poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4512 .



Cum si-a plimbat Sufletel depresia pe la prieteni
proză [ ]

Colecţia: texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2008-01-01  |     | 



Jean Zgârcitu, zis și Suflețel (că așa era el, suflet bun – ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă el cu-atâtea probleme?), se pregătea, ca orice om cu scaun la cap (mai bine zis cu masă la cap, că tocmai ce luase o masă-n cap, alaltăseară, la cârciuma din colț), se pregătea, așadar, să întâmpine cum se cuvine Anul Nou.
Își cumpărase omul de toate, nu s-ar fi putut spune că-i lipsea ceva (în afară de vreo două doage); avea și mâncare, avea și vin, ba chiar și niște „lăutari electronici” – cum obișnuia să numească CD-urile cu muzică. Dar parcă un nu-știu-ce îi lipsea. Simțise el de-azi dimineață, de când se trezise cu partea dorsală-n sus, că îl cam bântuie un drac de depresie, d-aia rea, de sfârșit de an. Și ce s-a gândit el, ca să se răzbune – cum pe depresie n-o putea bântui, hotărî să-i bântuie și el pe alții, să le mai împrumute oleacă din depresia lui, că, dacă omul nu-i generos nici măcar în ultima zi a anului, când să mai fie?
Zis și făcut. Își luă ușurel picioarele la spinare și nimeri fix în ușa prietenului său de-o viață – Lică. Ãsta, singur ca și el, se bucură să-l vadă și îl întâmpină c-o mină fericită:

- Bine-ai venit, măi Jeane, ce bine-mi pare să te văd!
- Și de ce, mă rog, îți pare bine? Te bucuri, canalie, că n-am niciun rost la casa mea, de sunt nevoit să umblu bleaura pe străzi taman în ultima zi a anului, când toată lumea ar trebui să aibă un suflet acolo, cu care să-mpartă ce bruma a agonisit peste an.
- Hai, măi Jeane, știi doar că nu asta am vrut să spun!
- Da’ ce-ai vrut să spui? Că-i bine că și capra mea-i moartă, că nu ești tu singurul burlac pe lumea asta...
- Jeane, ce-i cu tine astăzi? Ia stai o țâră jos, să ne mai împărtășim și noi c-un pahar de vin, cum le șade bine unor prieteni! De altfel, zise c-o licărire ușoară-n priviri, află că nu peste mult timp, am să spun adio burlăciei. Mi-am găsit, măi, o femeie – da-mi-ar Dumnezeu sănătate, c-am fost gata s-o lovesc pe trecerea de pietoni și de-acolo toate – de nu-ți vine-a crede. Ce zici, nu-i o veste bună?
- Zic că, dac-o loveai, erai mai câștigat, că ajungeai și tu pe prima pagină a ziarelor. Dar așa, ce mare sfârâială? O fi bună vestea pentru tine, da’ pentru mine care-ar fi motivul să sar în sus? C-ai să te-nchizi în casă, nenorocitule, cu femeia-asta și n-ai să mai dai drumul prietenilor plecați cu sorcova, vreau să zic veniți să te sorcovească?

Lică începu să se-ntristeze ușor, dar parcă tot nu-i venea a crede.
- Cum, măi omule, nu te bucuri pentru mine? Și eu, care abia așteptam să-ți dau vestea!
- Că parcă pentru mine cin’ se bucură? Și de ce, mă rog, așteptai să-mi dai vestea? Aha! Care va să zică, doar că nu mi-o spui pe șleau: „ia, de mâine, să nu mai îndrăznești a-mi bate la ușă; fă bine și târâie-ți scheletul pe la alte case, că eu loc de tine nu mai am!”.
Cu colțurile gurii căzute, Lică îngăimă cu dezamăgire:
- Stai, măi... Tu o să fii mereu bine-venit în casa noastră.
- Aha! Casa noastră! Nici nu ți-ai adus maimuța-n casă și mă și dai afară! Deja ai făcut-o stăpână pe averea ta. Și de ce-o să fiu bine-venit? Să asist la drăgălelile voastre siropoase? Mă apucă greața. Așa-i c-o să vă drăgăliți în prezența mea?
- Deh...știu și eu? Dacă zici tu că ți-ar face rău...
- Nu rău, greață! Greață d-aia de-am să vărs pe jos. Și cine-o să șteargă-n urma mea? Nevastă-ta, desigur. Și ce crezi c-o să facă după aia? Să-mi mulțumească frumos de „intervenție” și să mă mai poftească și altă dată? Aș! Uite, vezi, deja sunt dat afară în șuturi! E drept, măi Lică, e drept?
- Lasă, măi Jeane, lasă... Uite, dacă nu vrei, nici n-ai s-o vezi pe nevasta asta a mea. Am s-o țin închisă în dormitor sau am s-o trimit la neamuri, cât ești tu la mine. Ce zici?
- Vezi cum îmi ești împotrivă? N-ai vrea să vin coborând pe coș sau furișându-mă pe verandă ca hoții? Mă făcuși și borfaș acuma! Halal recunoștință, după o viață de prietenie!
- Stai, măi, ce treabă ai să vii pe coș? Intrii ca oamenii, pe ușă.
- Pe ușă, ai? Și dacă mă-ntâlnesc cu nevastă-ta când pleacă la rude? Vezi că nu te duce mintea la nimic?
- Te-ntâlnești, te-ntâlnești și gata! Îi dai buna ziua, tu intri, ea iese, ce atâta tevatură?
- Și de ce, mă rog, să-i dau bună ziua? Că pleacă de-acasă când vin eu? Că n-are atâta respect pentru prietenul lui bărbate-su încât să stea măcar de complezență, să-l întrebe „Ce faci, măi Jeane? Bei și tu o cafea?” Îmmm?
- Bine, măi, dacă nu vrei să plece de-acasă, nu pleacă. E bine?
- Bine pe naiba! Să-ți scoată ție ochii după aia, c-ai obligat-o să mă suporte și să te treacă pe pufuleți. Și-apoi, conform diagramei cauză-efect, tu să-mi aplici mie represalii din cele mai dure, cum ar fi să mă pârăști la sefu’, la serviciu, c-am furat trei saci.
- N-o să te pârăsc c-ai furat saci, stai liniștit!
- Da’ ce-o să-mi faci, o să mă propui la avansare?
- O să te propun.
- O să-mi dai prima ta de miel?
- O să ți-o dau.
- Da! Să te beștelească după aia matracuca de nevastă-ta, să te facă albie de porci și să vină la mine să-mi ceară mielu’. Halal!
- N-o să vină să-ți ceară mielul.
- De ce, n-are mielul meu nas de dânsa, sau ce?
- Bine, Jeane, dacă tu vrei, o să-ți ceară și mielul.
- Ba să ți-l ceară pe-al tău! Că nu eu am luat-o de nevastă.
- Să mi-l ceară, mai zise Lică, având ochii scăldați în lacrimi, la gândul pufuleților pe care avea să-i mănânce și blestemând în minte diagrama cauză-efect.

După conversația cu prietenul său, Suflețel însă părea că renăscuse. Scăpase de depresia pe care-o plimba după dânsul de dimineață și, gândind cu satisfacție la avansarea ce-l păștea – la propunerea lui Lică, desigur - și la ce-o să facă el cu prima dublă pe care avea s-o primească (uite, vezi, d-aia-s buni prietenii!), îi veni brusc pofta de viață și de a bea un păhărel.
- Hai noroc, măi Lică! Da’ ce-ai, dragă, de mi te smiorcăi așa? Ori nu ți-s toți boii acasă?
- Ba boii-mi sunt acasă, vezi bine, numai că eu nevastă anu-ăsta n-am să mai văd.
- Și de ce, mă rog? Ori aveai de gând să te-nsori cu Omul invizibil?
- Nu, măi, dar a zburat, zise oftând. A zburat și gata!
- Cum, dragă, să zboare? Ce, ori te-nsurai cu vreo pasăre de pradă?
- De ce, de ne ce, eu nevastă nu-mi mai iau. Că, decât să pierd așa un prieten ca tine, care se gândește la binele meu, mai bine singur.
- Cum vrei tu, dragă, că doar nu te poate obliga nimeni să te-nsori. Uite, mai zise, dând peste cap paharul cu vin, te las acuma, că eu mai am de mers și pe la alții. Hai, și nu mai fii așa-mbufnat în ultima zi a anului, că omului îi șade bine vesel și cu zâmbetul pe față.

Dând să plece, îi adresă așa, într-o doară, o întrebare, ca și când ar fi spus: „ce zici, la noapte o să ningă?”:
- Și cum zici că-i femeia aia, de care-ai divorțat înainte să te-nsori cu ea?
- Cum să fie? Frumoasă, harnică, deșteaptă. Ce mai, le are pe toate.
- N-o fi având și vreo avere cel puțin la fel de frumușică precum dânsa?
- Are și avere, da’ parcă mai contează? Nu există avere mai de preț pe lumea asta decât un prieten care-ți întinde mâna la nevoie.
- Îhm...ai spus-o profund și pe toate părțile. Bun atunci. Păi...dacă tot n-o mai vrei, n-ar fi mai bine să mi-o prezinți mie? Că-i păcat de ea să-ncapă pe mâna cine știe cărui cioflingar.
- Ãăă...sigur. Cum vrei tu, măi Jeane.
- Nu vreau eu, măi, tu vrei. Că onoarea ta de nefamilist te obligă la multe. Cum ți-ar sta, care va să zică, după ce c-ai ratat-o pe trecere, să lași biata femeie și neatinsă și nemăritată? Hai noroc! Trăiască prietenia!


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!