-a întrebat Edelina Stoian dacă sunt rudă cu băcăuanii ei, n-am avut încotro și am recunoscut că sunt bucureștean, cu origini dorohoiene. Voiam să mă retrag, rușinat, dar și alții aveau rădăcini provinciale. Am început să discut cu personaje imaginare, era fascinant dialogul, mă amuza încercarea de a-mi imagina cum arătau nălucile de pe listă, îmi apăreau pe ecran nume precum, Sabina, Sanda și Cristi, le confundam între ele, credeam că Sanda și Cristi vorbesc simultan și locuiesc cu Sabina, uneori apăreau citate pe engleză, din presă, aduse de Adrian Boldan, în serie. Probabil, m-am gândit, e cam împrăștiat, mereu uită să spună ceva, de aia adaugă, trebuie reacționat, trebuie să tac, ce să fac? Apoi apar inițialele, H&A, ăsta o fi vreun american, vreun donator anonim, pe urmă "Avram 1929", ia te uită câți Avrami sunt aici, cum îi voi deosebi între ei? Eram zăpăcit de nume noi, derutat de indicațiile lui Daniel. Se apropiau sărbătorile de Pesah, intenționam, ca orice israelian care se respectă, să plec în vacanță, probabil la Paris, aniversând 5 ani de la un eveniment important, când trebuia să ajung tot la Paris, dar am fost nevoit să renunț și să petrec în spitalul Sharon din Petah Tiqwa, a fost o distracție... dar asta e "altă poveste".
Revenind la lista Rom-Jews, rețin o altă fantomă, cu nume lung și întortocheat, Adriana Ausch Simmel, probabil o principesă, apoi observ că intervine în conversatie Delia, o fi o adolescentă din România, se scriu o mulțime de comentarii pe teme evreiești, se vorbea de tradiții, de Israel, de religie, de politică. Aha, m-am lămurit eu, e ceva organizat de Sohnut (Agenția Evreiască), să îndemne oamenii să emigreze în Israel! Și se mai spune că nu avem propagandă organizată... Mai mult chiar, aflu că Adrian Boldan e un pocăit, probabil rabin, așadar s-au gândit și la partea religioasă, o fi de la Habad, că prea le zice cu foc. Dar să lăsăm personajele virtuale, tot nu le cunoașteți, și să ne întoarcem la telefonul cu DE.
Cred că nu v-am povestit continuarea discuției mele cu el. Să v-o relatez în amănunt? Nuuuuuuu, n-are nici un rost, oricum nu vă interesează telepatia dintre mine și C., dar câteva detalii sunt necesare. DE mi-a confirmat că persoana la care se referea este chiar C., fata la care mă gândisem atâtea luni, fără nici o logică, locuia la Duesseldorf, cu o ocazie îi vorbise despre mine. Acum nu pot reconstitui exact ordinea cronologică a evenimentelor, pentru că, simultan, scriam pe listă, corespondam cu Daniel și cu DE, mă pregăteam să plec în concediu, mă gândeam la C., căutam bilete pentru Paris. Dar știu că DE m-a întrebat dacă aș vrea să vorbesc cu C., dacă mă interesa numărul ei de telefon.
- Nu, i-am răspuns, simt cum mă apropii de jăratec, mi-e teamă, nu sunt convins că ar vrea să audă noutăți despre mine. Știi ceva, întreab-o dacă pot să-i telefonez, dar nu-i nici o grabă, poate fac vreo gafă, vezi, te rog, cu delicatețe, și nu-i spune că mă gândesc la ea de câteva luni, să nu se sperie, sau mai bine lasă, ce rost are, ba nu, întreab-o, n-o întreba, mai așteaptă, să ne gândim, să nu ne pripim...
A doua zi DE îmi telefonează:
- Culmea, am întâlnit-o pe stradă, veneam cu mașinile din direcții opuse, am blocat toată circulația, ba am și provocat un accident, am ieșit amândoi din mașină, i-am spus de tine, de-abia așteaptă să o suni....

***
Măsuram apartamentul în lung și-n lat, m-am dus la baie, m-am privit în oglindă, cum mă prezint eu, la 51 de ani, m-am bărbierit, m-am parfumat cu Yves Saint Laurent, preferatul meu de-un sfert de veac, apoi am început să repet un text prestabilit, nu cumva să par prea emoționat, sau să omit să-i povestesc peripețiile mele din ultimii 30 de ani, aveam pe undeva și un Curriculum Vitae. M-am dus la computer să citesc mesajele de pe Rom-Jews, poate reușesc să învăț cum se vorbește clar și la obiect. Voiam deja să renunț la ideea de a-i telefona lui C., probabil că doar din politețe așteaptă s-o chem, auzisem eu că la Duesseldorf sunt toți politicoși și eleganți.
Dar brusc, un impuls telepatic îmi aduce în fața ochilor fetița de 14 ani, cea cu privirea bănuitoare, apoi domnișoara de 18 ani din Rishon LeZion mă conduce spre telefon, fâstâcit vreau să fug, dar aud o voce poruncitoare -Telefonează! Și văd cum mâna ia receptorul, degetele tremurânde formează singure numărul, textul învățat pe de rost dispare, sper ca linia să fie ocupată, nu e, sună, poate am greșit numărul, precis nu va răspunde nimeni, cum încep?
- Alo, ce mai faci, poate are ceva pe foc și s-a rezolvat, toată camera se învârtea în jurul meu, da, trebuie să mă mut, apartamentul ăsta nu are stabilitate, parcă sunt pe un ring de dans, sigur m-a confundat cu altcineva, de aia a acceptat s-o sun, doar n-a fost mai nimic, ce înseamnă primul ei sărut, azi e pe altă planetă, gata, renunț – dar, deodată, vocea ei, ca în urmă cu peste 30 de ani, aceeași intonație, sunt într-o convorbire ireală, e cu mine, e ea...
Nu știu despre ce am vorbit, cred că m-am bâlbâit, ea răspundea monosilabic, parcă se bucura, parcă dispărea, nu-mi amintesc nimic, doar tăceri, tăceam cu ea la telefon, tăceri întrerupte de fraze neutre, tot ce-mi pusesem în plan se evaporase, i-am dat numerele mele de telefon, apoi câteva date seci, Cișmigiul se îndepărtase, și Rishon LeZion, și orologiul din piața mare care indica orele 3:30, mereu aceeași oră, nu mai eram acolo, nici eu, nici ea, acum Duesseldorf și Kiriat Ono, respirații sacadate peste Alpi, hipoxie, amețeli, brusc - liniște, convorbirea se încheiase deja de câteva minute, dar eu priveam același punct pe perete.
- O.K. mi-am spus, am făcut-o și pe asta, acum ne întoarcem la datorie, am o grămadă de pacienți, ce obsesie absurdă, (oare i-am dat e-mailul meu?), acum sunt pe lista Rom-Jews, scriu mai repede, dar de ce să-i scriu, e altundeva, timpul s-a oprit la Rishon LeZion, au trecut atâția ani...

(va urma)