Daca as putea tranforma toata nevoia de frumos, toata chemarea spre natura ce port in suflet si zbuciumele mele, intr-o putere as sapa un sant, un cerc.
Si l-as sapa atat de adanc, pana ce inima pamantului mi-ar spune: ajunge!
Daca as putea cere pamantului: da-mi pamantule inapoi, toate lacrimile ce-am varsat !
Iar pamantul cu bunatatea si darnicia lui, mi le-ar da inapoi, as umple santul cu lacrimile mele ce mi-a inapoiat pamantul: s-ar naste, la mijloc o insula rotunda.
Daca as transforma in fir de aur caldura, bunatatea, darnicia, dragostea, ocrotirea, maretia sufleteasca, frumosul, cu care m-au inconjurat si crescut, in casa lor, parintii mei, as impleti un gard din fir de aur in jurul insulei mele cu brau de apa si m-as stradui cu puterea credintei mele sa-l ridic pana la pragul cerului...
as face o odaie mare, rotunda in muijlocul insulei, pentru toti cei dragi.
As face un templu de inchinare, aici as aduna lingurile, oalele de lut si gandurile mele.
Vom trai din roadele pamantului pentru ca acolo unde este dragoste si intelegere, Dumnezeu da si belsug si izvor de apa vie..

Acolo ar putea fi inceputul fericirii....